1,758 matches
-
să spui?“ - a zis. M-am uitat la el. Nu i-am spus nimic. Puteam să-i spun, dar n-am vrut să-l necăjesc. Dragul mamei, nu i-am spus nimic, dar eu știam, știam, că omul ăla... ascultă, băiete, stai să-ți povestesc... „Am venit să-mi iau rămas-bun“ - zice, și, crede-mă, băiete, avea chipul Împietrit... „Ne pare rău că pleci“ - am zis - „o să ne fie dor de dumneata.“ „Da“ - a zis, și m-a privit drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-i spun, dar n-am vrut să-l necăjesc. Dragul mamei, nu i-am spus nimic, dar eu știam, știam, că omul ăla... ascultă, băiete, stai să-ți povestesc... „Am venit să-mi iau rămas-bun“ - zice, și, crede-mă, băiete, avea chipul Împietrit... „Ne pare rău că pleci“ - am zis - „o să ne fie dor de dumneata.“ „Da“ - a zis, și m-a privit drept În ochi... și Doamne, ce privire avea, Înțelegi... „Și mie de voi!“ S-a uitat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decît să vorbească tot timpul de tine? Știi ce“ - zice - „eu cred că nătărăul acela bătrîn te iubește, pe cinstea mea.“ Ei, eu n-am zis nimic, n-am vrut să-l necăjesc, dar eu citisem totul În ochii lui, băiete, și știam, știam! Ei, Doamne, de cînd sînt n-am văzut așa un om, veșnic pe picior de plecare. Chiar cred că Amanda Stevens avea dreptate. Așa zicea, Înțelegi, cînd i-au plecat toți feciorii la război... Avea opt feciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici un motiv, nu i-a supărat nimeni cu nimic, după cîte văd... pur și simplu erau porniți să ucidă“ - am zis - „și nu merită altceva decît spînzurătoarea.“ „Da“ - a zis - „dar Îmi pare bine de ce-am făcut.“ Ascultă, măi băiete, să-ți povestesc: „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt. Știu precis cînd a fost asta... Îți spun Îndată: a fost pe douăzeci și șapte septembrie, seara, la ora zece fără douăzeci. Să vezi de ce țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-a venit sorocul, mai sînt două săptămîni“ - am zis. „Nu contează“ - a zis. „Ești pregătită. Ți-a venit sorocul, fără Îndoială, ți-a venit sorocul.“ Și chiar așa a fost. Bineînțeles că asta era... asta-ți și spuneam, măi băiete!... așa s-au deslușit toate. „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt... La douăzeci de zile după ce-a trecut Ed Mears pe la noi pe-acasă, la zece fără douăzeci de minute negreșit, În a șaptesprezecea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot. „Ce părere ai?“ l-am Întrebat pe domnul Grant. „Acum Înțelegi, nu-i așa?“ A rămas Încremenit. „Dacă stai să te gîndești e cam ciudat, zău că da!“ - a zis. Ei, Doamne, dar ce se-aude din port, măi băiete? Cum? Ce spui? Un vapor!... De-acum se apropie luna lui april și-o să trebuiască să plec acasă: În grădina mea, unde muncesc, or să apară curînd primele flori și-or să Înflorească pomii, piersicii și vișinii, și sîngerul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă dă voie oamenilor lui să blocheze curentul, a dat de naiba. Doctorul se întoarse și se depărtă, iar Lanark era pe punctul de a-l urma, cînd unul din bărbați îl apucă de mînecă și-i zise: — Nu, nu, băiete, ai făcut deja destule. O să mergem pe unde ai venit. Mișcările normale ale luminii și aerului reveniră în tunel în timp ce se deplasau, unul din bărbați în fața lui Lanark, celălalt în spatele lui. Cînd ajunseră în sală, chiar și zgomotul era normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se încruntară și începură să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe Drummond pe păr și zise că seamănă cu Hristos, apoi spuse că o cheamă Molly O’Malley și dansă o gică pe podeaua îngustă strigîndu-i lui Thaw: — Dumnezeu te iubește, băiete! Dumnezeu te iubește, drăguțule! — Te dai la bătrînă? îl întrebă un moș de lîngă el. — Eu? zise Thaw. Nu! — Pe naiba. La vîrsta ta aș fi încălecat și-o mîță. Un barman solid veni și le spuse răspicat: — Gata, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
identice. Greta era îmbrăcată într-o rochie strîmtă, care-i scotea în evidență amfora șoldurilor. Era închisă în față cu nasturi din care cutele îi înfășurau corpul ca liniile imaginare ale latitudinii. — Noapte bună, Greta, zise cea mărunțică. Noapte bună, băiete, și se depărtă. Cealaltă îl luă de braț. Nările îi fură izbite de un parfum dulceag și ieftin. — Ai casă? întrebă el. — Bineînțeles că am. — Vrei să luăm un taxi? — Mda. Hai să fim eleganți. Făcu semn unui taxi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu le va privi cu interes, nu-i așa? Prin urmare, antipatia lui față de Kent fusese observată și de alții!" își spuse Grosvenor. Apoi, cu glas tare: - Ba da, fiindcă așa nu va fi obligat să-mi recunoască meritele. - Bine, băiete, îți doresc noroc! îi mai spuse McCann, și dădu să plece, dar Grosvenor îl opri: - După părerea dumitale, pe ce se bazează popularitatea lui Kent ca șef? McCann rămase pe gânduri câteva clipe, apoi răspunse: - E uman. Adică are preferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ore pe zi, imediat după școală. Folosea, clandestin, partea din spate a unor birje sau chiar tramvaiul cu cai, când era mai aglomerat și putea să treacă nebăgat în seamă. Dar norocul ăsta îl avea foarte rar. — Ce mai faci, băiete? spuse Peppin Mirto cu vocea lui sonoră, bună de operă, iar Nicu își scoase chipiul, să-l salute. Se pregătea să-i vorbească despre planurile lui pentru Marte, dar bărbatul îi întoarse pur și simplu fundul, strigând în urmă un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu palme uriașe, în care ținea o toporișcă. M-am speriat. Valiza
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
data asta de un sarcasm nelalocul lui, dat fiind că el era cel mai tânăr. — Înainte să te însori dumneata, replică ușor iritat Procopiu și, pe replica lui, intră Peppin, fără să mai bată. — Cine, Păvălucă al meu? Te-nsori, băiete? spuse cu o voce care umplu biroul de bună-dispoziție și risipi pe loc încordarea. Eu sunt primul, să fim bine înțeleși, e în ordinea intrării în lume, ca să nu se facă îmbulzeală. Fratele mai mare are întâietate. — Nu, spuse Pavel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el îl va folosi. McAllister se uită sever la Peter Cadron, care întinse către el obiectul acela inform, de culoare aproape cenușie, și-i spuse răspicat: - Bagă-te în astea și apucă-te de treabă! E o chestiune de minute, băiete! Când țevile alea de colo vor începe să împrăștie energie, n-o să mai fii în viață ca să discuți despre cinstea noastră. Și totuși exista încă. Broboane de sudoare îi curgeau pe obraji, iar nesiguranța îl îmbolnăvea pur și simplu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aerul că și-ar cere scuze: - Mde, auzim și noi una, alta, și uneori e greu de știut ce e adevărat și ce nu. E vreo planetă care merită vizitată? Acum, ochii galbeni îl studiară amuzați: - Ascultă-mă pe mine băiete, îi zise, impresionant de pompos, Seal. Să nu te apropii de ele. Pământul este un adevărat rai al întregului sistem, și dacă-ți va spune vreodată cineva că Venus e atrăgătoare, spune-i să se ducă în iad - adică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
astea, nu? Cayle încuviință în grabă, surprins de volubilitatea răspunsului. Îi suna ca un fel de lăudăroșenie, dar nu era prea sigur. Deodată, omul devenise mai puțin interesant. Mai avea o întrebare de pus. - Ești căsătorit? Seal râse: - Însurat! Ascultă băiete, mă însor pe oriunde mă duc. Dar nu oficial, pricepi? Și iarăși râse cu mult subînțeles. - Am impresia că-ți dau tot felul de idei. Cayle îi răspunse aproape automat: - Asemenea idei nu le primești de la alții. Nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cât ai zice pește, fără să ne gândim ce-o fi după aia. Povestea noastră e foarte simplă. Ai fost fraier și ți-ai pierdut toate paralele la cărți. Râse și se ridică în picioare, redevenind imperturbabil și misterios. - Pa, băiete! Iți urez mai mult noroc data viitoare, dac-o mai apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în sinea lui, iar când Cayle îi puse o întrebare bâigui că a venit în Orașul imperial "... când eram cam de vârsta dumitale. Doamne, ce ageamiu eram!" Indignarea amestecată cu vinul îi dădu un spasm și un tremur: - Vezi tu, băiete, împuțitele astea de monopoluri ale îmbrăcăminții au tipuri diferite de stofe pe care le trimit la țară. Pe un sătean îl recunoști de la distanță. Și pe mine m-au mirosit imediat... Deci asta era: hainele îl trădaseră. O asemenea nedreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze farfuriile pentru preot. „Căci nevasta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca să mai îndure tortura verilor. — Dar Esfandiar nu era zartosht, ci șiit musulman, cum i se schimbaseră și lui rudele. Nu vorbeau despre asta în casă. O singură dată bătrânul zost începu o discuție, când mâncau: — Tu ești încă necopt, băiete, și nu știi că aurul e mai trainic decât petrolul și decât banii de orice fel. De-asta l-am crezut eu pe Marele K, fiindcă a promis mazdeenilor care se convertesc că le-ntoarce aurul ce li s-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu plecase de-acolo vreodată. Încercă pentru un moment să distingă chipuri și să recunoască pe cineva, însă o bătrână, de sub chador, îl recunoscu cea dintâi: — Nu te duce la turnuri, că pe taică-tău l-au săltat. Mă auzi, băiete? Mai bine ascunde-te și fă cale-ntoarsă! — Și bunicul? reuși să silabisească. — Mortul e unde trebuie, fiindcă a reușit să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se încontreze de față cu mușteriii, însă Omar se îndârji iar: „Nu îl da, că îl vreau!“. Tată-său se schimbase la față, dar găsise, totuși, puterea să mai glumească, pentru cei care ascultau: Dar mai e până te însori, băiete, n- ai nici șaptișpe ani! Și, pe urmă, nu tu ești primul care îl vrea! Aștepta un afgan care se tocmise și care îi număra pașii dintre fiere și flacără, fiindcă preferatul lui avea două nuanțe: era simplu și pașnic
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai adu niște poșircă islamică din aia de-i ziceți voi bere!“. După o astfel de scenă, Omar se supărase atât de rău, că sărise la gâtul unui client care prânzea cu alți trei și totul se preschimbase în încăierare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în livezi mărețe puse. Și pe o câmpie goală el văzu de vite-o ciurdă, După ea copil călare c-un ciomag în mână sburdă. Și părea că are șase ai și-ncă ceva mai bine. 650- Bună vreme, măi băiete. - Mulțămim, voinic streine. - Nu-mi știi spune cine șade n-aste rânduri de palat? - Doi voinici ce-au scos odată pe trei fete de-mpărat Din a smeilor prinsoare... - Ș-au luat care pe care? - Mijlociul pe cea mică și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mă uit în vale, pe cărare, Vine toanta cu mâncare Tot cu turtă ș-usturoi. - Du-te toanto! înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și așa i-am cuvîntat: - Na-ți părinte patru boi, Discunună-ne pe noi. - Dă-mi, băiete, și opt boi, Nu vă discunun pe voi, Că te-ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]