50,818 matches
-
pot ierta? Nu pot ierta întrebările puse mie de acei preoți, care-ntrebări arată-ndejuns și ignoranță teologică dar și o mare necredință. Când tu spui credincioșilor de pe amvon că Dumnezeu a făcut din nimic cerul, pământul și toate elementele firii, atribuindu-i deci, atotputernicie; când îi ascrii omniștiință și afirmi, că este a tot văzător // a tot țiitor etc., cum de te mai îndoiești pare că El n-ar fi-n stare să-nvieze pe un om nu numai din cenușă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Lucian Predescu. Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material Romanesc. Oameni și înfăptuiri. Ediție Anastatica, Saeculum IO, Vestala, București, 1999, p. 686. Năstasă și Varga au preluat această informație de la Predescu. 4 Preotului francez, doctor în teologie, Michel Riguet i se atribuie o scrisoare din 1953 adresată Papei Pius al XII-lea, redactată în numele Federației Cremaționiste din Franța, unde a cerut modificarea prevederilor asupra cremațiunii. Această scrisoare, ale cărei origini au fost revendicate și de către Jean Simond a fost decisivă 10 ani
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care se supun voinței de rigoare și de obiectivitate a științei, rămâne o presupoziție, care trece neobservată deoarece vine de la sine: aceste forme ale cunoașterii, oricât de diverse ar fi ele, constituie singura cunoaștere posibilă, singurul fundament care poate fi atribuit unui comportament rațional în toate sferele experienței. Cum se face atunci că, în locul acestui comportament adaptat și sigur de sine, observăm pretutindeni, în fiecare dintre ordinile vieții sensibile, afective sau spirituale, precum și propriu-zis intelectuale sau cognitive, aceeași incertitudine și aceeași
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o sărăcire și o degenerescență numai în raport cu aceasta. Barbaria, spune Joseph de Maistre, este o ruină, nu un rudiment. Cultura este așadar întotdeauna preeminentă. Până și formele cele mai fruste de activitate și organizare socială, cele pe care le putem atribui de pildă hoardelor primitive, sunt deja moduri de cultură, prezentând o organizare, legi implicite, tipuri de conduită menite să facă posibilă existența grupului și supraviețuirea sa. Chiar și atunci cînd aceste forme elementare par încremenite, iar transmiterea lor orbească ajunge
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu poate să-i scape faptul că înlăturarea proprietăților sensibile și afective ale lumii presupune înlăturarea vieții înseși, adică a ceea ce constituie umanitatea omului. Este cea de-a doua abstractizare pe care o efectuează știința în sensul pe care îl atribuim astăzi acestui termen: abstracția Vieții, adică a singurului lucru care interesează cu-adevărat. Termenul abstractizare este destul de facil aici, nefiind de-altfel pe de-a-ntregul adecvat. Căci dacă știința face într-adevăr "abstracție" de predicatele sensibile ale naturii prin faptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
teoretice legate de modul în care ne reprezentăm lucrurile și le gândim, ci sunt legi practice, legile vieții. Ca atare, găsindu-și originea în subiectivitate, ele se prezintă și acționează sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de apropiere sau de depărtare față de Principiu. Mănăstirea bizantină oferă astfel exemplul impresionant al unei compoziții estetice cu totul remarcabile, în cazul căreia legea de constituire, adică dispunerea plastică a elementelor, este reflectarea unui soi de compoziție metafizică care îi atribuie oricărui lucru locul său în funcție de gradul de participare ontologică a acestuia la Unul. Acest principiu metafizic sau mistic al compoziției estetice este cel care îi conferă artei bizantine forța sa extraordinară și care face ca, pusă în prezența altor tipuri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al operei de artă nu este mai puțin contestabilă. Căci dacă opera este un imaginar pur și s-ar epuiza în sine la fel ca orice altă imagine, am încerca în zadar să găsim un fundament pe care să-l atribuim consistenței sale interne, prin aceasta înțelegând lizibilitatea sa, determinarea riguroasă a părților sale în calitate de elemente ale compoziției estetice, elemente despre care s-a arătat că sunt deja în ele însele estetice. În realitate, ceea ce caracterizează imaginea obișnuită este faptul că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ideea unui progres estetic, intelectual, spiritual sau moral, prezent în viața individului și constând în autodezvoltarea și auto-sporirea multiplelor potențialități fenomenologice ale acestei vieți, în cultura sa, nu mai are trecere, nedispunând de nici un loc care să-i poată fi atribuit în ontologia implicită a vremurilor noastre, potrivit căreia nu există o altă realitate în afara celei obiective și susceptibile a fi cunoscute din punct de vedere științific. Progresul tehnic, care era perceput în mod tradițional ca efect al unei descoperiri teoretice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic altceva decât acest a-putea-face însuși. În măsura în care ele reprezintă potențialitățile fenomenologice ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și, în această calitate, nu date, obiect al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
evenimentul crucial care determină cultura modernă în calitate de cultură științifică. Or autonegarea vieții nu fondează doar "cultura" științifică, ci o afirmă ca fiind singura formă de cultură, aruncând neîncredere asupra formelor tradiționale care constau toate în dezvoltarea vieții absolute și își atribuiau în același timp o astfel de dezvoltare ca scop explicit. Așadar nu doar cultura științifică, nu doar eliminarea dorită și dictată de ea a tuturor celorlalte modele spirituale constituie trăsătura decisivă a "culturii moderne". Pentru faptul de a fi avut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o aprofundăm, și aceasta într-o analiză filozofică? A înțelege un singur act erotic, independent de faptul de a ști când, cum, de câte ori, în ce condiții s-a produs acesta, independent de predicatele ideale pe care căutăm a i le atribui, nu ar însemna oare recunoașterea în el a esenței sale, relația, de pildă, a vieții transcendentale în mod absolut imanente, în mod absolut subiective, cu dublul său obiectiv incomprehensibil, cu acest corp anume, având caracteristica sa sexuală, având configurația sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
seama de apariția sa pornind de la un anumit număr de date istorice, sociale, economice, lingvistice, însă în orice caz obiective. În ceea ce privește etica, situația sa este și mai specială. Un obiectivism pur confiscă moralității orice loc care i-ar putea fi atribuit, deoarece viața singură poate fi morală sau imorală. Realizăm aceasta pe deplin, dacă luăm în considerare de pildă o sociologie "științifică": ea explică pornind de la condițiile lor sociale crimele, furturile și violurile, reținând în aceste fenomene, fie și numai pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care, făcând de acum imposibilă derularea conduitelor superioare, antrenează reportul său pe planul conduitelor superioare unde ea reapare sub formă de exces. De vreme ce această cădere de energie rămânea neexplicată, Pierre Janet nu a avut altă resursă decât de a o atribui unei cauze somatice de altminteri necunoscute. Trebuia în orice caz să se iasă din sfera psihică, să se renunțe la a găsi în ea un principiu intern de inteligibilitate. Or subiectivitatea însăși în esența sa proprie este cea care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aici, descriind ce s-a produs, și, astfel, pe cei care se vor produce aici, pe cei care tocmai s-au produs aici, cântăreți, actrițe, oameni politici, aventurieri de tot felul, campioni din toate sporturile toți cei cărora li se atribuie microcosmosuri: noii clerici, adevărații gânditori ai vremurilor noastre. Și odată cu ei, actualitatea, ceea ce este mereu nou și mereu găunos, senzaționalul și neînsemnatul, materialismul înconjurător, vulgaritatea, directul, gândirea redusă la clișee și limbajul redus la onomatopee, cuvântul, în sfârșit, dat celor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
părinți singuri au dificultăți privind munca domestică, ceea ce îi determină să apeleze la ajutor, solicitând rude, prieteni, cunoștințe. Copiii din familiile monoparentale conduse de mame cunosc o maturizare timpurie, sunt investiți la vârste mai mici cu sarcini domestice, le este atribuit adesea rolul de parteneri prin care sunt împărțite poverile traiului de fiecare zi și se pot derula conflicte după modelul conjugal. Copilul îndeplinește și rolul de suport emoțional, de substitut al soțului absent. Mamele singure sunt frecvent nemulțumite de viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
producție sau în gospodăria agricolă individuală, când erau mame singure și când erau mame a peste cinci copii. În toate celelalte cazuri, în care familia de salariați își ducea viața în parametrii apreciați ca fiind normali, sprijinul pentru familie era atribuit tatălui. În legislația comunistă, familia monoparentală era receptată ca fiind familia formată din mamă și unul sau mai mulți copii aflați în îngrijire. Mame singure erau acele femei care pierduseră sprijinul soților prin deces, prin divorț sau abandon, femeile care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
soți erau absenți din diverse motive. Femeile considerate mame singure beneficiau de ajutorul familial începând cu primul copil avut în îngrijire, până ce copilul împlinea vârsta de 12 ani. Spre deosebire de alocația de stat pentru copii, plata ajutorului familial de stat era atribuită direct mamei (E. Gheonea, 2003, p. 193). În 1977, se adoptă un decret privind indemnizația de naștere, ajutoarele care se acordă mamelor cu mulți copii și soțiilor militarilor în termen. Tot în 1977, se emitea un decret privind alocația de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
33. Protecția maternității privește sfera publică. În spațiul privat, atât femeile, cât și copiii sunt de multe ori victime ale violenței și privațiunilor. Munca domestică și îngrijirea copiilor nu sunt recunoscute, valorizate la adevărata lor importanță socială și, adesea, sunt atribuite femeilor ca obligații naturale. Suedia a fost prima țară care a adoptat, în 1974, așa-numita „asigurare parentală” prin care, conferindu-se fie tatălui, fie mamei, dacă lucrase anterior, dreptul la concediu de șase luni pentru îngrijirea copilului (iar din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și nevoi strategice (L. Grünberg, M. Miroiu, 1997, p. 101). Nevoile practice de gen privesc acele lucruri de care femeile și bărbații au nevoie pentru a-și îndeplini mai ușor, mai bine sau mai repede rolurile sociale ce le sunt atribuite în mod obișnuit. De pildă, nevoia de a beneficia de o rețea de transport în comun rapidă, sigură etc. Din acest punct de vedere, persoanele părinți singuri, femei sau bărbați, se confruntă cu probleme comune. În principal, lipsa de timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sau bărbați, se confruntă cu probleme comune. În principal, lipsa de timp, sărăcia relațiilor interpersonale. Nevoile strategice de gen se referă la raporturile inegale ce există în societate între femei și bărbați. Satisfacerea acestor nevoi determină rolurile și pozițiile diferite atribuite în mod tradițional bărbaților și femeilor în societate să se schimbe. Astfel de nevoi sunt, de exemplu, asigurarea protecției împotriva hărțuirii sexuale, împotriva violenței domestice, eliminarea mesajelor sexiste din manuale, din cărțile pentru copii, din desene animate, din filme, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Așa se ajunge treptat la o construcție abstractă, care permite observarea unor aspecte structurale privind relațiile dintre oameni, ca relații de putere. Altfel spus, este doar o modalitate de a analiza din perspectiva a ceea ce este considerat drept „natural” sau atribuit prin educație, prin cultură, ca fiind propriu unui gen sau celuilalt. Abordarea critică a raporturilor de putere în familia tradițională (în sensul existenței unui dominator - bărbatul -, ca soț și tată al familiei, și un dominat - femeia -, ca soție și mamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât orice altă relație familială (C.M. Crăciunescu, 2000, p. 3)13. Există două poziții mai importante privind drepturile: prima concepe familia ca pe o entitate unitară, îndreptățită la a fi ocrotită de amestec sau de intervenție din partea statului; a doua atribuie drepturile fiecărui individ, care trebuie protejat de prejudiciile pe care statul le-ar putea ridica în calea opțiunilor și comportamentelor sale intime. Conflictul care se conturează are loc între drepturile individului și cele ale familiei. De pildă, violența domestică face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unor noi capacități, diminuează izolarea și scade probabilitatea unor abuzuri sau violențe împotriva femeilor. Poate însemna, într-un fel, și ieșirea de sub influența mai mult sau mai puțin persuasivă a celor din familie. Conceptului de politică 115 i se pot atribui semnificații aparte prin raportarea la valorificarea intereselor comune și a binelui general. Din perspectivă radicală, Kate Millet (Sexual Politics, 1970), arată că un sens al conceptului de politică este cel de negociere privind rezolvarea conflictelor de interese. Această accepțiune se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
individuale și ale-gere socială, ordine socială de preferințe și justiție socială, criterii și normative sociale, de legitimitatea acestora, ne situam deja într-un cadru în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale" și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]