1,792 matches
-
60, nici alături de "nepoții" optzeciști, nici printre poeți, nici printre prozatori, nici printre "liderii de opinie", nici printre ratați, nici printre oameni, nici printre "Păpușile Muppet". Și asta nu pentru că s-ar fi rătăcit în "no man"s land"-ul axiologic al unui public nătăfleț, vrăjit de modelul sclipitor al lui (mda, modernist adolescentin exaltat și naiv!) Nichita Stănescu. După criticul clujean, Mircea Ivănescu ar merita, pe puțin, un canon literar separat. Distincția "circuit larg" " "circuit restrâns" se impune din start
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
existențialiști șui generis. Formulă lor poetica e cea a umorului absurd, corespunzînd unei tendințe de eliberare de sub presiunea unei cenzuri ideologice, de sub constrîngerile unui mediu nociv, conform explicației oferite atît de teoria psihanalitica privitoare la comic, cît și de cea axiologica, înrudită cu prima (Wilhelm Stern, Charles Lalo). Deoarece, cu tot fundalul escatologic realizat, asistăm, în condițiile de criză a oricărei încredințări, la desfășurarea unui scenariu relativizant, bizuit pe incongruentele, fie și terifice, care trimit la esență comicului de totdeauna. 1
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
drept cauză inerția, echilibrul sau disperarea, este, prin urmare, supusă greșelii. Care sînt cauzele acestei mișcări care înseamnă nu nesiguranță, ci, dimpotrivă, certitudine?! În primul rînd, fenomene considerate multă vreme marginale sau subterane pot fi așezate într-un alt context axiologic prin legitimarea lor posterioară de către devenirea literaturii. Dacă vreți, aceasta este, în fond, singura judecată de valoare care contează. Participarea fiecărui scriitor și a fiecărui moment la un anumit metabolism al literaturii, în fragilitatea căruia trebuie descoperită chiar rezitența sa
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
Gyr, Ion Buzași merge prea mult spre politic, ca și în cazul lui Andrei Mureșanu, forțând nota. Cu patru poeme de Vasile Militaru se încheie perioada interbelică. Din perioada contemporană, Ion Buzași reține numai pe Ioan Alexandru (cu șapte poeme). Axiologic, antologia e destul de omogenă, cu mici depresiuni, acceptabile. Nu stau acum să discut ce-ar mai fi putut intra, căci Ion Buzași nu-și propune un sumar extins sau o explorare completă a domeniului, ci o selecție exigentă, axată didactic
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
Acesteia îi revine faptul de a explica și de a fonda moral point view. Putem să-i distribuim și să-i încredințăm teoriei morale sarcina de a lumina nucleul universal al intuițiilor morale și de a înlătura astfel temeinic scepticismul axiologic". Morala ar trebui să renunțe la "contribuții substanțiale proprii" deoarece misiunea ei n-ar fi decît cea de-a afla "răspunsuri la problemele practico-morale care i se impun într-o anume obiectivitate istorică". Cu osebire semnificativă ni se înfățișează însă
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
fost construit prin constrângere, educație uniformizatoare și propagandă timp de peste șaptezeci de ani în "bastionul comunismului", Uniunea Sovietică, și aproape cincizeci de ani în celelalte țări ale lagărului socialist. Omul nou trebuia să fie lipsit de simțul proprietății, al ierarhiei axiologice și al valorii personale, să-și piardă dreptul la opțiune în atingerea scopurilor proprii; și chiar să nu aibă scopuri proprii într-o societate a "egalilor", într-o lume nediferențiată. Eșecul comunismului este, de acum, istorie, iar cauzele căderii lui
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
desenul esențializat al afectivității reținute, dar nu mai puțin expresive". În accepția lui Mircea Zaciu, critica e "o formă de trăire plenară în spațiul esteticului, la conjuncția dintre ordine și aventură, o modalitate de Ťliteraturizareť, în înțeles superior, a percepției axiologice". "Implicația afectivă", "mirajul liric", aparțin planului "aventurii" care ține în șah planul "ordinii", în componența unei viziuni critice în care lumina lucidității se însoțește de umbre fantaste, prin intermediul cărora "tensiunea ideii se destinde adesea în feeria melancoliei". Glosator inteligent, cu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără nici o precauție, că este o pictură nedatată. Cu alte cuvinte, că arta sa nu numai că nu trădează nici un semn de oboseală, dar este și una care nu
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
Bătălia recanonizării, cu 9 întrebări referitoare în special la ierarhiile literare, succes și marje de eroare în exercițiul "cotării", demitizări și reevaluări etc. Scriitorii invitați să răspundă la aceste întrebări formulate provocator au, firește, opinii diferite, în special în ceea ce privește scara axiologică în literatura română de azi. Constatînd că, pentru publicul de la noi, "contează încă enorm prejudecata canonului", Dumitru Chioaru scrie: " După zece ani de emancipare dintr-o societate totalitară care ne-a impus canonul ei pe criterii ideologice, s-au produs
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
o geometrie degradată/ ducem în spate" (Jurnal de familie). Materia informă și geometria care înscrie triumful formei sînt în egală măsură resimțite drept poveri. Care ar putea fi "concluzia" acestui tip de lirism închinat finalului cosmic? Escatologia care șterge semnele axiologice ale ființelor și lucrurilor induce o anume "gratuitate". E la mijloc acea viziune, cultivată paradigmatic, la noi, de un Tudor Arghezi sau de un Ion Caraion, care nu se mai simte atașată de o lume care a trădat ființa prin
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
limbajului, ca și asupra tematicii?), trecerea cu vederea a versului (nu greșesc: singurul în această situație dintre toate cîte cuprinde Testamentul) rămîne misterioasă. Orbirea pe care am exemplificat-o e chiar mai greu de ințeles decît aceea, să-i zicem axiologică, și care ne ascunde uneori adevărata valoare a unei opere: dacă aceasta din urmă poate primi tot felul de justificări, cum am mai spus, cealaltă nu se lasă măsurată de o banală neatenție de lectură. Orbirea e generală, așa dar
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
în continuare însă Ion Bogdan Lefter trece la o imprevizibilă șarjă împotriva cronicii literare, care și-ar fi "pierdut brusc din importanță după decembrie 1989". De ce? Ea ar fi înregistrat, consideră criticul, o "dublă, subtilă inadecvare". Odată față de veritabila scară axiologică a creației literare a perioadei - ceea ce menționam adineauri -, "producînd o nivelare în sus, opusă (căci îi făcea opoziție!), dar în fond echivalentă celei în jos pe care o aplica regimul comunist". Firește că se impune o "reașezare" a ierarhiilor, o
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
aservite intereselor mercantile, care dirijează o halucinantă, kafkiană, invazie a cârtițelor cuibărite în muntele insulei Pico din Arhipelagul Azorelor. Invocată ca o formulă magică într-un ritual, Praga este metaforic oaza literaturii autentice, pentru Enrique Vila-Matas ea înseamnă Kafka, reperul axiologic care impune și implicit invalidează. Tot la Praga își trimisese autorul spaniol și personajele din primul său roman important, Historia abreviada de la literatura portátil (1985), scriitorii shandy, avangardiști, contestatari și rebeli, din diverse culturi ale lumii, care numai în acest
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
dacă un text poate fi interpretat într-o varietate teoretic nelimitată de moduri, cum distingem o interpretare validă de una aberantă? Sau renunțăm complet la conceptul de "validitate" și astfel separăm domeniul literaturii, al criticii și teoriei, de temeliile sale axiologice și epistemologice stabililite încă din Antichitate? Pentru adepții scepticismului postmodern o asemenea separare nu numai că nu constituie pricini de regret și nu dă strîngeri de inimă, dar e chiar firească. Însă pentru circuitul oficial al literaturii situația e puțin
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
o întâietate nu numai cronologică, E. Lovinescu se desparte de mentorul Junimii în câteva, decisive, privințe. Teoria formelor fără fond o combate prin cea a parcursului de la simulare la stimulare și, deci, de la un fond chestionabil la unul palpabil. Stabilitatea axiologică o înlocuiește prin revizuiri și autorevizuiri pe axa temporală, în conformitate cu viziunea sa relativistă. În fine, în planul activității și conduitei critice, distanța aulică maioresciană, "răceala" (fie și cu ghilimele) a lui Maiorescu își găsesc, la urmașul său, o perfectă contrapondere
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-a alcătuit subtextual din rațiuni de marketing, mizînd, adică, o dată, pe așteptările la intern și, a doua oară, la export, dorind, așadar, să umple
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
maximă și flască omogenitate, o massă de androizi. De parcă operele ar avea nevoie să fie apărate de părerile critice printr-o gardă de corp". Iritarea acestor rînduri e de înțeles. Împiedicînd lărgirea orizontului, conservatorii inculcă falsa impresie a unei "sărăcii" axiologice a poeziei românești. Ei poartă răspunderea unor veritabile "teritorii furate", "nu numai de concepția concentraționară, ci și, vai, de balcanica lene de a gîndi, de a simți și de a acționa". Marginalizarea la care i-au supus și îi supun
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
Balzac să ofere istoricului sau sociologului material științific mai de preț decît memoriile, arhivele și statisticile departamentale" (ceea ce, în treacăt fie zis, contrazice o mult vehiculată propoziție a lui Engels). Să observăm, totuși că, Aderca, socotind că, sub raportul strict axiologic, se cuvine a lua în considerare exclusiv valorile de diferențiere, sub raportul personalității creatoare, admite existența aderentelor sociale, etnice, etice etc.: Dacă în orice scriitor, oricît de original, vom găsi deci totdeauna aderente sociale, etnice, sincronice (...) - pentru a-l defini
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Popescu (unul regizor, celălalt scenarist de succes), cât și pe prozatorii puși frecvent sub flamura mizerabilismului (Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Sorin Stoica, poate și alții sau altele, precum Claudia Golea, ieșită înspre apologia sexualității exotice, dincolo de o literatură acceptabilă axiologic). Întotdeauna când apare un scriitor de o noutate frapantă, a cărui originalitate are nevoie de timp pentru a fi evaluată corect, critica are probleme de situare: nu știe nici de unde să-l ia, nici unde să-l pună - din ce
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
metamorfozei, țintind unicitatea fiecărei opere, deci refractar la îndemnul de organizare și de sumisiune la un model, la raționalismul "neoclasic" al structuralismului. Oricum, și acesta e reproșul de căpetenie ce i se poate aduce, structuralismul nu are priză la nivelul axiologic, decisiv, al produselor de artă. Cum ar putea birocrația analitică a acestuia să stabilească valoarea? În încheiere, transcriem pertinentele rînduri ale lui Gaetan Picon: "Toate încercările făcute pentru a da ideii de structură o precizie estetică și o forță estetică
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
de a defini, ci de a in-defini". *** O serie de comentatori marginali și unul "central" (președinte al Academiei, mă rog) bat monedă, în ultima vreme, din acuza "demolării". "Demolatori" principali: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. În ochii acestor patetici gardieni axiologici, realitatea însăși apare subversivă în raport cu sine, se autodevoră. Căci altfel cum ar putea fi apreciate textele doveditoare de colaboraționism? Ele nu reprezintă rezultatul unor scamatorii, nu sînt iepuri ori porumbei scoși din mînecă, ci realități de care nu putem a
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
fost faptul că diversitatea s-a încadrat în taxonomii care, deși erau specifice fiecărui limbaj sonor, clarificau diferențele, atribuind fiecărui taxon un statut (cel mai adesea ierarhic) și proprietăți definitorii. Stabilirea unor ierarhii era suficientă pentru a legitima o ordine axiologică corespunzătoare unei ordini dictate de dispoziția de gust, perisabilitatea celei de a doua reflectând stabilitatea cele dintâi. Muzicologia romantică propunea o epistemă bazată nu pe diversitatea propriu-zisă, ci pe evoluția muzicii de la o formă la alta, de la o categorie la
Prudenta diversitatea by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
de la emiterea faimoaselor Teze ale lui Nicolae Ceaușescu, își sărbătorea preeminența în concertul valorilor universale. Naționalismul deșănțat al regimului descoperise în cultura română nu numai expresia unei substanțe etnice, dar și o aiuritoare avangardă în mișcarea spiritului european, o întâietate axiologică și cronologică neconsemnată, ce-i drept, și de alți observatori în afara protocroniștilor de serviciu. Legănarea acestei iluzii nu a fost inocentă decât în punctul de pornire: în filele unui savant ca Edgar Papu, rapid instrumenta lizate de ,bunii români" pentru
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
generoasă. Adriana Babeți scrie, în prefața sa la a treia reeditare a romanelor, despre acest gest de precedență: , Slaba difuzare a cărții, ecourile modeste nu au transformat însă reeditarea într-un eveniment cultural" (p. 24). E o formă de optimism axiologic care nu se confirmă nici în 2005, când difuzarea la Editura Polirom e foarte bună. Nu e oare o dovadă de supraevaluare sau de suprainvestire a autorului cu o misiune de revoluționare a canonului, pe care nu o poate onora
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
lipsit de o însemnătate mai generală, în legătură cu creația lui C. Abălută, îl considerăm a fi situarea ei în cadrul poeziei române actuale. Dificultatea provine din existența unui grup de poeți instituționalizați ai anilor ^60-^70, care formează un fel de baraj axiologic, inducînd sentimentul unei trepte superioare, pe care ar monopoliza-o. N-ar provoca oare uimire, în opinia publică în care a fost inculcat tabloul ierarhiei cu pricina, afirmația că, de pildă, Emil Brumaru nu e cu nimic mai prejos decît
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]