1,395 matches
-
le are de dat fiecare pom bun, de cununa curcubeului după ploi, de apele curate ale izvorului... Ne-am simțit aici ca-n palma lui Dumnezeu și ce nevrednici suntem ! Să ne ajute Dumnezeu pe noi toți să agonisim destui „bănuți în trăistuța cu fapte bune” ca să reușim cu ei să ne rezervăm bilete pentru călătoria către Împărăția Cerurilor ! Doamne ajută ! Alina Mariana 7 iulie 2004 După ce am revenit adeseori cu drag în aceste locuri binecuvântate, inima dorește să așeze câteva
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
le aducă! - Haide, nu te mai ține de glume! Cred că tu visezi foarte frumos! - Bine, vrei să facem pariu că mâine o să vin să îți arăt verighetele aduse de zână? El avea mai demult pregătite vereghetele pentru căsătorie. Strânsese bănuț cu bănuț încă din primul an de facultate din bursa lui și din banii pe care îi trimiteau părinții, lunar. George îi luase o dată măsura inelarului când era la liceu și îi dăruise cu ocazia majoratului un inel frumos cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Haide, nu te mai ține de glume! Cred că tu visezi foarte frumos! - Bine, vrei să facem pariu că mâine o să vin să îți arăt verighetele aduse de zână? El avea mai demult pregătite vereghetele pentru căsătorie. Strânsese bănuț cu bănuț încă din primul an de facultate din bursa lui și din banii pe care îi trimiteau părinții, lunar. George îi luase o dată măsura inelarului când era la liceu și îi dăruise cu ocazia majoratului un inel frumos cu o piatră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aspect frumos, de sărbătoare. Afară era o zi frumoasă de iarnă. Ninsese câteva zile la rând și se depusese un strat destul de mare de zăpadă. Era un soare cu dinți iar zăpada strălucea în bătaia razelor, ici, colo, ca niște bănuți din aur. Petre venise să o ia cu sania trasă de doi cai frumoși; unul alb și altul de culoare maro, cu zurgălăi la gâtul lor. Era îmbrăcat cu un costum negru iar pe deasupra cu un cojoc trei sferturi de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
când se crăpă de ziua. Frusina pregătise preparate din mielul pe care tatăl său îl sacrificase cu câteva zile înainte. Cum au ajuns acasă, s-au spălat pe față și pe mâini cu apa în care puseseră două ouă și bănuți, așa cum este obiceiul. Apoi au luat bucățele din paștele adus, cu apă sfințită și s-au așezat la masa pregătită deja cu bunătăți, dinainte de a pleca la Înviere. Au ciocnit ouă mai întâi, au mâncat pește și au băut vin
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
face cineva, n-ai decât s-o iei pe cont propriu, dezamăgirile sunt ale tuturora! Vorba aceea cu „apără-mă de prieteni, că de dușmani mă apăr și singur” nu-i lipsit deloc de miez (miezul cam amar...)! Socotindu-ți bănuții din pungă, gândește-te mai întâi la ce vei mânca mâine, șiabia după aceea la câștigul ce-ar putea rezulta dint-o afacere oarecare! Când ai luat tot greul pe umerii tăi, ți se pare și mai greu! Aidoma bucuriilor și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de-aici?! sări el de pe scaun, aproape revoltat. Nu se merită, cuscre, să dai viața de la țară pe-aia de la oraș! Că viața de la oraș e scumpă și toate-s pe bani!... Și ca să-ți faci nevoile trebuie să scoți bănuții din buzunar!... Eu, dacă voiam să trăiesc la oraș, de mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să șuiere fără ca nici una, nici cealaltă să se gîndească să-l stingă. - N-ai cîștigat niciodată la Loto, nu-i așa? Banii ăștia au venit din prada de la naufragiu. - Că mă crezi sau nu, fata mea, n-am luat nici un bănuț pentru mine. Și nu m-aș fi atins niciodată de banii veniți dintr-o nenorocire dacă frații tăi n-ar fi amenințat că pleacă, din lipsă de lucru aici. Îl vedeau pe Yves cum profită de pe urma laboratoarelor pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
banii necesari ridicării fabricii de faianță, domnule de Kersaint, spuse Fersen fără s-o ia pe ocolite. - Și aste vă ridică vouă vreo problemă? Fiul lui Îl privi cu o stupoare neprefăcută. - CÎnd mă gîndesc cum trebuie să cerșesc cîțiva bănuți ca să-mi cumpăr un costum de haine decent, iar dumneata, dumneata... Începuse să se bîlbîie de furie. - Ceea ce Îmi ridică mie o problemă, replică Fersen, e faptul că familia dumneavoastră n-o ducea prea bine cu banii la sfîrșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări, PM ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț cu care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține corect rangul. Revăzu lingourile Înfipte În nisip. Lada spartă. Celelalte trei care eșuaseră pe mal. Se revăzu pe sine Întinzînd mîna spre una din barele de aur cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge lent din vene. Foarte aproape de umărul meu, convoiul de furnici înaintează febril și frunzele-vele freamătă ca niște bănuți de argint sub suflarea calmă a vântului. Urmăresc îndeaproape mișcarea lor, mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira de Faria, cunoscut sub numele de Joao de Deus, întrupează așa-zisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vârfurile picioarelor, uitându-se după polițai. Dar nătărăii se vede treaba că dispăruseră. Tresări. Cineva Îl apucase de o mână. Căută să se elibereze din strânsoare smucindu-se, dar cel ce i-o strângea rezistă cu o forță nebănuită. Un bănuț! Ce naiba vrei de la mine, babo? Îi strigă poetul femeii care Îl reținuse. Acoperită de zdrențe, cu părul lung și alb despletit peste spatele cocârjat, Își ținea capul plecat, ca și când n-ar fi cutezat să Îl privească În față. — În schimbul sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Acoperită de zdrențe, cu părul lung și alb despletit peste spatele cocârjat, Își ținea capul plecat, ca și când n-ar fi cutezat să Îl privească În față. — În schimbul sorții tale. — Ai tu grijă de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea Încă o dată. Tonul glasului ei era ferm și sonor, În ciuda Înfățișării ei decrepite. Între timp, Îi deschisese palma cu forța și parcă Îi scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zdrențe, cu părul lung și alb despletit peste spatele cocârjat, Își ținea capul plecat, ca și când n-ar fi cutezat să Îl privească În față. — În schimbul sorții tale. — Ai tu grijă de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea Încă o dată. Tonul glasului ei era ferm și sonor, În ciuda Înfățișării ei decrepite. Între timp, Îi deschisese palma cu forța și parcă Îi scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându-se asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră recunoscute Însemnele prioratului, speră poetul. Privirile trecătorilor, În realitate, erau ațintite asupra femeii. Pe ea Încerca toată lumea să o evite. — Dă-mi drumul. Nu cred În pălăvrăgelile tale. Un bănuț ca să afli când o să fii pierdut. Cine vrea să mă pierd? — Tu. Tu Încerci să te pierzi. Dante Încercă Încă o dată să Își elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea. — Ce... — Dar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Își elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea. — Ce... — Dar omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la drum spre mânăstire. Se blestema În sinea lui pentru că plecase urechea la una din multele disperate care se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau și bolgiile infernului. Soarta pentru un bănuț... La naiba! În sfârșit, izbuti să ajungă până la Santa Croce. Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când Îl văzu că sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce să Îl răstoarne cu picioarele În sus. Întins pe jos, era un bărbat ghemuit, care Încerca să Îl rețină cu un glas plângăreț. Avea capul În parte Învelit În zdrențe, ca pentru a-și acoperi cine știe ce desfigurare imundă. Un bănuț, și o să-ți dezvălui soarta dumitale! — Ce? Iarăși? Dante Îl Îndepărtă cu piciorul, aruncându-i câteva vorbe grele. Îi cunoștea mutra, Întrucât Îl zărise În nenumărate rânduri printre cerșetorii care stăteau cât e ziua de lungă În față porții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cât e ziua de lungă În față porții de la San Giorgio Scheraggio, parohia cartierului său. Era un tâlhar ce fusese deja pedepsit cu tăierea degetelor. Dispari sau pun să fii azvârlit În temniță, la Stinche! — Soarta dumitale, messere, pentru un bănuț! Îl auzi strigând În continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi fost de ajuns câțiva bănuți... Toată lumea era nerăbdătoare să Îi prezică viitorul, În orașul acela, Își zise el ridicând din umeri. Adunările Consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu tăierea degetelor. Dispari sau pun să fii azvârlit În temniță, la Stinche! — Soarta dumitale, messere, pentru un bănuț! Îl auzi strigând În continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi fost de ajuns câțiva bănuți... Toată lumea era nerăbdătoare să Îi prezică viitorul, În orașul acela, Își zise el ridicând din umeri. Adunările Consiliului se țineau În fostul refectoriu al mânăstirii. Când intră, alți cinci membri se aflau deja În sală, În jurul mesei prelungi, examinând atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să cerșiți nestingheriți, sub privirile cetățenilor onești? Întrebă poetul. — Nici unul dintre noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să adune În fiecare zi câte un pumn de bănuți ca să ne lase În pace. Crede-mă, messer Alighieri, noi, tâlharii, suntem Într-o bună tovărășie În cetatea florinului. Dante lăsă să Îi scape un semn involuntar de Încuviințare. Într-adevăr, Între oamenii atârnați În spânzurători și gloata care aplauda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu, dar cred că Luke a zis că i l-a mai dat unui prieten de la FSG. N-are agent? — N-are agent, am confirmat eu. Vivian părea mulțumită. — Păi, oferă-i o sută de mii. O să merite până la ultimul bănuț. Jackson n-o să mai aibă liniște. Preț de-o clipă, am tăcut, după care i-am mulțumit lui Vivian și am părăsit biroul. Era clar că nu-mi plăceau motivele ei, dar îmi doream prea tare cartea, ca să mai despic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]