8,738 matches
-
-nverzit din nou câmpia, și decoru-i minunat, Dar nu cântă ciocârlia, cum cânta la noi în sat Și la margini de pădure, pe sub bolțile de fagi, Peste tufele de mure, trilul ciocârliei dragi, Toarnă farmece-n simțire, îți mângâie lin auzul Și cobori în amintire, cum treceai tu, ca ursuzul, Prin așa concert în pace, în aer îmbălsămat, Ciocârlia nu mai tace din zori până pe-nserat Și. . .pierduți în simfonia ce te scaldă în fiori, Fluturii, străbat câmpia, un imens covor
CIOCÂRLIA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365535_a_366864]
-
te ofer Cu trup și suflet, nu te teme! Mă chemi, te chem, cu tine sunt Tristețea, teama să-ți înfrunt, Mă strigi, te strig în nopți de dor Și de coșmaruri care dor. Te chem, mă chemi și în auz Prin elegii de toamnă Te vreau, te am și te refuz Să nu te am, sublimă doamnă! Să mă cuprinzi, să te cuprind, Să fiu femeia ta, iubind Bărbat să-mi fii noapte de noapte. Să mă răsfeți cu tandre
CLIPĂ MĂIASTRĂ – DIALOG LIRIC DE TOAMNĂ, ANDREEA ARSENE ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365098_a_366427]
-
mă tortureze cu reclame și decibeli amplificați. Am dat de unul care promovează noile valori ale societății capitaliste multilateral dezvoltate. Efectul emisiunii asupra mea este neașteptat... În minte îmi răsună fragmente dintr-un căntec, la modă, așa cum le percepe, fonetic, auzul meu avariat de decibelii reclamelor: ram pa pa pam, ram pa pa pam... o mama, mama... pulicica, pulicica... cremenal, cremenal.... ram pa pa pam, ram pa pa pam... Referință Bibliografică: RAM PA PA PAM... / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RAM PA PA PAM... de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365160_a_366489]
-
cu care abordează subiecte încă tabu pentru societatea în care trăim, la prolificul Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor din România sau clasicul părinte Radu Botiș, ale cărui slove, fie ele lirice sau epice, mângâie cu alăturarea lor privirea și auzul lectorului, personalități literare din zone diferite, cu abordări specifice și cu un mesaj puternic al operei sunt prezente în antologia dată. Ce-i drept, statutul de istorie a literaturii nu permite cititorului să se familiarizeze cu opera autorilor decât în măsura în care
O ALTFEL DE ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365170_a_366499]
-
-te, deci, de la rătăcire, de voiești, omule, și cunoaște că Hristos, făcându-se om adevărat, a fost vestit de cuvântoâătorii de Dumnezeu ca unul ce poate fi descris prin cuvinte și zugrăvit. Pentru că cele ce cuvântul le înfățișează istoriei prin auz, acelea pictura tăcând le arată prin imitare”. Sfântul Teodor Studitul vede implicată în negarea icoanei, negarea întregii opere de mântuire a lui Iisus Hristos, a patimii, morții etc. El constată paralelismul între cuvântul despre Iisus Hristos și icoana Lui. Căci
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
cunoască, de parcă nu le-ar ajunge înălțimea malului abrupt, își iau avânt, bătând cu hotărâre pragul imaginar, încearcă să se înalțe cât mai sus, se arcuiesc și plonjează. Chiuitul lor este urmat de zgomotul căderii în apă, zgomot ce încântă auzul și sufletul. - Sări Moșule! Albert nu se mai poate codi. Își ia avânt scurt, execută saltul fără să chiuie, plonjează, contactul cu apa este deosebit de plăcut dar simte că înțepenește subit, fruntea lovindui-se de nisip. Ca prin minune se ridică
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
prin cap...eram copil stăteam la umbra nucului cu bătrâna, vara, căldură mare, îmi era foame, o străg pe bătrâna, aia n-auzea, era cam surdă, bătrânooo, mi-e foame, ce spune, fa, băiatul ăsta, o întreba bătrâna pe soru-mea, auz că i-e foame, hei, e foame, să mai rabde și el că n-a venit prânzul...apoi se visa cu Gigea acolo la casa lor, privea niște copii și își vede proprii copii mari jucându-se pe șanț, socru
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
spera nici măcar la un cinciulică, “pâinea elevului”. Florin, deși are trăiri mult mai intense față de ceilalți, nu se pierde cu firea, rămâne încrezător în steaua sa norocoasă. El unul, s-a adaptat perfect la viața de elev; și-a perfecționat auzul, a făcut intens exerciții de citire de pe buze și la fel cum profesorii îi pândesc pe elevi, tot așa și el îi pândește pe aceștia. Reușește de obicei să răspundă la întrebările puse, ce-i drept cam nesigur. - Ei, ce
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
se roagă, își fac tăieturi pe corp, sar înaintea jertfei dar nimic nu se întâmplă. Atunci îi dă la o parte, pune să se toarne de trei ori câte patru cofe de apă peste jertfa sa și se roagă în auzul întregului popor: ,,Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt slujitorul Tău!” Și s-
SFÂNTUL ILIE de ION UNTARU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365267_a_366596]
-
Niciodată nu vom întâlni măcar două călătorii prin lumea această identice. Ne gândim atunci că Înțeleptul Dumnezeu a statornicit în fiecare dintre noi o lucrare ziditoare aparte. Suntem înzestrați cu daruri minunate precum cel al văzului, auzului, vorbirii, etc, și le prețuim atât de puțin când reușim să ne bucurăm de ele, concepem totul ca pe o normalitate care ni se cuvine. Abia când uneori încercări diverse năvălesc peste acest firesc al nostru, facem loc și Lui
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
om nu poate trăi toată viața ca un prizonier al urii care îl macină. Trebuia să ceri ajutor. Din ură nu răsare niciodată iubire. Râsul care a izbucnit din pieptul lui a răsunat sinistru în încăpere și mi-a deranjat auzul, încât am vrut să mă scol de pe scaun și să plec, dar el a văzut gestul și imediat a devenit serios și mi-a spus: - Doamnă, iubirea a fost un subiect inaccesibil pentru mine și nu cred în legende despre
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de nor”, încheia ea meditativ. Cu gândul la profunzimea textului citit nici nu a fost atentă când ușa compartimentului s-a deschis larg, în gara Fetești și un glas care i-a încântat auzul, întrebă: - Nu vă supărați, domnișoară, este liber locul de lângă dumneavoastră? Se uită la cei din compartiment, se uită la cel ce a întrebat și răspunse fără convingere: - Daa... este liber. - Mulțumesc. Tânărul încercă să-și ridice geanta pe suportul de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
orășel era un episcop foarte vrednic și virtuos. Într-o zi niște locuitori din Romila s-au dus la preafericitul papă al Romei Agapet și l-au acuzat pe episcopul lor la papă, spunând că mănâncă un disc sfințit. La auzul acestei acuzații papă s-a supărat și a trimis doi clerici să-l aducă la Romă pe episcop pe jos și legat în lanțuri. Adus la Romă a fost băgat în închisoare. După trei zile de ședere în închisoare a
LIVADA DUHOVNICEASCA (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364848_a_366177]
-
obsesia aceasta a clemenței, a refugierii clipite. Ascult sângele pulsându-mi în degete și fug spre tine în visele tale. Mă abandonez în tine. pentru o zi, pentru a fi, altfel decât ai vrea. Cine își asumă greșeala noastră? Crește auzul în simțul meu prin visul tău. De la noapte mi-am luat rămas bun, Și revin cu picioarele pe pământ, pentru alergarea continuă în visele tale. O dată, mai mult decât aș fi fost. A fi altfel decît ți-ai putea închipui
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
numai să crestez, la răboajele neuitărei, unele anecdote din viața lor, anecdote cari mai ieri încă erau povestite cu haz de contimpuranii lor, dar cari pe toată ziua se sting tot mai mult, cum se perde tot mai mult din auzul nostru sunetele unei muzici plăcute, care se depărtează de noi... Destul nevoile zilei ne posomorăsc, ne mohorăsc chipul...O notă mai voioasă va fi, gândesc, bine primită de cetitorii Vieței” (Blagopolușnie). De menționat că, revista „Vieața” apărea sub direcțiunea Dlor
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
august 2013 Toate Articolele Autorului Cu gardul gârbovit de vreme Se-apleacă într-o rână casa Și din rărunchi puternic geme Prin iarbă, ruginită, coasa... Oftează ușa scârțâindă, Când o deschizi încetișor, Trecând prin învechita tindă; Roșesc mușcate în pridvor. Auzul ți-a slăbit și-ți pare Că timpul pentru tine-a stat, Nu mai aștepți nicio schimbare, Doar pe copiii ce-au plecat. În tăvălugul vremii prinsă Rămas-ai ca o lumânare, Cu flacără aproape stinsă... O mamă ce astâmpăr
ICOANĂ DIN ALT VEAC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364994_a_366323]
-
îi admiră nu numai calitățile interpretative, dar și dimensiunea umană a artistului, vădită cu prilejul unui concert la care și-a donat onorariul salvării Roșiei Montana, dar și acțiuni caritabile în favoarea Asociației Nevăzătorilor din România, a copiilor cu deficiențe de auz, sau a campaniei demarate de Asociația “Inima Copiilor”. Toate acestea dovedesc că un artist de talia și anvergura lui Alexandru Tomescu nu se limitează doar la succesul propriu, ci încearcă a sluji cu devoțiune și dragoste poporul român și a
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
Acasa > Poezie > Delectare > GLASUL MĂRII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Am gustat din semințele soarelui la auzul glasului mării. Și ora amiezii mi-a devenit dintr-o dată plajă pentru despuierile de temeri, pentru rostogoliri jucăușe în valul bucuriei. M-am răsfățat ca o sirenă pe țărmul împreunărilor de gânduri. Căldură mare! Vocea apei hrănește lumina.(16 august
GLASUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366291_a_367620]
-
de oaie, era sătul de ele, toată viața numai din astea mâncase: - Fă, ’hre-a dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
de Grigorescu, Dumitru Ghiață dar și opere de-a lui Constantin Brâncuși. Și-a editat și numeroase cărți de poezii și epigrame. ,, Cu mare atenție l-am ascultat pe domnul Gane ce-mi povestea despre prietenul său, domnul Octavian Moșescu ! Auzul mi se minuna despre acest om. Erau lucruri pe care le recepționam și doream să nu le pierd din memorie spre a-mi rămâne definitiv la locul cuvenit. Până în anul 1979 la început de toamnă, când boala ce-i subjugase
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
de oaie, era sătul de ele, toată viața numai din astea mâncase: - Fă, ’hre-a dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
prieteni și că avea oricând ușa deschisă la Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român. Lucrurile astea erau greu de crezut atunci, dar, peste ani, ele s-au dove¬dit a fi adevărate. La neîncrederea aceasta în spusele lui Mărian Frântu - ,,auz’ colo, Mărian Frântu șî pretin cu Gheorghiu-Dej, s-o crează mutu’!” - contribuise, e drept, și faptul că nu insis¬ta absolut deloc să fie crezut; de altfel, el însuși amintea destul de rar despre acea peri¬oa¬dă din viața lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
eu ca și profesor. Acest „ca și” e un agramatism de necrezut care s-a generalizat!” Dar cum a apărut această formă? Iată cum: pentru evitarea în vorbire a cacafoniei - deși cuvântul cacao nu am auzit să fi rănit cândva auzul cuiva! - din comoditate mentală dar mai ales din dezinteres pentru limbă datorită cumplitei inculturi, s-a inventat intercalarea cuvântului virgulă, cum ar fi: „ca virgulă capră”. Acest cuvânt s-a dovedit probabil lung și a fost curând înlocuit cu scurtul
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
august 2016. Minunății pe drumuri nipone Cred că nu există om pe acest Pământ care să nu își fi dorit, măcar o dată în viață, ca pașii să îl ducă în locuri depărtate de urba natală, să își umple privirea și auzul cu un „altceva” care să-i devină balsam pentru suflet, picătură ce îmbogățește înțelepciunea și îndepărtează marginile lumii. Eu una m-am visat călătorind în lumi necunoscute încă de când mă purta pe umerii lui tata, iscodind fiecare colțișor din împrejmurimile
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Citește mai mult Minunății pe drumuri niponeCred că nu există om pe acest Pământ care să nu își fi dorit, măcar o dată în viață, ca pașii să îl ducă în locuri depărtate de urba natală, să își umple privirea și auzul cu un „altceva” care să-i devină balsam pentru suflet, picătură ce îmbogățește înțelepciunea și îndepărtează marginile lumii.Eu una m-am visat călătorind în lumi necunoscute încă de când mă purta pe umerii lui tata, iscodind fiecare colțișor din împrejmurimile
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]