1,419 matches
-
se zbate, smulgându-se cu greu din presiunea tandrè și înfricoșètoare a mâinii lui, asemeni unei pèsèri speriate scăpând cu greu din mâinile bèiatului rèu care s-a suit pânè la cuibul ei, luând-o pe nepregètite, Eu plec, mè bâlbâi în fața acestui copil a cèrui înfèțișare angelicè ar putea ascunde un demon care se joacè cu mine ca si cum ar ști ce vrea, el, cu o imperceptibilè crispare a buzelor și cu o licèrire stranie în ochi, cedând, Bine! apoi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oamenii Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
primilor doi protagoniști i-au speriat pe ceilalți. Și eu mă simt la fel. Erau așa de siguri pe sine, așa de nerăbdători să ne spună povestea lor, încât aproape că ne-am intimidat. Mi-e frică să nu mă bâlbâi, să nu mă repet și oricum n-aș putea ține un discurs atât de bine articulat. Uitându-mă în jur, îmi dau seama că am dreptate. Jennifer își răsucește părul într-un mod obsesiv, Jim s-a strâns ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o distrez pe Daisy: Mă vrei în bikini? În aceeași fracțiune de secundă, îmi dau seama că de fapt nu Daisy e în cameră, ci Finn. Imediat îmi îndrept spinarea, scot degetul din gură și iau mâna de pe fund, apoi bâlbâi un „Scuze... Am crezut că e Daise...“ Finn se zgâiește la mine. Mă simt complet despuiată. În cele din urmă, îmi vin în fire la gândul că port bikini, nu chiloți. Dar tot mă simt roșind. Dacă mă reped în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seama atunci că mă simțeam atrasă de el, dar îi făcusem ochi dulci prea mult și cu siguranță că exista o vibrație specială între noi. Cred că și Barney a simțit-o, pentru că s-a ridicat imediat în picioare, a bâlbâit că ar trebui să mergem afară, la piscină și să nu mai stăm acolo ca doi guguștiuci. După aia m-am împiedicat când am vrut să mă ridic, așa că el mi-a sărit în ajutor și m-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
începe să-mi ronțăie degetul mare. Îi simt dinții aproape mângâindu-mi pernuța acestuia. Mă ridic puțin și, șocată, mă holbez la el. — Ce e? mă întreabă el ținându-mi încă piciorul. Nu-ți place? —Ba da, e incredibil, mă bâlbâi eu. Doar că nimeni nu mi-a mai făcut asta până acum... Nici nu știam ce bine e... — Atunci nu mă întrerupe! protestează el întorcându-se la treabă. Nu pot să cred ce senzație de erotism îmi dă. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în oglinda cu ramă argintie de pe peretele din fața mea - Daisy are o mulțime de astfel de oglinjoare prin toată casa - și senzația mi se confirmă. M-am albit ca prețioasa pernă a lui Daisy. —Rebecca, îmi pare tare rău... se bâlbâie ea. N-am știut... Adică el a zis-o pe un ton așa... ca și cum ar fi fost cel mai banal lucru, încât eu am crezut că și tu te simțeai la fel. Daisy pune paharul pe masă, cutremurată de ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar sunt sigură că o să găsim ceva. Ce-i mai plac lui Charlotte provocările! Ochii îi strălucesc de încântare la ocazia asta de a-și sufleca mânecile și de a face ordine în viața lui Jim. Dar eu vreau... se bâlbâie Jim. Asta înseamnă că nu mai pot veni la întrunirile voastre de grup? Se uită disperat la fiecare dintre noi, stârnindu-ne mila. Îmi pare atât de rău pentru tot ce s-a întâmplat... vă rog, lăsați-mă să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că actorii trec prin șocul publicului. Dar, de fapt, în sinea lui, într-un secret pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușii, cu un teanc de reviste vechi În mână, se află Jack Harper. Ochii lui ne cântăresc fără grabă, Întâi expresia mânioasă a lui Connor, mâna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața mea... ea stă cu picioarele În aer, picioarele lui sunt răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca racul și gâfâie din greu. — Scuzați-mă ! mă bâlbâi. Doamne, vă rog să mă scuzați. — Emma, stai ! o aud pe Lissy că strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu sunt catolică, dar asta nu face diferența, deoarece sunt convinsă că există o singură forță universală și nu mă pricep la aceste ritualuri. „Este vreo problemă?” A Început să se bâlbâie, dându-mi un răspuns confuz: „Nu!” Nu-i nicio problemă. Nu contează. Poate doar... ceea ce există În interiorul nostru. După marea bâlbâială, mi-am dat seama că pentru ea și pentru alți ortodocși conta, chiar dacă nu puteau s-o arate. Ducă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că el te place pe tine, zice Sophie. Când o să ajungă să te cunoască, o să-și dea seama ce persoană minunată ești. Deodată se oprește, conștientă de ce tocmai a spus. ― Nu că n-ar fi oricum atras de tine, se bâlbâie ea. Ai cea mai frumoasă figură. Nu-mi vine să cred că Sophie nu își dă seama cum o citesc. Știu exact ce crede despre mine. Crede că sunt imensă, vastă, cea mai grasă fată pe care a întâlnit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și eu. Din ce zonă? ― Kilburn. ― Glumești! Pe ce stradă stai? ― Pe Mapesbury. O știi? ― Dacă o știu? Incredibil, dar eu stau pe Avenue. ― Doamne, ce mică e lumea. ― N-aș vrea s-o descriu. ― Ce? ― Nimic, nimic, m-am bâlbâit eu, simțindu-mă ușor stupidă. E ceva ce am auzit odată la cineva. Nu-mi vine să cred că suntem din același loc. ―Știu, încuviință Lauren. Chiar că e de necrezut. Cât stăm acolo zâmbindu-ne, răsuflu brusc ușurată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era ceva cunoscut legat de tine, doar că n-am visat, n-am crezut niciodată că ... se dă din nou înapoi, privindu-mă. Ești pur și simplu atât de frumoasă. Adică, nu arăți deloc ca tine. Scuză-mă, continuă el, bâlbâindu-se, nu am vrut să... ― E în regulă, îi spun eu zâmbind. Știu ce-ai vrut să spui și-ți mulțumesc. Și tu arăți minunat. Te-am văzut la televizor. E clar, ți se potrivește să fii vedetă. ― Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și minunat dispăruse cu viteza luminii. Luke nu era deloc atras de mine. Cum de putusem să-mi închipui așa ceva? Chiar dacă simțurile mi-erau amorțite de cele douăzeci de pahare de Seabreeze pe care le băusem, am început să mă bâlbâi și să roșesc. Pentru că v-am văzut, să știi! a spus Luke. Dintr-odată, nu mai părea deloc prietenos. Era un alt om: morocănos și enervat. Un om care impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi arăți ceva? l-am întrebat. — Normal, a zis el râzând puțin. Mi-a surâs norocul. Eram roșie la față și mă fâstâcisem în asemenea hal că nu-mi trecea prin minte nici o replică spirituală, așa că am început să mă bâlbâi: —Ăăăă, nu... Vreau să spun, n-am vrut să spun... Vrei să-mi arăți sauna? Mi-am spus că e mai sigur să-i cer să-mi arate unde e sauna, pentru că știam sigur că așa ceva exista. Sigur, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebării. Neil s-a uitat fix la ea, după care a zâmbit nesigur. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun, i-a explicat Josephine punând punctul pe i, că ești exact la fel ca tatăl tău. — Ba deloc, s-a bâlbâit el. Nu semăn deloc cu el. întotdeauna am jurat c-o să fiu altfel decât el. Eram uluită că Neil refuza să vadă adevărul. —Dar ești exact ca el, i-a atras atenția Josephine. Te comporți exact ca el. Bei prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat durerea nici măcar cu o câtime, și mi-a zis: — Mâine dimineață să te duci la dentist. Teama era aproape la fel de grozavă ca durerea. Nu vreau să mă duc la dentist, m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a rânjit Celine. Ai fost la prelegerea de astă seară? — Nu, am spus eu acră. Am decis să chiulesc și m-am dus în sat să beau câteva beri. Celine a căscat ochii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta Luke a încetat să mai fie serios și a spus râzând: Presupun că o călăreală iese din discuție, nu? Profund jignită și teribil de dezamăgită, am trântit receptorul. Din cauza furiei, am început să vorbesc de una singură. Să mă bâlbâi, de fapt. —îți vine să cre...? Ai auzit ce-a zis? am întrebat camera goală și, mai ales, rochia de femeie matură. Cât tupeu pe capul lui! Cât tupeu pe capul lui! Clătinam din cap, nevenindu-mi să cred. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a trebuit să fii tu cel care să pună sistemul pe picioare? — Eu eram cel mai mare dintre frați, a bolborosit îndurerat Mike. Era responsabilitatea mea. Nu-i adevărat, a spus Josephine. Mama ta ce făcea? —Biata mama, s-a bâlbâit Mike. Nu voiam s-o îngrijorez. —De ce nu? Pentru că țin la mama ca la ochii din cap, a șoptit Mike, ca și cum lui Josephine ar fi trebuit să-i fie rușine fiindcă-l întrebase așa ceva. Da, a șoptit și Josephine. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești prea înaltă, dar e supărător, nu-i așa, Rachel, atunci când cea care spune asta e propria ta mamă? E greu să ți se spună că nu ești destul de deșteaptă ca să-ți construiești o carieră. — Mama mă iubește, m-am bâlbâit eu, simțind că-mi îngheață sângele în vene de frică. N-am spus că nu te iubește, a încuviințat Josephine. Dar și părinții sunt oameni, cu temeri și ambiții nerealizate pe care, uneori, le proiectează asupra copiilor. E evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid, m-am bâlbâit eu. Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape c-ai reușit. E înfricoșător, nu-i așa? Josephine mi-a zâmbit, apoi m-a pus să fac biletul să circule prin toată camera. La ședința de grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke. Sunt prea tânără ca să fiu dependentă de droguri! am urlat la Josephine. De ce mi s-a întâmplat mie și nici unei alte persoane din câte cunosc? —De ce nu? m-a întrebat calmă Josephine. —Dar, dar, fir-ar al..., m-am bâlbâit eu înnebunită de furie. De ce unii oameni se nasc orbi? Sau de ce sunt unii oameni schilozi? m-a întrebat ea. Totul e opera întâmplării. Tu te-ai născut cu o înclinație spre „cariera“ de dependent de droguri. Și ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
M-am simțit ocrotită. —Asta dacă nu vrei să mergem întâi la mine, să bem o cafea, mi-a propus el aruncându-mi o privire piezișă pe care nu știam prea bine cum s-o interpretez. —Ăăăă... OK, m-am bâlbâit eu. Bine. Unde ai parcat? —La Stephen’s Green. Așa că am luat-o înapoi către Stephen’s Green. Pentru prima dată în seara aia, ne armonizam perfect. Când am ajuns la Stephen’s Green, am descoperit că mașina fusese furată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]