1,671 matches
-
se focalizează pe opusul lor, "empiria artei", "dialectica funcționalismu lui", "tradiția", "autonomia artistică", "noțiunea de frumos", Adorno refuză, măcar într-o etapă inițială, partipris-ul ideologic, explorînd, cu obiectivitate de arhivar, tot "deter minismul" așa-zicînd "metodologic" al problemei, după care se avîntă în considerații cu caracter mai gnomic. Tehnica lui e aceea a diagnosticianului care ajunge la verdicte numai după epuizante studieri a fișelor clinice auxialiare. Faptul investește efortul său filozofic cu credi bilitate și face din Teoria eastetică un tratat fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mult sau mai puțin „Încremenite În proiect”: „Mă Întreb cât de mulți elevi-oameni au fost frustrați În mod asemănător, Împiedicați fiind să-și manifeste talentul, cerându-li-se să se cațere Încet, pas cu pas, În loc să fie Încurajați să se avânte cu repeziciune spre culmile pe care le puteau atinge.” Încurajând - și sprijinind cu dragoste - participarea liberă a elevilor la propria lor educație, se realizează și un important deziderat al Învățământului modern - individualizarea Învățării. Raportându-se la lume, omul are În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
camuflate", care deci încă mai poartă "mască". Pentru că e crezul analistei "Un text spune și ceea ce nu spune" (Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv), așa încât "Trebuie înțeles ceea ce nu se spune în ceea ce se spune" (Singurătatea scriitorului). Exploratoarea se avântă în pădurea de simboluri ca într-o selva oscura, convinsă că nu se va rătăci în desișurile de încifrări câtă vreme are cu sine, tras din propria ingeniozitate, "firul Ariadnei". Iar dacă vreun impas se va ivi, va ști să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când, popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un fir de vorbă din-tr-acolo, dar nu se auzea decât vocea
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
pe cine a pus. Nu pe Cangurașu al lui Brandaburlea? Și pădurea cum le-a retrocedat-o la împărțire? Conteni câteva clipe. Ca și cum ar fi socotit ce favoruri și chilipiruri le mai dase Sorin celor de-ai lui Brandaburlea. Se avântă din nou: - Știu eu prea bine ce face Sorinel al nostru la votare! Eu știu, băi, cine a fost tovarășa Rela Păsculescu. Câți nu i-a dus doru', măcar așa, un șut să-i tragă în bucile alea cât roata
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
mahalaua. Cum o să ne comenteze, nu te gândești? Ce-ai cu băiatul? A avut și el pă vremea aia un serviciu la primărie, la Județeană, ca noi toți, încercă iarăși să-l potolească nevastă-sa. - Te dai mare, Milică?, se avântă și o altă voce de femeie. Oi fi și tu vrun salam între cârnați, ai?! Da' nu spui de unde ți-ai început tu drumul? Cum veneai la mine și mă puneai să fur de la tata grâu să-l vinzi la
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
a intenționalității ca sursă a scriiturii. Sarcina filozofiei este aceea a „prezentării“ ideilor, ceea ce revine, de fapt, la medierea unei „auto-prezentări“ a acestora. Natura lingvistică a ideii generează discursul prin impunerea unei „asceze“ (Askeze): conceptul nu are dreptul să se avânte înaintea faptului ca atare, impunând perspective totalizante. Mai degrabă, gestul repetitiv prin care gândirea se întoarce asupra fragmentului și se cufundă în „pozitivitatea“ acestuia are ca scop recontextualizarea continuă a fenomenului și activează, cum am menționat, funcția simbolică a cuvântului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marocanul Derrida, canadianul Lyotard, francezul Foucault), a căror "panică" în fața crizei postmoderne e posibil să fi fost generată de schimbarea poziției centru-margine și de anxietatea pierderii controlului asupra periferiei. În articolul său, Dussel discută doar limitele modernității, fără să se avânte să prezică o nouă modificare posibilă a paradigmei centru-margine. Totuși, dacă am considera teoria validă, am putea concluziona că asistăm în prezent la apariția unui nou sistem mondial, în centrul căruia se află America de Nord (dominată de Statele Unite), în timp ce Europa, America Latină
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Bunei Speranțe (1498), și apoi cuceritorii au explorat și colonizat cele două Americi. Pămîntul era într-adevăr rotund, iar Era planetară putea să înceapă. Europa modernă se naște metamorfozîndu-se, asemenea unei insecte înaripate ce iese dintr-o crisalidă, și se avîntă în lume. Ceea ce se afla în gestație la finele Evului Mediu capătă o formă nouă și noi forțe. Este vorba de statele monarhice, de burgheziile urbane, de capitalismul comercial, financiar și, deja, industrial. Europa medievală purta deja în sine rupturi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Creștinătatea să explodeze și se constituie în și prin această explozie. Are loc explozia născută din Reformă, care cuprinde Germania, Anglia, Elveția, Provinciile Unite și Scandinavia, în vreme ce Spania, Italia, Portugalia, o parte a Franței, Bavaria și Austria rămîn catolice. Se avîntă în zbor discursurile, ideile, informațiile, în roiul de file pe care îl împrăștie în cele patru zări invenția lui Gutenberg (1440). Are loc explozia Renașterii între Credință și Rațiune, între Religie și Umanism. Începînd de acum, cultura iudeo-creștino-latino-greacă încetează a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
-și exprimă propriile gânduri și le interpretează greșit pe ale altora. B. SPINOZA E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte. M. EMINESCU Sunt unii care, pentru a străluci printr-un cuvânt care le place, se avântă într-o sferă care le este străină. L. A. SENECA Avem prea multe cuvinte răsunătoare și prea puține acțiuni care le corespund. A. ADAMS Cuvântul este sunet și culoare, e mesagerul gândului uman. T. VIANU Încrederea reciprocă, de care depind toate
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
consonantă și suferință consonantă; sentimentele de primul tip vin dinspre periferia sufletului spre centrul lui și se referă la cei care sunt relativ departe de noi. Dar bucuria și suferința celor apropiați, luând naștere în însuși centrul sufletului nostru, se avântă de aici spre periferie; aceasta nu mai este reflectarea unei stări străine, ci propria stare consonantă, propria bucurie și propria suferință"75. Femeia știe asta și o aplică instinctiv ad litteram în viața sa. Ana îl iubește pe Ghiță cel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ceartă, dar dinții din ea... o gură de rara curățenie. Ceva cu totul deosebit îi erau însă ținuta și mișcările mai ales când grăbea ori când alerga cu pașii mari jucându-se cu copiii: era parcă o leoaică ce se avânta și, văzând-o prin întuneric ori numai din dos, ai urmări-o cu neastâmpăr, ca să-i vezi și fața. Nu frumusețea fizică a reprezentat punctul de plecare al investigației noastre, dar prezentarea ei ni se pare esențială în completarea imaginii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fel vin la lumină într-un mod aproape orbitor disperarea și, alături de aceasta, luciditatea care o susțin, melancolia și înverșunarea din care se nutrește, impietatea care îl atrage către fosforescența răului și în același timp devoțiunea cu care Cioran se avântă către acea "versiune mai pură a lui Dumnezeu" care este pentru el Nimicul. În limitele acestui scenariu se situează apoi o altă figură singulară, puțin cunoscută și probabil minoră, dar inevitabilă pentru oricine abordează argumentul nihilismului gnostic: Albert Caraco. Născut
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
om.” (33, p. 72 ). Tocmai de aceea, rezistența, devotamentul și pasiunea sa pentru școală constituie un capitol din ceea ce am numit arta de a trăi a lui Ion Creangă, calități ce ar trebui să fie pildă pentru cei ce se avântă în lumea cea sfântă a luminătorilor. „Răspopă, dar în suflet țiind tot la diaconie” Pentru cei care studiază viața lui Ion Creangă și urmăresc relatările bazate pe fapte reale și nu bazate pe fapte presupuse sau deduse, este lesne de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cugetările brâncușiene îmbrățLșează o paletă impresionantă de teme și motive artistice, simfonii de dor de viațăși de creație, reflecții despre artăși artiști, înțelegând că el este copacul care, dezrăGăcinat de magma străbună, nu va avea șansă de-a crește decât avântându-se spre sferele senine ale cunoașterii, „creând ca un zeu, poruncind ca un rege și muncind precum un sclav”. și pentru a învinge (merită să reținem), artistul și-a respectat un crez: „Deșteaptă-te om / pe drumul bun pornește / învinge
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
poruncind ca un rege și muncind precum un sclav”. și pentru a învinge (merită să reținem), artistul și-a respectat un crez: „Deșteaptă-te om / pe drumul bun pornește / învinge trândăvia și lenea ce te oprește. Tu ca vulturul te-avântă spre sferele senine. / Darul lumei cântă. rită-te pe tine!” Anul 2012 ne amintește că s-au împlinit 55 de ani de când omul Constantin Brâncuși a plecat spre sferele nemuririi pentru a 150 plăPădi o altă pasăre măiastră - „întruchipare de duh
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
locuințe încîntătoare, din secolul al XVIII-lea, care îmi sînt în multe privințe scumpe și venerabile, fiindcă între ele, văzută din frumoasa grădină care coboară de la intrarea lor spre rîu, săgeata gotică a unei biserici ascunsă de aceste locuințe, se avîntă în văzduh avînd aerul de-a le împlini și a le supraînălța fațadele, dar într-un chip atît de deosebit, atît de prețios, atît de inelat, atît de roz, atît de lucios, încît e limpede că nu mai face parte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
abandonează haina (cf. Gn 39,12), ca și femeia samariteană, amfora lor, și aleargă în grabă (cf. In 4,28). Umblă dinaintea feței Domnului, fără a se uite vreodată înapoi (cf. Ez 1,12.17). Uitând cele din urmă, se avântă mereu înainte (cf. Fil 3,13) cu pași repezi și zboară asemenea norilor sau precum porumbeii spre cuiburile lor (cf. Is 60,8), asigurându-se cu toată grija și prudența ca nu cumva să se furișeze moartea înăuntru. 6. Domnul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mc 6,8), cu atât mai rușinoasă și mai josnică va fi căderea voastră - Dumnezeu să vă ferească de așa ceva. După exemplul tatălui vostru Rehab, adică al fericitului Francisc, ca adevărați rehabiți, dând uitării cele lăsate în urmă, să vă avântați către cele de dinainte (cf. Fil 3,13) și, luptând așa cum arată regulile, să puteți primi coroana fericirii veșnice (cf. 2Tim 2,5) (p.158). B) Cezar din Heisterbach Lucrarea, dedicată arhiepiscopului Henrich († 1238), povestește viața și martiriul Sfântului Enghelbert
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dumnezeu. Iar acest proces de purificare începe, prin Taina Sfântului Botez, pe care Sfântul Grigorie o compară cu trecerea poporului iudeu prin Marea Roșie. Sufletul, odată ce este eliberat din atașamentul său pământean, devine ușor și iute pentru mișcarea sa spre înălțimi, avântându-se de jos spre înălțimi. Apoi Dumnezeu îi vorbește prin nor. Această cunoaștere imediat următoare a celor ascunse, care călăuzește sufletul prin cele văzute spre firea nevăzută, e ca un nor, care umbrește pe de o parte tot ce se
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe calul său și sări vioi în șaua armăsarului. Nu se avântă bine în galop că și căzu de pe cal cu șa cu tot. Muri pe loc. Când ajunse doctorul Pylarino, nu mai avu ce să-i facă, în căzătură își rupsese gâtul. Chiar vodă a luat șaua să o cerceteze. I
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pășuni, așa că domnul a încălecat vesel că se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la drum deschis, și-a înfipt pintenii în burta armăsarului, care a reacționat imediat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu sângele lor pământul. Noi am intrat peste mercenarii împăratului, fără tunuri, și i-am nimicit. Erau peste patru mii de ostași nemți și peste trei mii de unguri. Care voievod în locul nostru ar fi putut răbda să nu se avânte spre fapte de vitejie, știindu-se urmat de hoarda hanului? Dar am rămas pe colnic înconjurat de căpitanii mei. Priveliștea de pe deal era jalnică. Tătarii, ducând cu ei pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pustiite pe care fluviul n-o mai udă decât încet și cu părere de rău; a cocioabelor pipernicite a căror înfățișare informă amintește de colibele primitive; tăcerea, deșertul, populația cu chipul palid, părul crescut sălbatic, veșmintele mizerabile; minaretele cu fleșe avântate spre cer pe malul drept, domurile grele pe cel stâng, totul ne vestea alte moravuri și un ținut nou; nu ne-am putut înăbuși un sentiment de regret; nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]