852,023 matches
-
de agresiv de "boala intelectuală franțuzească de care încă suferim" și de influența foarte proastă pe care unii autori francezi (în special Michel Foucault) pot s-o aibă asupra vieții intelectuale americane, încât cineva care nu știe nimic despre acesti autori și-ar putea închipui foarte bine că tot ceea ce au scris ei este crasă literatură pornografică, pe care trebuie s-o ții cât mai departe de copii. E ceva întristător-îngust și cu totul neînțelept în felul în care Bloom înțelege
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
sau pe a oricui) cu astfel de prostii? Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 20 ianuarie 2003, în Metapsychology - Online Book Review, revistă editată la New York de Dr. Christian Perring. Traducerea și adaptarea textului de față aparțin autorului (C.B.).
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
este atestat și ca adjectiv, vorbitorii care îl folosesc nu par să șovăie. În privința scrierii sale corecte însă, lucrurile stau cu totul altfel. Pe lângă ritos, singura formă recomandată de dicționare, apare câteodată și forma greșită rituos, adesea în textele unor autori cultivați, așa cum spuneam mai sus. Astfel, în "România literară" nr. 25 din 26 iunie 2002, putem citi, de pildă, următoarea frază: "Dar vine, iată, dl. St. B. și afirmă rituos (subl. m. C. G.) că, după 1989, o dată cu impunerea postmodernismului
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
bi-șj țard, bar-bier, în Petit Robert, 1991; am marcat separat doar silaba care ne interesează). Regula generală în pronunțarea franceză actuală este deci diftongul, față de care pot apărea excepții și mai ales posibilitatea de pronunțare scindată (în diereză), despre care autorii dicționarului afirmă că e folosită din plin - în poezie! Indicații similare dau și dicționarele italienești, la forme și mai apropiate de cele din română (versifica-zio-ne, revolu-zio-ne, revi-sio-nismo, mi-nia-tura, bi-liar-do, bar-bie-re etc., în De Mauro 2000). Așadar, regula românească e mult
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
Irina Marin Caragiale, cartea lui Vasile Fanache, este ediția a treia adăugită, a volumului apărut în 1985. Recurgând la o abordare paradigmatică, autorul urmărește în opera caragialiană o serie de teme centrale împreună cu avatarurile lor de la o scriere la alta. Prima parte este dedicată caragialienei "lume-lume", cu tot carnavalescul său, cu instabilitatea identitară cronică și transcendența ei decăzută la nivelul de Centru. Invarianta
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
parte, incoerențele personajelor lui Caragiale apar sub semnul Lumii ieșite din țâțâni - titlul celui de-al doilea capitol al cărții. Ceea ce aduce în plus acest volum pe lângă interpretările tradiționale este o raportare a textului caragialian la teorii pragmatice și poststructuraliste. Autorul optează, bunăoară, pentru termenul de actant, introdus de Greimas, atunci când definește statutul personajului caragialian: "Clasificându-l după ceea ce face (de unde și numele de actant), A. I. Greimas consideră personajul un participant la trei posibile axe semantice, acestea fiind comunicarea, dorința sau
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
de altă parte, pornind de la Foucault și al său studiu Folie et déraison, Vasile Fanache face distincția între nebunii "mascați", deținători ai adevărului, și nebunii aievea - toți vânzolindu-se laolaltă în "lumea-lume" a lui Caragiale. Cât privește demersul critic al autorului, acesta este unul "în evantai", cu tendințe comparatiste. Și acest lucru se vede cel mai bine într-un subcapitol precum Veselă sau tristă duminică. Pentru cei ce nu știau de când datează duminicile noastre libere în mod oficial, iată explicația autorului
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
autorului, acesta este unul "în evantai", cu tendințe comparatiste. Și acest lucru se vede cel mai bine într-un subcapitol precum Veselă sau tristă duminică. Pentru cei ce nu știau de când datează duminicile noastre libere în mod oficial, iată explicația autorului: "O realitate nouă apare în urma repetatelor mișcări de emancipare socio-politică întreprinse în secolul al XIX-lea: cea a repaosului duminical. În martie 1897, se votează de către guvernul român legea repaosului duminical în zilele de duminică și sărbători. Alte țări votaseră
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
zilele de duminică și sărbători. Alte țări votaseră aceeași lege mai devreme. Tradiționala zi a domnului (a se înțelege, pentru un răstimp, a patronului) devine o zi a omului." Pornind de la un simplu fapt, să-i zicem, de stare civilă, autorul ajunge la implicații existențiale și la reflexul acestora în plan literar: " Repaosul este conotat ca un moment de relaxantă desfătare, dar și ca stare de gol existențial." Duminica este, așadar, timpul nevrozelor simboliste, ca și al agitației sterile, logoreice, a
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
concluzionează în capitolul final, "am putea spune că opera lui Caragiale se naște din mișcarea prezentului, obiectul său e în fond prezentul, descris în "momente" numai aparent întâmplătoare, în esență venind unele spre celelalte, sub semnul unei viziuni coerente." Pentru autor, Caragiale rămâne un clasic în adevăratul sens al cuvântului, un ironist necruțător al "exagerațiunilor", a tot ce este "prea-prea" sau "foarte-foarte", a tot ce escaladează "stilul potrivit". Vasile Fanache, Caragiale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, 316 pag.
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
dl George Bălăiță: "Din punctul meu de vedere, un mare scriitor este chiar acela în stare să impună, înainte de orice, ficțiuni convingătoare. Literatura de frontieră, la mare trecere astăzi, este în general marfă de contrabandă. Viața pe graniță!" Mai spune autorul Lumii în două zile: "În anii din urmă am scris mult, dar am publicat foarte puțin. Aproape deloc". Noi așteptăm cu răbdare publicarea operelor extraordinarului scriitor care este George Bălăiță. v O splendidă publicație, despre care Cronicarul scrie pentru prima
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
la carambol". Un fost paznic de noapte la o fermă socoate că I.L. Caragiale "ie o stradă", ba nu, "cre' că am auzit la televizor, di' așa zic că-i parlamentar". Un elev de la profesională e de părere că e autorul Amintirilor din copilărie, dar, nefiind sigur, vrea să-și întrebe un prieten (unde ești, Virgil Ianțu?). O precupeață: Cînd nu-s în piață, sînt la grădină, cînd nu-s la grădină, sînt pi drum la Tulcea să aduc și de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
literar - ca nu cumva Casația să-l găsească mai repede în Urmuz decît în propriul lui nume, despicat din Dumitru." Suprarealist avant la lettre (André Breton își publică celebrele Manifeste abia în 1924), Urmuz apare în situația absolut insolită a autorului lipsit de "filiații". Cele nouă scrieri, opt antischițe și o fabulă fără de afabulație, nemaipunînd la socoteală cele cîteva "însemnări răzlețe" descoperite de Sașa Pană în celebrul cufăr plin de pagini re- și răs-copiate, fac obiectul primei apariții editoriale, în 1930
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
de Crăciun. Dar nici un volum de poezii și multe au fost reeditările și edițiile îngrijite până astăzi, inclusiv a lui G. Scridon, Opere alese (9 volume), nu conțin această poezie printre textele și variantele lor. Mi-au sărit în sprijin autorii G. Coșbuc, G. N. Costescu, G. A. Dima și G. Stoicescu, care au tipărit Carte de cetire pentru clasa a III-a urbană, în 1909, la Craiova, în mai multe ediții. Între cele 10 poezii de Coșbuc era și Noaptea
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
pentru clasa a III-a urbană, în 1909, la Craiova, în mai multe ediții. Între cele 10 poezii de Coșbuc era și Noaptea Crăciunului, fiindcă sub acest titlu erau așezate cele patru strofe. Pe Coșbuc nu-l mai aflasem între autori de manuale școlare, de cărți de citire. Însă altele, de alți autori, preluară poezii ale acestui poet și nici una nu omisese în vreo ediție, până și după Marea Unire, poezia amintită. Făcuse carieră, cum s-ar zice, sub patru regi
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
multe ediții. Între cele 10 poezii de Coșbuc era și Noaptea Crăciunului, fiindcă sub acest titlu erau așezate cele patru strofe. Pe Coșbuc nu-l mai aflasem între autori de manuale școlare, de cărți de citire. Însă altele, de alți autori, preluară poezii ale acestui poet și nici una nu omisese în vreo ediție, până și după Marea Unire, poezia amintită. Făcuse carieră, cum s-ar zice, sub patru regi din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen: Carol I, Ferdinand I, Carol II, Mihai I. Mai
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
ziarele la care colabora. Cît despre părăsirea locuinței igrasioase din Tîrgu Jiu, aceasta a rămas o utopie. În jurul libertății, masivul volum publicat de editura ieșeană Timpul este o carte de tipul "Gheorghe Grigurcu par lui meme". Ea grupează articole ale autorului (cele mai multe de după 1989, dar și mai vechi, inclusiv din 1970), aforisme și interviuri, menite să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul scrie pagini antologice despre viața într-un tîrg de provincie
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
tipul "Gheorghe Grigurcu par lui meme". Ea grupează articole ale autorului (cele mai multe de după 1989, dar și mai vechi, inclusiv din 1970), aforisme și interviuri, menite să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul scrie pagini antologice despre viața într-un tîrg de provincie și își expune punctul de vedere în chestiuni controversate ale criticii literare (raportul dintre autor și operă, specificitatea și utilitatea cronicii literare, compatibilitatea dintre calitatea de poet și cea de
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul scrie pagini antologice despre viața într-un tîrg de provincie și își expune punctul de vedere în chestiuni controversate ale criticii literare (raportul dintre autor și operă, specificitatea și utilitatea cronicii literare, compatibilitatea dintre calitatea de poet și cea de critic literar, raportul dintre etic și estetic în judecata critică, disputa între generații, criza criticii etc.), are atitudini civice (disputa dintre Biserica Ortodoxă și cea
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
omului de cultură în perioada de tranziție etc.). Fiecare temă din volum ar merita, poate, cîte o cronică literară. Mă voi opri cu predilecție la tema revizuirilor din cel puțin două motive. Ea ocupă locul central între preocupările literare ale autorului în discuție și este legată prin fire mai mult sau mai puțin vizibile de majoritatea celorlalte teme ale cărții. În linii mari, criticul vede revizuirea ca un proces complex care include "revizuirea etică și cea estetică a scriitorilor". Pe urmele
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
puțin vizibile de majoritatea celorlalte teme ale cărții. În linii mari, criticul vede revizuirea ca un proces complex care include "revizuirea etică și cea estetică a scriitorilor". Pe urmele Monicăi Lovinescu, Gheorghe Grigurcu susține: "Opera cuprinde tot ce a scris autorul în cauză și n-avem dreptul de a exclude dintr-însa Drum fără pulbere spre a "salva" Cronica de familie (las’ că și ea suficient de tendențioasă!) sau Desfășurarea spre a "mîntui" Moromeții Ni se dă de înțeles cu condescendență
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
anumit scriitor, critica modernă a urmărit mereu să evidențieze identitatea unui poet sau a unui romancier printr-o unică și puternică însușire caracteristică. Acest lucru se remarcă atît atunci cînd constatăm preocuparea comentatorilor de a lipi de operă sau de autor o etichetă memorabilă, cît și atunci cînd, din contra, ne dăm seama de dificultatea pe care aceiași comentatori o întîmpină de a aplica eticheta cu pricina pe întreaga operă a unui scriitor. Primul caz nu mai trebuie ilustrat. Referindu-mă
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
nici plutonic, ci și una și alta, și încă altele pe deasupra, fără ca o anume particularitate să precumpănească obnubilîndu-le pe celelalte? Este evident că, dacă predilecția criticii moderne pentru etichete (n-o găsim la precursori!) ține oarecum de înțelegerea stilului unui autor ca fiind pe deplin original și unic, greutatea de a menține o singură etichetă de-a lungul timpului ține, la rîndul ei, chiar de schimbarea perspectivei stilistice. Povestirea lui Borges despre acel scriitor contemporan care rescrie cuvînt cu cuvînt Don Quijote
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
pe deplin original și unic, greutatea de a menține o singură etichetă de-a lungul timpului ține, la rîndul ei, chiar de schimbarea perspectivei stilistice. Povestirea lui Borges despre acel scriitor contemporan care rescrie cuvînt cu cuvînt Don Quijote și devine autorul unei alte opere decît aceea a lui Cervantes trebuie interpretată în felul următor: Eminescu (spre a rămîne la exemplul lui) este un cu totul alt poet pentru Maiorescu la finele secolului XIX decît este pentru Negoițescu la mijlocul secolului XX, deși
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
Lovinescu. Adică, a introducerii lui Marin Sorescu în universul de gândire al scriitorilor care l-au receptat de la distanța pusă de comoditatea sau incomoditatea stabilirii proporțiilor de către scriitorii noștri din exil. La fel, referințe ale câtorva scriitori străini, în majoritate autori de prefețe și postfețe. Sumarul volumelor este îmbogățit cu poeziile publicate în periodice. Atât acestea, neincluse vreodată în volum, cât și poeziile păstrate în manuscrise, până a fi fost publicate în ediții îngrijite de Virginia Sorescu, Mihaela Constantinescu-Podocea și George
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]