3,148 matches
-
sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului, care era așezat pe o grămadă de paie, cu spatele sprijinit de perete. Flăcăruia unei lămpi atârnate de o bârnă lumina chipurile celor trei bărbați. — Bea, spuse Valerius mângâindu-l pe Lurr, care își pusese botul pe genunchiul lui. Când am auzit glasul ăla... Aș vrea să-l omor. Gladiatorul duse cupa la gură și bău cu înghițituri mari. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și lupilor. Vrei să te ucidă teama pe care ți-o provoacă bunul nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl disprețuiesc, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
percheziții, execuții, torturi, corupție, trădare... Doar dacă speranțele lui Vitellius nu sunt deșarte, lucru pe care mi-l doresc din toată inima. Mirosul de mâncare ajungea până la ei, împreună cu aroma ienupărului și a lemnelor arse. Începuse să bată vântul, iar bârnele din tavan scârțâiau. Mica flacără se clătina, proiectând lumini și umbre pe fețele celor trei bărbați. Hangiul îl privi pe Valerius. — Ai auzit că Vitellius vrea s-o vadă pe Velunda? Auzind cuvintele lui, Lurr înălță capul, privindu-și atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de partea vitellienilor. Erau mulți, pentru că erau zile de sărbătoare și din satele din jur venise o groază de lume. Antonius ordonă să se dea foc caselor din apropierea zidurilor, iar pe acoperișurile celorlalte îi instală pe soldații lui, înarmați cu bârne, țigle și torțe. Trecea în galop de la o legiune la alta, continuând să lupte. Părea invulnerabil, căci săgețile dușmane treceau pe lângă el fără să-l atingă. Pe când ridica un pilum spre ziduri, simți o durere cumplită în umărul drept. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din diferite legiuni. Via Flaminia: strada care duce de la Roma la Rimini. Vigiles: un fel de poliție urbană, organizată după structura militară a legiunii. Vinea: vie; derivă din termenul ce desemnează vița-de-vie și strugurii. Este un fel de colibă din bârne de lemn, acoperite în întregime de arbuști și ramuri împletite, amintind astfel de vița-de-vie. Pereții și acoperișul sunt acoperiți cu piele de vită (singura care nu ia foc), apoi vinea este montată pe roți. E o mașină de război menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încerc, dar și încercarea artei e prea grea. Grea, grea de tot. Eu și cu Martina am fost la tot felul de expoziții. Am fost la o expoziție constructivistă undeva în East. Prăjini tremurătoare de Armindeni, și corturi indiene de bârne, îndoituri spastice de beton și oțel, pisoaruri ciobite. Am fost la o expoziție modernistă nu departe de Park. Cărți de joc sfâșiate, piese de șah, table de la jocul de table, și cioburi de zaruri, rebuturi ale trișatului, ale norocului. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din K și, deși ea îi promitea vehement după fiecare plimbare că va refuza următoarea invitație, de făcut n-o făcea niciodată. în prima zi s-au oprit lângă un puț. Un bou îi dădea ocol agale, legat de o bârnă lungă de lemn ce punea în funcțiune un sistem de scripeți, scoțând astfel apă din puț cu un șir continuu de găleți, apă pentru irigații, apă ce se revărsa pe câmp. Privind animalul Elfrida a spus: — Animalele sunt mai norocoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pușca. O răușise! Da’ amu i-o arestat pă toți trei. Că ce-o vrut să facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a trecut prin cap ca o săgetare... ― De ce n-ați oprit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cai pe fundul pârâului. Am strigat la cei din amonte să-mi vină în ajutor. Cât ai clipi, am simțit umărul camarazilor mei. Cu mare greu, am reușit să punem tunul pe loc tare. Eu mă aflam încă pe ultima bârnă a podului, clipă în care s-a auzit un pârâit puternic și am simțit că mă duc în gol... Podul se rupsese sub greutatea noastră și a tunului. Cred chiar că undeva mai sus a plouat mai tare și pârâul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
șlefuită se aștern sub picioarele mele. Abia când văd Sala Armoniei Supreme îmi dau seama că ceea ce văd e doar începutul. În răstimpul cât ar arde două lumânări, trecem pe lângă porți ornate, curți spațioase și coridoare cu sculpturi pe fiecare bârnă și în fiecare colț. — Voi mergeți pe drumurile laterale, care sunt cele pentru servitori și pentru oficialii Curții, subliniază eunucul-șef Shim. Nimeni, cu excepția Majestății Sale, nu folosește intrarea centrală. Pășim dintr-un spațiu gol în alt spațiu gol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trupul printre frunze tremurânde“. Încerc să localizez poarta prin care am intrat. E în partea de vest și pare să fie singura intrare. Clădirea din fața mea seamănă cu un templu: are un acoperiș în formă de aripă și ziduri înalte. Bârnele și coloanele de sub plăcile galbene de ceramică smălțuită sunt vopsite într-o culoare deschisă. Ușile și ferestrele sunt sculptate cu simboluri ale fertilității: fructe cu formă rotundă, legume, mâna lui Buddha, flori îmbobocite, valuri oceanice și nori. În curte își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a înecat cu supa de tofu, iar fratele meu a căzut sub masă și și-a spart castronul de ceramică. Mama nu a reușit nici ea să rămână serioasă. A izbucnit în râs și l-a făcut pe soțul ei „bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai târziu au încercat să ia ce a rămas. Au demontat animalele astrologice de bronz ale Majestății Voastre, dar nu și giganticul vas din aur, care era prea greu ca să fie mișcat. Au jupuit tot aurul decorativ de pe coloane și bârne cu cuțitele. Jafurile au continuat vreme de două zile. Barbarii au spart pereții și au săpat în pământ. — Ce au găsit? îl întreb. Totul, doamnă. Am văzut un barbar trecând pe lângă fântână îmbrăcat în roba dumneavoastră de ceremonie. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care l-am compus, l-am declarat „abominabil, de neiertat și de nerăscumpărat“. Prințului Yee i s-a „acordat“ o funie și i s-a „permis“ să se spânzure. A fost escortat într-o cameră specială, unde îl așteptau o bârnă și un scăunel. În cameră se afla servitorul care avea să-l ajute pe Yee să urce pe scăunel, în caz că îl lăsau picioarele. De asemenea, servitorul trebuia să împingă scăunelul la o parte de sub prințul Yee, după ce acesta își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor, și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor lui. 11. Și iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bîrnă, s-o ridice ca să fie spînzurat pe ea, și casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. 12. Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat și pe orice popor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
povara liniștii blestemate? 323 BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de casă. Asta n-ar fi nimic deosebit, dar vânzătorii: “colivariul Ionașcu Pârvu” și “Nacul de la visterie”, spun: “am vândut un loc de casă ce iaste lângă zidiul mănăstirii Trieh Sfetiteli, despre Curte (domnească n.n) și cu case de bârne gata”. După două zile numai, adică la 5 august 1669 (7177), tot părintele Ghedeon și cu tot soborul face “schimbătură”, dând un “loc care au fostu danie sfintei mănăstiri de la Ghica vodă” pe un loc de casă “lângă mănăstire, despre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
era și ea un “pod”. Apoi, de la lutul în care atunci când ploua intra roata carului până în butuc sau nu se mai vedea soarele de atâta colb cât se ridica pe vreme de secetă, s-a trecut la poditul ulițelor cu bârne de stejar bine cioplite și potrivite. --De ce era nevoie de atâta grijă la cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă - m-a atenționat gândul de veghe. --Mai domol
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu se mai vedea soarele de atâta colb cât se ridica pe vreme de secetă, s-a trecut la poditul ulițelor cu bârne de stejar bine cioplite și potrivite. --De ce era nevoie de atâta grijă la cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă - m-a atenționat gândul de veghe. --Mai domol cu vorba și mai tare cu mintea, amice! Imaginează-ți un pod cu bârnele strâmbe, care nu se
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă - m-a atenționat gândul de veghe. --Mai domol cu vorba și mai tare cu mintea, amice! Imaginează-ți un pod cu bârnele strâmbe, care nu se lipesc cum trebuie între ele și nu sunt fixate bine, pod pe care trece un “Călăreț de Țarigrad” în galopul calului... După zece pași, calul va cădea frângându-și picioarele. Bietul călăreț ar fi aruncat din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
până în butucul roții... Apoi ce zici de o vară fierbinte care preface în colb tot glodul despre care am vorbit? Ei iaca că oamenii s-au gândit că pentru a mântui cu aceste necazuri îi nevoie să podească ulițele cu bârne zdravene...Și de aici ce este mai simplu decât ca acestor uliți să li se spună poduri? Așa au apărut întâi Podul Vechi, apoi Podul Boierilor sau Ulița Mare, Podul Hagioaiei și câte altele au mai urmat... Apoi dacă s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de simplă? Nici pomeneală. A fost nevoie ca domnul să facă regulă și să hotărască cine și ce treabă are pentru a se face aceste poduri și să aibă grijă ca podurile să nu se strice. Imaginează-ți că o bârnă din lungul podului s-a rupt...Pe acolo trece un călăreț în galop ca vântul sau o trăsură cu caii în trap întins și deodată calcă pe bârna putredă sau în locul gol...Dezastrul e gata...Calul cu picioarele rupte, iar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]