2,756 matches
-
etern și efemer, romanul amestecă narațiunea obiectivă cu eseul în încercarea de a configura o inițiere filosofică a personajului principal. Influența sadoveniană e, pe alocuri, prea evidentă. Ultimul volum antum, Pe malul Styxului (1980), este un bildungsroman filosofic, o carte autobiografică devenită testament. SCRIERI: Simfonia neterminată, Blaj, 1942; Cântecul stelelor, Blaj, 1945; Interferențe, București, 1968; Însemnări pe scut, București, 1968; Frumusețe amară, București, 1969; Oameni în alb, București, 1970; Atitudini critice, Timișoara, 1973; Orfeu, bucuria cunoașterii, București, 1976; Popas în Afrodisia
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
cărții privilegiază această epocă, spre a se restrânge mult atunci când sunt evocate deceniile realismului socialist. M.H. Maxy trece de la avangardă, totdeauna solidară cu stânga antifascistă, la acceptarea realismului socialist, iar de aici la marea deziluzie. Narațiunea, structurată ca o rememorare autobiografică, urmărește însă și criza de identitate a școlăriței, care se descoperă refuzată din motive etnice de colege și de profesoare. Memorialista își amintește de spaima părinților la încheierea pactului german cu Moscova, apoi de pogromul din Calea Văcărești. Mai multă
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
de o sensibilitate febrilă păstrează în mare măsură vioiciunea, curiozitatea, candoarea vârstei, cu bucuriile și spaimele ei. Rețin îndeosebi secvențele animate de duioșie despre prieteniile din școala primară sau despre „descoperirile” mișcătoare ale psihologiei infantile. Ultimele episoade ale acestui roman autobiografic (pregătit pentru tipar în 1927) urmăresc în special drama tinerei care își caută un drum, dar este puternic contrariată de opoziția mamei, de încercările acesteia de a scăpa de ea căsătorind-o. O personalitate formată în condiții deosebite - copilăria în
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
mei scriitorii, București, 1960, 53-64; Sevastos, Amintiri, 396-397; Ciopraga, Lit. rom., 586-589; Scrisori-Ibrăileanu, II, 189-262; Dicț. scriit. rom., III, 107-108; Elisabeta Dobrin Popescu, O prietenie, prin muzică, în societatea bârlădeană a sfârșitului de veac XIX: Constanța Marino-Moscu - Josefina Sturdza. Însemnări autobiografice. Constanța Marino-Moscu către Adina Paula Moscu, MS, 2001, 1-4. C.T.
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
Starea de urgență (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Grădina oarbă (1984), Insula verde (1986), Orbite (1989), Clepsidra cu cenușă (1996), care îl vor impune definitiv în peisajul literar actual. Autorul publică o serie de poeme în proză de factură autobiografică, precum și povestiri fantastice, în Ora morilor de vânt (1978). Traduceri din lirica sa au apărut în Franța, Germania, Italia, Grecia, Ungaria, Polonia, SUA, Canada, Bulgaria, India, Macedonia. Versurile de debut ale lui I. sunt „activistice”, în sensul expresioniștilor germani. Un
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
geneza și metamorfoza romanelor sau relevă raporturi între Liviu Rebreanu și cultura germană, toate aceste demersuri analitice și documentare distingându-se prin avansarea unor date și puncte de vedere noi, de certă valoare istorico-literară. Interesantă este, bunăoară, ideea unei proiecții autobiografice, oarecum paradoxală, a lui Liviu Rebreanu în Titu Herdelea. În sinteza Liviu Rebreanu în agora, construită predominant documentar, dar într-o manieră deloc aridă, I. reconstituie momente majore din existența lui Liviu Rebreanu, unele de intensă încordare, precum împrejurările acordării
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Nanu, Nichifor Crainic, G. Bacovia, Cezar Petrescu. Prin intermediul acestor mărturii, D. Caracostea dorea să lumineze aspecte privitoare la creativitate, geneza operei literare, raportul dintre viață și creație. Organizatorul și-a exprimat intențiile în Câteva lămuriri, plasate ca prefață la fragmentele autobiografice oferite de Octavian Goga, și apoi în volumul al doilea din Critice literare (1944). Institutul s-a remarcat și prin câteva serii de tipărituri pe care le patronează. În prima serie au intrat D. Caracostea, Arta cuvântului la Eminescu, Prolegomena
INSTITUTUL DE ISTORIE LITERARA SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287560_a_288889]
-
și Castelana de la Carcerelle, precum și fragmente de jurnal), remarcată de același comentator pentru „rodnica lecție de stil”, ca și pentru „prospețimea și plăcerea cu care este mânuită limba română”. Pamfil Șeicaru publică multe pagini memorialistice, Monica Lovinescu colaborează cu schița autobiografică Acum se moare, sub pseudonimul Ina Cristu; N.S. Govora, Faust Brădescu, Gh. Bumbești, Teodor Ioareș, Grigore Cugler (Miraje) - scriitori stabiliți în mare majoritate pe continentul american - se numără printre semnatarii obișnuiți. Paginile de cronici, ample sau „mărunte”, înregistrează activitatea culturală
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
Pagini bucovinene” și din grupul fondator al „Bucovinei literare” (serie nouă) ș.a. Scrierea cea mai importantă a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime din economia studiului este consacrată biografiei scriitorului. Observând la acesta „o pudoare autobiografică rarisimă”, exegetul urmărește toate etapele vieții poetului și scoate în evidență imaginea unui „destin artistic exemplar”. Considerațiile lui critice vor intra în contradicție cu cele ale lui E. Lovinescu, care „credea că poezia lui Adrian Maniu este dominată de inteligență
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
surprinzătoare. I-Q. și-a încercat condeiul și într-o dramă, de fapt un „proces spectacol”, Cazul Doria Condrea, scrisă în 1958, dar nepublicată. Între eseurile adunate în volumul Liberal din tată-n fiu (1996), sunt cuprinse și câteva fragmente autobiografice, în timp ce versurile, corespondența și însemnările din Moara dracilor (1999) evocă sobru și concis momente trăite în timpul detențiilor politice. SCRIERI: Haz de necaz, pref. Radu D. Rosetti, [Ploiești], 1943; Epigrame, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1973; Epigrame și epitafuri, București, 1976; Lacrima
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
felul acesta să devină previzibil, mai ales atunci când semnificația unor episoade este ostentativ semnalată de narator. Cum unele scene se regăsesc în mai multe romane, impresia de artificialitate a ansamblului și de precaritate a invenției epice se instalează temeinic. Declarat autobiografic, romanul Din neagra țărănie este totuși mai bine realizat, întrunind în egală măsură calitățile și defectele scrierilor lui I. Funcționează adecvat, în acest caz, memoria afectivă, prin intermediul căreia pare că ia ființă o lume. Autenticitatea se revendică dintr-un fel
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești”, tânărul îi trimite la culcare: „M-am plictisit să fiu nebun”, cu sentimentul că „ei” sunt mai nebuni. Bunica iese din scenă murmurând, abia acum, „chiar e nebun”. Această proză, probabil autobiografică, explică, pe cât se pare, un crez existențial și motivează „artistic” gestul sinuciderii reale: tânărul artist și-a luat „nebunia” foarte în serios, a vrut să îi convingă pe ceilalți că „drama artistului” nu este o poză, ci însăși realitatea lui
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Londra, Roma și alte capitale europene, găsindu-și loc uneori chiar în paginile gazetelor din diverse țări și în dezbaterile parlamentare din Ungaria și România. Inevitabil, zvonurile respective au poposit și în diferite memorii, jurnale și alte texte cu tentă autobiografică. Istoricii nu puteau rămâne indiferenți la aceste lucruri, însă în calea unei abordări sistematice a subiectului existau - și există încă - câteva obstacole ce păreau inhibitorii sau de-a dreptul descurajante. Este vorba, în primul rând, de aspectul psihologic: de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu tentă autobiografică, sunt destul de schematice și teziste, nereușind să compenseze, prin ușurința de a povesti, lipsa de autenticitate a dramelor, rezolvate neconvingător. Eseistul, în general informat și cu apetit teoretic, abordează în Analogia suverană (1975), Creație și implicare (1976), Caligrafii critice (1977
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
și de exercițiul ziaristic, scrisul lui L. se transformă cu timpul atât la nivel stilistic, cât și tematic. Culegerile Aventurile lui Nucu (1956), Din satul meu (1956), Zile de iulie (1956), An de școală (1957), în majoritatea lor includ pagini autobiografice, povestiri cu sursa în viața satului lovit de cel de-al doilea război mondial. De altfel, imaginea satului transilvănean, cu transformările de după 1945, va reveni sistematic în proza lui L. Reportajele „la ordinea zilei” din Călător pe întinsul patriei (1960
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
artei românești, de la „zugravul de subțire” și „portretarul neamț” al începuturilor picturii de șevalet până la Carul cu boi și Ciobănașul lui Nicolae Grigorescu. Surprinzătoare e înclinația spre idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în viață! Și-am urât!/ Am urât cu patimă urâtul!/ Porcilor ce n-au alt gând decât/ Să-și îndoape rânza până-n gât,/ Și-ngropat de-oi fi sunt hotărât/ Să le umplu cu țărână râtul” (Ostrovul meu
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
arta și iubirea reprezintă singurele șanse de mântuire pentru omul modern. Ajunși în amurgul vieții, ei își susțin idealurile în fața unor personaje inchizitoriale, în fapt expresii artistice imaginare ale propriilor temeri și anxietăți. În E noapte..., roman reflexiv cu trimiteri autobiografice, se regăsesc atât temele centrale ale scrisului lui F., cât și formulele narative elaborate și perfecționate de autor de-a lungul timpului, dominate aici de întrepătrunderea subtilă dintre formula realistă și cea fantastică. Moartea femeii iubite, răpusă de o boală
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Dac-aș vedea cu stelele încoace. Dar eu sunt orb în mine și văd numai prin ochi. De ce acești doi ochi nu mi se pot desface ? / Și numai ei sunt singurii mei ochi.” Evoluția lirică a lui G. depășește nota autobiografică în volumele următoare, Glorie (1969), Pur (1971) ș.a. Sunt dominante acum simbolurile coloristice, în special albastrul și albul, în care pare a se concentra un univers cu coordonate bine delimitate, purtătoare ale unor atitudini reflexive în fața întrebărilor vieții. Gândul morții
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
martor neutru al „marii treceri”. Nu departe de lirism, într-un anume sens, se situează și romanele lui G., construite după formule asemănătoare: apelul la jurnal ca punct de plecare în investigarea unor destine. Împărăția (1972) este relatarea de tip autobiografic a unui tânăr care, la dorința tatălui său, se decide să-și scrie „romanul vieții”. Evocarea genealogică savuroasă din prima parte e urmată de scene derutante și puțin verosimile (la moartea tatălui, eroul izbucnește în râs când o revede pe
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
Rómulo Gallegos, apărută la Caracas în 1984, și prin traduceri, cele din urmă din aria literaturii, eseului și criticii latino-americane. Volumul Casa Weber sau Ieșirea din noapte (1982) conține o proză intertextuală, modernă, epurată de poticnirile începutului, în care inserțiile autobiografice se întrepătrund cu inovațiile formalizante, înrudite cu lecturile și preocupările istoricului literar. SCRIERI: Los estudios hispánicos en Rumania (în colaborare cu Iorgu Iordan), București, 1964; Teatrul clasic spaniol, București, 1967; Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias, București, 1971; Literatura
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
pare mult mai complicată pe aceste distincții conceptuale; mi se pare că până la urmă, la bază, discutăm conceptul de adevăr și de acces la adevăr. Acum, În toată această perioadă deconstructivistă În care identitatea Însăși se constituie ca o ficțiune autobiografică, mi se pare inadecvat a vorbi despre a avea acces la adevăr istoric, bazat pe documente. Când propria mea viață este o ficțiune bazată pe amintiri pe care memoria le-a pus În intrigă, nu mai pot condamna În termeni
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ca prozator, socoteala asta se face citindu-i opera și lucrurile se schimbă de la generație la generație. Marin Preda este un scriitor care a dat un mare roman, unul dintre cele mai mari romane postbelice, care este Moromeții, o scriere autobiografică excepțională, Viața ca o pradă. Din păcate, și aici am o strângere de inimă spunând lucrul acesta, Cel mai iubit dintre pământeni nu e un mare roman. Radu Toderici: O să modific puțin Întrebarea - ce relevanță are rezistența? Mie mi se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Esteticianul, adept al ideii de clasicism peren, a publicat fabule (1928, sub pseudonimul Radu Bucov), câteva traduceri din Sofocle și Shakespeare și mai multe romane, dintre care Copilul cu trei degete de aur (I-IV, 1932-1936) e construit pe fundal autobiografic. Recenzând romanul, Șerban Cioculescu regreta, cu maliție, că degetele nu i-au fost tăiate autorului din leagăn. Ideea autonomiei esteticului, adică ideea despre dreptul creației estetice de a fi prețuită în ea însăși, fără raportare la o valoare de alt
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Burghelea, Unchiul Victor etc. Multe dintre aceste prelucrări au fost difuzate și la Radio. După o lungă pauză, revine cu noi romane și cu versiuni modificate ale celor vechi, iar în câteva periodice (în special în „Oltul”) îi apar mărturisiri autobiografice și proză istorică. Deși cu un deosebit succes la public - romanele sale, cu precădere Invitația la vals, au cunoscut zeci de reeditări -, scriitorul a fost ignorat de criticii importanți. Prăpastia dintre receptarea de către cititori și cea critică este greu de
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
silesc / Din ce-are mult și mie-un dram / Să-mi dea - să am!” Majoritatea compozițiilor nu sunt altceva decât simple versificări. La jumătatea anilor ’70 autorul revine la literatură, de data aceasta ca prozator, odată cu editarea a două romane autobiografice, Eu și ai mei (1973) și Cei care au plecat (1975). Ambele caută să aducă în prezent, într-un mod cât mai cuprinzător, o atmosferă socială, dar și percepția individuală a unor întâmplări din anii copilăriei, petrecuți într-un sat
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]