3,370 matches
-
pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină cu-n băț, Vre-un sloi Șiroi, Sau vre-un buboi; Și-n racle s-ar lăsa vîrîți, Acum, pentru-n dezmăț. Dame cu nuri, Zmei trubaduri, Pigmei, toți zac în drum. Mai dă-mi te rog, Fără prolog Dezmăț cu dans și
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
murmurul pârâului, de aurul revărsat de ciuboțică peste iarbă , în luncă bărbații îl prinseră pe tatăl ei la mijloc, îl încolțiră acolo între ei, luîndu-l prin surprindere, fără apărare. Și, în situații din astea, nimeni nu-și pune pielea pe băț! Se uită înspre oamenii lui, din sat. Toți cu capul în pământ... priveau parcă vinovați de neputință sau reavoință, pe sub sprâncene. Natura umană, te vinde și te cumpără într-un soi de complicitate cu forțele răului numaidecât ! Tatăl ei simțind
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă în cizmele de cauciuc mult prea mari pentru el, luă traista pregătită dinainte cu demâncare, bățul sprijinit de peretele casei și plecă înspre grajdul animalelor ce așteptau liniștite. Era toamnă, și peste câteva zile începea școala. Simți dintr-o dată mirosul puternic de motorină întinsă pe pardoseala din clasă, dar mai ales, țipătul strident al învățătoarei, palmele
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
au mâncat zilele și mie și bunului meu prieten; păi nu vedeți că ni s-a albit părul, taică? Ce-a fost a trecut, acum e democrație, moșnegilor, s-a schimbat macazul... Apropo, da unde ați pornit cu traista-n băț chiar în fapt de seară, intervine șoferul? Mare noroc ați avut cu el că a oprit, că vă oua puica în traistă și nu vă lua nimeni, își continuă ideea domnul senator. Ha-ha-ha!... bată-vă norocul, apăi noi mergem spre
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
biet creion negru și apăsam pe el de parcă nu se vedea ce scriu.Tare îmi era dragă cartea! Duminica când lumea se ducea la biserică ,eu stăteam cu ghiozdanul în spate pe prispa școlii ,care era la o azvârlitură de băț de casa mea.Bunicul se întorcea de la biserică și mă întrebă: -Da...tu ce faci acolo copchilă hăi?Ce zi e astăzi? Eu îi răspund foarte sigură pe mine și mândră că știu zilele săptămânii: -Păi,duminică. -Da ...și voi
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
Pesemne beat, a adormit. Vezi ? Pe lac plutesc mirate Lebede , o mică ceață, Privesc luna, nu departe, A căzut în apă beata. Albe semne de-ntrebare Plutesc demne și cochete, Dar se-ntreaba : - Așa e oare, Sau cumva noi suntem bețe ? Iata-aici doi tineri care Culcați sub cerul înstelat, Nu simt că-i seară și răcoare, Pesemne teiul i-a-mbatat. Mie ce mi se întâmplă? De o viață împreună, Paru-i alb nu doar la tâmpla Și ce strâns te țin
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
pe care le aveam sau nu le aveam, în contradicție cu alții. Mătușa Chița ne primea întotdeauna cu plăcinte proaspete și mereu ne întreba dacă ne-am săturat? Dacă mergeai la stâna lui moș Lixandru primeai imediat un fel de băț cu ceva tăios la un capăt cu care trebuia să tai ciulinii și scaieții de pe imașul unde pășteau oile. Era pentru dumnealui o regulă. Dar moș Lixandru avea un obicei care aducea mari beneficii țăranilor din sat. Cum începea seceratul
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
Am ieșit și eu din curte și am văzut apropiindu-se de casa noastră ceata de călușari, cu alai de lume după ei, mai cu seamă femei. Lăutarii cântau binecunoscuta melodie, iar călușarii, încolonați câte doi, strigau, împungând cerul cu bețele ridicate deasupra capului: -Înc-o dată iar așa! Hăi!.. Hăi!.. Hă-lăi-șaa! În fruntea coloanei de călușari era vătaful călușului. Lângă el un călușar, purta steagul. Adică, o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era un mănunchi de spice de
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
pălărie neagră, veche, ponosită, cu un șirag de ardei roșii în loc de betelie. Femeile îl necăjeau și îl trăgeau de fustă, râzând în hohote. Chipurile, supărat, el le fugărea cu sabia ridicată... Imaginea asta halucinantă a călușarilor care amenințau cerul cu bețele și a mutului, care alerga după femei cu sabia ridicată, m-a speriat îngrozitor. Am fugit în curte plângând și m-am agățat de pantalonii lui taică-meu. După mine a intrat și vătaful, împreună cu doi călușari. Am început să
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
cap purtau pălării de pai, având panglici brodate cu paiete sclipitoare. În picioare, cioareci roșii până la genunchi și opinci din piele legate cu nojâțe. Pe cioareci erau înfășurate două șiraguri de clopoței mici, argintii, care le învăluiau gleznele și gambele. Bețele erau frumos lustruite și aveau la capătul de sus panglici albe și roșii, care fluturau în timpul jocului. Nu erau înalți. De talie mijlocie, chiar mică. Subțirei, cu fețe osoase, arși de soare, zâmbitori. Ținuta lor degaja forță, dar și calm
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
fel ca ceilalți oameni. Mi se părea că veniseră din basmele spuse de mama. Că erau, probabil, rude cu Făt Frumos și vecini cu Baba Cloanța. Că...în mod sigur se certau și se băteau cu zmeii. D-aia aveau bețe!..Însă ...nu înțelegeam: dacă ei erau așa de frumoși, de ce aveau tovarăș pe acesta urâtu’? De ce îi ziceau „mutu”? Credeam că mutul acesta, așa de urât, trebuie să fie, ori fiul, ori nepotul Cloanței. Că...fiind ei vecini, or fi
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
tinerele fete chihoteau, privind pe furiș la mutul necăjit de femei. Bărbații stăteau la o distanță mai mare. Râdeau și priveau ironic la femei, șușotind între ei. Copiii...erau împrăștiați printre toți. Călușarii s-au așezat în cerc. Au aruncat bețele-n cerc și au împreunat mâinile a rugă, cu ochii închiși și capul plecat. Părea că se rugau cu toții. Parcă împietrise și mulțimea, într-o tăcere nefirească...prelungă. Nedumerit, am închis și eu ochii, dar am tresărit imediat, când a
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
dat seama că, de fapt, asta așteptau femeile. Așa am priceput că...asta era „aia!, de care vorbeau femeile pe șanț. De aceea râdeau ele cu atâta poftă. Din acel moment lăutarii au început să cânte. Călușari au luat rapid bețele și au început să joace tot în roată. Clinchetul clopoțeilor le sublinia mișcările pașilor.. tot mai rapizi, tot mai ritmați. Bețele și opincile lor loveau pământul tot mai repede, tot mai tare. Era un dialog cu pământul surd, adormit, pe
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
De aceea râdeau ele cu atâta poftă. Din acel moment lăutarii au început să cânte. Călușari au luat rapid bețele și au început să joace tot în roată. Clinchetul clopoțeilor le sublinia mișcările pașilor.. tot mai rapizi, tot mai ritmați. Bețele și opincile lor loveau pământul tot mai repede, tot mai tare. Era un dialog cu pământul surd, adormit, pe care, treptat-treptat îl trezeau, atât cu loviturile de băț, cât și cu strigătele de hălăișa. Forța loviturilor cu opincile și bețele
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Clinchetul clopoțeilor le sublinia mișcările pașilor.. tot mai rapizi, tot mai ritmați. Bețele și opincile lor loveau pământul tot mai repede, tot mai tare. Era un dialog cu pământul surd, adormit, pe care, treptat-treptat îl trezeau, atât cu loviturile de băț, cât și cu strigătele de hălăișa. Forța loviturilor cu opincile și bețele, reverbera cu forța din adâncul pământului și se întorcea în picioarele călușarilor, parcă amplificată de bucuria pământului trezit. De aceea opincile lor erau împinse și mai sus...tot
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Bețele și opincile lor loveau pământul tot mai repede, tot mai tare. Era un dialog cu pământul surd, adormit, pe care, treptat-treptat îl trezeau, atât cu loviturile de băț, cât și cu strigătele de hălăișa. Forța loviturilor cu opincile și bețele, reverbera cu forța din adâncul pământului și se întorcea în picioarele călușarilor, parcă amplificată de bucuria pământului trezit. De aceea opincile lor erau împinse și mai sus...tot mai sus...Și bețele lor, cu cât loveau pământul mai tare, săltau
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
strigătele de hălăișa. Forța loviturilor cu opincile și bețele, reverbera cu forța din adâncul pământului și se întorcea în picioarele călușarilor, parcă amplificată de bucuria pământului trezit. De aceea opincile lor erau împinse și mai sus...tot mai sus...Și bețele lor, cu cât loveau pământul mai tare, săltau în aer mai sus, tot mai sus. Era un circuit electrizant care purta călușarii la tensiuni înalte, corpurile lor plutind în aer nefiresc de ușor și de sus. Această energie primită din
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
îngrijorat. Vătaful l-a liniștit: -Lasă mutule, că o vindecăm noi! Și a invitat femeia în cerc. Aceasta s-a așezat acolo, într-o poziție de suferindă. Călușarii au reluat jocul în jurul femeii. Rând pe rând făceau salturi elegante peste băț și peste femeie, la strigătele vătafului de hălăișa. După ce au sărit peste femeie toți călușarii, a-ncercat să sară și mutul, dar, vrând să se sprijine în sabia lui înconvoiată, s-a împiedicat și a căzut peste femeie, dându-i
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Apoi s-a ridicat și femeia, zâmbind voiasă, semn că s-a vindecat. Jocul a continuat mai cu foc. Acum călușarii jucau în linie. Pe rând, a ieșit fiecare în față, cu o suită de salturi acrobatice în aer, peste băț și căzături la pământ. Faptul că nici un călușar nu repeta figurile celorlalți dădea un farmec deosebit acestor recitaluri. Era momentul de vârf al dansului. Fiecare călușar și-a demonstrat măiestria cu o diversitate de mișcări și salturi încântătoare. Bățul le
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
peste băț și căzături la pământ. Faptul că nici un călușar nu repeta figurile celorlalți dădea un farmec deosebit acestor recitaluri. Era momentul de vârf al dansului. Fiecare călușar și-a demonstrat măiestria cu o diversitate de mișcări și salturi încântătoare. Bățul le strălucea ca un arc voltaic, care, în fracțiuni de secundă, electriza atmosfera. Acum îl vedeai cum străpunge cerul, acum- ca o pasăre-săgeată deasupra pălăriei. Apoi, ca un șarpe, pe sub picioare. Și solzii lucitori ai șarpelui alunecau rapid dintr-o
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
pentru tot ce am mai văzut până astăzi. Dar acea energie...s-a scurs... revărsată peste tot în jur. Trupurile călușarilor se vlăguiseră ca niște cârpe din care curgeau șiroaie de sudoare. Vătaful, epuizat și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
curgeau șiroaie de sudoare. Vătaful, epuizat și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite. Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă...șa! Însă călușarii nu reacționează. Furios, mutul îi împunge cu „bățul” lui și-i bate cu sabia. Călușarii dau semne de înviorare. Se „trezesc” și lăutarii. Melodia prinde ritm. Mutul continuă să-i împungă, până când toți călușarii încep să joace în ritmul trepidant, cunoscut. Ooo! Acum mutul face o demonstrație de
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
când soarele era deja sus, se ridicară din pat și ziulica întreagă se ocupară de treburile din gospodărie. Odată cu căderea amurgului, Marița lui Gogonete se furișă pe ulița satului și se opri la poarta dărăpănată a zgripțuroaicei. Bătu cu un băț în bulumacul gardului, semnalul știut numai de ele, apoi pătrunse tiptil în curte. La ușă se opri o clipă, ciocăni sacadat consemnul, apăsă pe mânerul de la clanță și deschise. Deodată un fior o cutremură din creștet până în vârful unghiilor de la
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Am schițat dungi albe pentru timpul zilei, traversate de râuri repezi cu legiuni de gânduri străine, ce le descărcăm în dungile negre, ale somnului nopții. Am desenat și o gumă, cu care să ștergem părțile rușinoase, atunci când vom scormoni cu bățul prin viață... și vom găsi egoismul cu care noi facem lumea, trimițându-l pe Dumnezeu în concediu. Punctele reprezintă secundele, care imediat ce le-am terminat au zburat. Viața însăși este o înaripată rătăcită, cu aripile deschise firesc, către orizonturi înclinate
PEISAJ ÎNRĂMAT, CU DURERI UTILE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376360_a_377689]