1,442 matches
-
era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am iubit, copilul nostru drag , zălog spre viitor. Nici n‐am suflat pe tine să‐ți dăruiesc trăire Tovarășa și mama și dragostea mea, tu dăruiești trăire și atâta frumusețe în tot ce ne‐ nconjoară și în trăirea mea. Din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă egală ești cu mine la suflet și ființă, clădim o lume nouă din dragoste și muncă femeia mea iubită, tu jumătatea mea. MAMELE NOASTRE Mamele noastre au fost toate împărătese mândre pe obârșia
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
absurd demonstrat, a oferit cu atât mai mult, convingerea sacralității vieții. Sunt un nimeni important râdea el de propriul avatar. Dacă ar fi mers la fiecare dintre profesori acasă, scria Gustav mai departe, ai fi crezut că lumea e un bâlci în care zadarnic vrei să te distrezi pentru că hidoșenia dezlănțuită în oameni te împiedică să fii vesel, văzând decăderea în frumusețea prăbușirii sale. Jos masca! Profesorii erau bieți supuși intemperiilor, cu trenulețele electrice ale nepoțelului pe ascuns, spun aici despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
siguranță vor fi inutile imediat ce ies de aici, pentru că voi prelua comanda și voi preda școala superiorilor mei? Am dat din cap speriat. Sau că voi fi premiat de către Ministru că am reușit de unul singur să termin tot acest bâlci și să-i dau și târfa aia de fiică-sa înapoi ca să facă ce vrea el cu ea? Din nou am dat din cap. Sau că viața ta patetică e decisă acum de mine, zise el scoțând propriul său pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Bunicul Îmi ia mingiuța din mână, și privirea i se Îmblânzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întâlnit la bâlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-am pierdut În aglomerația unui bâlci și megafoanele au strigat numele meu. Mă dusese un milițian Într-o curte la Constanța, plină de găini cu gâtul golaș. Uitasem de părinți și priveam topit de fericire stelele și miroseam florile de regina nopții. Când Însfârșit au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca șobolanii, nu mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți imaginea țării. Când a spus ,,țării,, , bărbatul s-a ridicat pe vârfuri arătând cu mâna undeva, Într-o direcție imprecisă. Lumea s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
proprietarul barului ,,Așează-te și bea,,, un individ impulsiv, s-a luat la ceartă cu unul din angajați, cearta a degenerat În bătaie, bătaia a dus la crimă, angajatul murind În urma unei hemoragii cerebrale. Lumea s-a strâns ca la bâlci, mașina salvării a venit când nu se mai putea face nimic pentru victimă. Trei iulie Mi-a murit Încă un prieten. Avea T. B.C., boala mizeriei și a lipsurilor. Locuia retras, singur și-și scrisese pe perete o frază a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ialomița, căminarul Gheorghe Geanoglu, pentru a cumpăra mălai și a-l împărți celor "din satele scoase spre aerisire", dar de acești bani "să se ție socoteală curată". Doctorul Vasile Ananici, care răspundea de carantina de la Cîmpulung-Muscel, a menținut interzicerea renumitului bâlci de Sf. Ilie (20 iulie/1 august), închis încă din vremea epidemiei de ciumă din 1829-1830. În sfârșit, la Craiova Comitetul de asistență a rămas neschimbat, "dohtorului" Feraru dîndu-i-se însă ca ajutor pe "pomojnicul dohtor Vilag"105. Tot în această
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ocupai de acest caz și-l rezolvai mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și, până seara, lămurisem tot misterul. Bravo! Nu fusese vorba de nici un furt. Loaza avea nevoie de bani. Ăi bătrâni nu voiau să-l lase să meargă la bâlci, așa că el vându bicicleta unui alt puști de pe maidan. Banii îi cheltuise pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Zițele epocii respective. Gahița Rozmarinovici, persoană „voiajată” și bănuită a fi citit piese de Florian se apropie de Zița, cea nutrită cu Dramele Parisului. Gahița confirmă spusele lui Iorgu cu „rezon”, ca și Nae Ipingescu; a fost soția scamatorului de bâlci, falsul baron fon Klaine Swabe, după cum Zița a fost nevasta „pastramagiului” de Ghiță Țircădău. Și ceilalți eroi autentici din O noapte furtunoasă au predecesori în teatrul lui Alecsandri. Astfel, Rică Venturiano are asemănări cu Iorgu de la Sadagura. S-a mai
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nu se vedea nici o așezare, casa la care nimerisem eu părea să fie singura pe-o rază cât puteam cuprinde cu ochii. Pe urmă, din cerul gol s-a desprins la joasă înălțime un fel de balon colorat ca la bâlci în dungi verticale roșii, albe, verzi, ciclam etc. Înăuntru, o grădiniță întreagă de copii, vreo sută poate, încălecați, răsturnați în toate pozițiile, strigau TUDOR, TUDOR, TUDOR!!! Eu fac un semn larg, stârnind în cer țipete de bucurie. Da’ unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la băi cu mașina mică. Ar fi fost imposibil să se plece cu trenul: nici o persoană cu handicap fizic nu poseda scaun cu rotile în România. Și, chiar dacă ar fi avut, ar fi fost mai mare rușine să facem atâta bâlci într-un mijloc de transport în comun. În orice caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea nicăieri, o chema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
acum culoarea, nuanța banilor. Selina s-a așezat comod și a început să vorbească. New York-ul era exact așa cum și-l imaginase. Am făcut un semn agitat după chelneri în acvariul aglomerat din hol. Era una din acele vitrine de bâlci unde America respiră profund, etalându-și bogăția corporativă, unde lifturi de efect aleargă și se opresc printre fântâni și vegetație și curățenie computerizată - un stand din Marea Expoziție a viitorului care într-o bună zi va fi botezată Bani... Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câștigase mereu. Încercau acum iarăși. Amăgiți de aceeași promisiune a lui. Și sperând ca, de data aceasta, ea să se materializeze. Situația devenise de un hilar absolut. Nu mai amintea prin nimic de o urmărire penală. Se transformase într-un bâlci. - Minți ! strigă procurorul. - Nici pomeneală, spuse inculpatul calm. - Mă, nu tu ai făcut-o, se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
din ochi. Îi fu clară postura. Se aflau la mâna lui. Îi freca precum voia. Iar asta îi stârnea o uriașă producă o imensă satisfacție. Vorbea cu emfază. Fuma afectat. Îi lua peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă precum cerul înaintea furtunii, trânti autodenunțul pe tăblia măsuței și îi aruncă ofițerului
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv: „Apariția acestei reviste e antipatică. Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
DADA rămîne în cadrul european al slăbiciunilor, este totuși un rahat, însă noi vrem de-acum înainte să ne căcăm în culori felurite ca să împodobim grădina zoologică a artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor...” (versiune românească de Ion Pop, în „Tristan Tzara, Omul aproximativ. Șapte manifeste Dada și Lampisterii“, Editura Univers, București, 1996, p. 7). Pe scurt: o competiție de agende național(ist)e într-o mișcare cu caracter asumat transnațional... De altfel, Zürichul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei în Bulgaria, cînd guvernul agrarian-socialist al lui Alexandr Stamboliski a fost răsturnat de gărzile verzi ale lui Al. Țankov. Cauzele prezumate - incapacitatea populației rurale de a se mobiliza asemenea celei muncitorești... Un articol virulent la adresa politicii liberale a Brătienilor („Bîlciul de succese“) se încheie cu un ironic, ambiguu „Trăiască Sovietele!”. Și așa mai departe. Totuși, în „Fascismul e de origine română“ (nr. 27), averescanismul e denunțat ca fascism balcanizat à la roumaine, dizolvat de „plutocrația mercantilă”, fără ca „trista aventură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și regulamentele cari «organizează» construcția fiindcă nu există nici răspundere, nici orientare. Accident este și așa-numitul stil românesc. Dacă vreodată călătorilor străini Bucureștii s’au înfățișat sub o formă simpatică, azi ei vor pleca cu amintirea unui oraș de bîlci, unui conglomerat fără armonie, fără ordine, fără stil și fără suflet. Unde sînt edilii noștri? Dar a cui poate fi răspunderea în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între Occident și „accident”, arhitectul, care a făcut, pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și iarmaroacelor e în plină eflorescență”), privite în paralel cu cele de aiurea, se încheie cu o serie de recomandări privind expunerea și promovarea producției naționale: „Ar trebui să se știe că într’adevăr una dintre cele mai prețioase inovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau de circ. Însă nu numai manifestele sînt „teatralizante”, ci, la limită, întreaga noastră producție radical-avangardistă din anii ’20: revista 75 HP, ca și unele numere speciale din revistele unu și Alge, este concepută histrionic, asezonată cu slogane ludice de „bîlci”. Anunțurile teribiliste sînt o adevărată regulă a jocului. Multe gesturi publice sfidătoare ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
N-ar trebuit să știi? Nu. De ce? De astea știe nevasta. Dacă vreți să-i aflați părerea, duceți-vă la ea,întrebați-o, și i-o veți afla. Dacă va dori să v-o divulge. Ești nebun. Ei, și? La bâlci: să nu zici că nici acum n-ai o părere, proprie, despre tot ce-i pe-aici. N-am să zic. Dar despre ce anume este vorba? Despre toate împodobiturile astea, care costă o mulțime de bani, oare din buzunarul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unei vieți viitoare, (bineînțeles, după ce a dat totul de ce a fost în stare, pe pământul acesta și a crăpat creștinește, cum este sorocul fiecărui muritor). Și după cum spuneam, fiecare popor sau grup de popoare, au luat de pe taraba deschisă în bâlciul deșertăciunilor acestei lumi, de numitul Isus Hristos, făcător de minuni amator, ceea ce a crezut că le place. Noi, ca de obicei, am tras lozul cel mai prost, numit ortodoxie. Cred că ortodoxia este blestemul nostru, de care nu vom scăpa în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]