1,498 matches
-
și mai comentată lucrare consacrată literaturii horror până în prezent, Supernatural Horror in Literature (prima ediție datând din 1927), H.P. Lovecraft observă, la rândul său, că adevărata proză terifiantă trebuie judecată numai în conformitate cu nivelul emoțional la care aceasta se ridică, intenționalitatea auctorială sau desfășurarea acțiunii nefiind elemente relevante. Testul suprem pe care trebuie sa-l treacă o scriere pentru a intra sub incidența suficient de selectivă a temei ar presupune, potrivit autorului american, trezirea în mintea cititorului a unui "sentiment profund de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca de obicei, să ne grăbim să înghițim, încă de la început, pastila amară a conceptelor, pentru a putea savura dulceața prozelor disecate, subsecvent, în secțiunile analitice). Fiecare pagină întoarsă ne va aduce mai aproape de temuta heart of darkness (antipatica propensiune auctorială pentru referințe intertextuale începe deja să se manifeste). De aici înainte, nici unul dintre noi nu mai este în siguranță. Și, de ce să nu fim sinceri, chiar ne dorim să fie astfel 7; altminteri, eu nu aș fi scris această carte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
generice a textului, ci și asupra construirii atmosferei. Definită, în enciclopedia editată de Jack Sullivan, drept "unitate a stilului și a sensibilității, care evocă o dispoziție, un mediu sau un gând puternic" (1986: 15), atmosfera este marca indelebilă a vocii auctoriale, semnătura însăși a artistului. Pentru a se impune în ochii lectorului ca înspăimântătoare, atmosfera trebuie să degajeze o stare de încordare periculoasă cu un minimum de elemente exterioare. Unul dintre cei mai influenți muzicieni ai terorii, Iannis Xenakis, oferă o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
putea grupa acele episoade în care statutul ontologic al unor persoanje rămâne puternic ambiguizat sau în care anumite fapte, relevante în ordinea discursului, pot fi recuperate de către protagonist/protagoniști atât din unghiul realului, cât și din perspectiva fantasticului. În funcție de poziția auctorială adoptată, lectorul poate însă realiza cu luciditate la intervale variabile ale povestirii cu ce tip de teroare scripturală se confruntă. Un cuvânt final despre distincțiile dintre cei doi termeni se impune. Astfel, devine evident pentru oricine că, dat fiind gradul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
universale. 1.2. Teroarea în diacronie Evoluția modelului în literatura universală Înainte de a trece în revistă scriitori și opere, trebuie să precizez că generarea unei stări de anxietate în psihicul lectorului prin intermediul narațiunii nu poate fi complet separată de intenția auctorială. Se întâmplă extrem de rar (în literatura română, îmi vine în minte doar cazul lui Miron Costin) ca o proză, destinată în mod explicit unui alt telos să devină cu adevărat și în mod constant terifiantă. Or, nu putem vorbi despre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea21. Abia atunci un roman, The Castle of Otranto (1764) al lui Horace Walpole, se orientează, mai mult sau mai puțin instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt cele care alimentează interesul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dintre conceptele de teroare și groază de la care mi-am permis eu însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se mulțumește să însceneze episoade terifiante admirabil încatenate, ci aspiră la mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de straniu, Vathek, a cărui sursă, crede Guy Chapman, "este Beckford însuși" (1937: 108), nu a avut continuatori direcți nici în Anglia, nici pe continent. * * * Secolul al XIX-lea deschide larg porțile spaimei literarizate. Romantismul german numără mai multe figuri auctoriale a căror scriitură ar intra sub incidența temei analizate de mine însă este suficient să menționez aici numele cel mai reprezentativ: E.T.A. Hoffmann 27. Celebrele sale Fantasiestücke in Callots Manier (4 vol., 1814-15) îl impun rapid ca pe unul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
asupra semnificației alegorice a poveștii a condus la simplificarea acesteia în cultura populară, unde "personalitatea Jekyll și Hyde" a ajuns să simbolizeze o luptă între bine și rău" (2006: 93). * * * Edgar Allan Poe constituie, fără îndoială, cea mai autoritară voce auctorială din secolul al XIX-lea în domeniul fantasticului supranatural 35. Aproape că nu s-ar putea concepe dezvoltarea literaturii terorii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în absența lui Poe. Desigur, contemporanii l-au receptat cu prudență
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dar cunoscuți mai ales în cea postbelică, nu-i pot omite pe Alexandru Phillipide (1900-1979) și pe Oscar Lemnaru (1907-1968). În literatura scrisă în perioada comunistă, proza de teroare era, previzibil, descurajată atât de omniprezenta cenzură, cât și de interesele auctoriale înseși, orientate mai degrabă fie asupra realismului obiectiv, fie asupra esopicului sau parabolicului, care, în sine, ca expresii alegorice, nu puteau acționa în direcția consolidării ori reformării unui asemenea model beletristic. Deși, la limită, ar fi posibilă identificarea câtorva texte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
șovăielnice, naratorul fiind, previzibil, omniscient, însă acesta face uz de prerogativele sale într-un mod ostentativ, aproape supărător atunci când ni-l introduce în scenă pe postelnicul George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi fost augmentate dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
facă un popas, pentru a înnopta la curtea boierului Grigore Talpan, descrisă, în expresia lui G. Călinescu, "gogolian" (1982: 432). Acolo, eroul va petrece o noapte de pomină. Ca și în cealaltă nuvelă terifiantă a sa, Sfântul Andrei, descoperim indicații auctoriale bine disimulate, prefigurând emoția puternică a eroului. Astfel, realizând că au depășit cu mult locul stabilit pentru odihnă, Constantin își avertizează stăpânul că nu este potrivit să se întoarcă din drum. Nepăsător la superstiții însă, cuconul nici nu vrea să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere, în aceste rânduri, un genuin regal al teribilului. * * * Barbu Delavrancea introduce, la noi, teroarea somnambulică, obsesia morții violente care transcende orice formă de control rațional. Trubadurul (1887)56 reprezintă o confirmare a acestei propensiuni auctoriale. Pe tot parcursul nuvelei, după cum observă și Al. Săndulescu, "elementele naturaliste sunt aproape indisolubil legate de cele romantic pesimiste" (1964: 129-30). Dacă este adevărat, după cum demonstrează Al. Niculescu 57, că stilul lui Delavrancea este inspirat, în mare măsură, de frazarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
În pofida numărului copleșitor de episoade violente pe care le-a diseminat cu rară generozitate în opera sa, Liviu Rebreanu nu are o vocație autentică a terifiantului, adică a unei gradații a misterului, întreținute de stranietatea atmosferei și de minime indicații auctoriale. Cele câteva episoade răzlețe care ar putea intra pe traiectoria de interes a temei examinate de mine (cu precizarea că multe dintre ingredientele epice sunt revendicate mai degrabă de horror-ul repulsiv decât de terror-ul anxios) sunt aglomerate, de-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
audienței banchetului, marchează începutul masacrului, redat cu răceală limpede, chirurgicală de narator: "toți slujitorii de pe la spatele boierilor, scoțând junghiurile, îi loviră; și alți ostași, aduși de căpitanul de lefecii, intrară și năpustiră cu săbiile în ei". Este interesantă substituirea ochiului auctorial cu acela al unor personaje: domnitorul și Moțoc privesc întreaga scenă, primul autentic amuzat, al doilea îngrozit, dar silindu-se să zâmbească în chip ipocrit. Lectorul înregistrează scena ca printr-o lentilă fotografică, neînduplecat fidelă, dar detașată de imaginile redate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchie, îl trânti jos și-i puse, ca un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este o indicație auctorială aptă de a-i oferi cititorului o privire asupra interiorului psihic al eroului, care crede, cu resemnare nevrotică evidentă, că se confruntă cu o fantomă incarnată. Că avem de-a face cu un calm aparent al victimei asaltului devine clar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat". Are loc, paradoxal, o mișcare de compresie fizică; brațele sunt străbătute de spasme; trupul hangiului se zăvorăște în sine ca într-o închisoare a minții, un Tartar pe care nici măcar lucida conștiință auctorială nu-l poate cuprinde în integralitate: "Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede chiar mai jos decât fusese, apăsându-și gâtul în umeri, ca și cum puterea nevăzută îl scăpase de păr; mâinile se ridicară și-ncepură să frământe-n
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și moi". Iar eroina ezită încă (își va mărturisi, ulterior, că își iubește, în definitiv, soțul, însă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
verifică porțile, se asigură că urmele de pe zăpadă, amestecate într-un violet simbolist, nu vor permite identificarea pașilor intrusului. Apoi, reconfortată la gândul că totul este în regulă, se lasă răsfățată de căldură, "singurul amant". Un semn rău, discretă indicație auctorială, se strecoară în peisajul de respirație gotică: "șalul care-i flutură în urmă pare o pasăre neagră ce s-a luat după dânsa". În întuneric, femeia își face curaj; se gândește, cu fremătătoare anticipație erotică, la vizita apropiată a lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de atâta vreme. Și cu un avânt fără seamăn i se aruncă în brațele nevăzute". Celestul exultă la împlinirea unui destin îndelung pregătit: "toți ochii de diamant ai cerului clipiră atunci de fericire". Faptul cel mai neobișnuit este că notațiile auctoriale din finalul propriu-zis al nuvelei, scrise în cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un interviu, ale celebrului actor de origine maghiară, dar născut în România Bela Lugosi, potrivit cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
bătrâna adaugă: "mata n-ai de unde să știi. Boierul de câteva ori mi-a spus că dacă cumva suflu vreo vorbă, se supără foc. Nu voia să știi mata că negriciosul vine pe la el". Astfel, aflăm, grație unei insolite explicații auctoriale mascate în confesiunea unui personaj creditabil (bătrâna), că Manole a avertizat-o, la un moment dat, pe Maria în legătura cu vizita apropiată a unui domn, al cărui nume a fost trecut sub tăcere. Străinul n-a întârziat să-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
curmă prin spaima inoportună a eroului vizitator, care află prea devreme un lucru pentru care se cerea o mare desfășurare epică". Am fi avut nevoie de intuiția unui Lovecraft, aptă să realizeze că acest dénouement anticlimactic este semnul unei ironii auctoriale supreme, din aceeași specie cu raționalismul rece al unei Ann Radcliffe, care-și permite luxul modern de a sfâșia fără milă pânza subțire țesută de iluzia narativă a scenariului gotic clasic. 2.4.3. Erosul vampiric Domnișoara Christina de Mircea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Totuși, cel care gândește astfel poate deforma, involuntar, exegeza, mai ales dacă nu se raportează la unele discipline literare noi, precum teoria procesului de creație artistică, care ne ajută să explicăm fenomene ale literaturii raportându-ne cu onestitate la confesiuni auctoriale valoroase. Astfel, o mărturie poietică semnificativă ne oferă Cărtărescu într-un interviu acordat lui Robert Șerban. Întrebat dacă își face fișe pentru romane (mai ales pentru Orbitor), prozatorul declară sec: "N-am avut niciodată nici un fel de fișă. Pentru Orbitor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înspăimânte prin mesajul transmis, nu prin volum, ar fi, de asemenea, de dorit ca exegezele lor să capteze interesul grație concentrării expunerii, nu diluării acesteia (iar Cioran, cu rivarolianul său spirit de finețe, este perfect îndreptățit să descifreze în laconismul auctorial exemplul cel mai clar de respect față de lector). Ajunși la capătul expediției noastre, a venit timpul să formulez câteva rânduri conclusive. Am pornit această modestă cercetare de la ideea că anxietatea și, corelativ, plăcerea estetică sunt generate mai curând de aprehensiunea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
americană, povestirile sale cu fantome contribuind, fără îndoială, la consolidarea unui prestigiu care i-a adus, în 1921, premiul Pulitzer. (Totuși, comparația se oprește aici, de vreme ce eu îmi asum cu luciditate un destin literar mult mai umil.) Închizând paranteza motivației auctoriale, să revin la obiectul acestor paragrafe conclusive. Lucrarea mea poate fi, desigur, extinsă cu relativă ușurință, pentru a îngloba, în chip armonios, instanțele generatoare de teroare prezente în poezia românească. Acordând o atenție specială codurilor specifice transferului de informații estetice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]