3,263 matches
-
omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să Îndulcească pe cât posibil măcar expresia, dacă nu și sentința... „Știți?” Își Întrebă el scurt colegul. Noimann Își Întoarse fața spre perete și gemu. „Sau măcar aveți, ca să zic așa, o vagă bănuială?” Nici de data aceasta Noimann nu răspunse. „Păi atunci de ce vă ascundeați sub pat, prefăcându-vă că sunteți plecat de acasă?” Noimann mușcă din pernă și scoase un geamăt Înăbușit. Falsul Satanovski nu-l băgă Însă În seamă. Ginecologul probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păstreze logica! Iată, spre exemplu, câtă logică În această bucurie de a descrie Întoarcerea acasă la sfârșitul lui iulie ’45, și În această alăturare inconștientă a textului scuipat de hitleriști peste liniile inamice (Soldați români, o armă secretă etc.), cu bănuiala că se va merge Împotriva Japoniei. Majoritatea savanților care au lucrat la realizarea bombei au cerut ca ea să nu fie folosită Înainte de epuizarea tuturor celorlalte posibilități. Ei au insistat ca, Înainte de a o folosi Împotriva Japoniei, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
iar ironiile acestuia aruncate fără rost la adresa calității Îndoielnice a materialului din care bătrânul urma să facă țuica Îl Înfuriau pur și simplu. Nu puteai spera la cine știe ce destăinuire interesantă În ordinea care-l interesa pe Grințu, În favoarea sau defavoarea bănuielii de care-ți vorbise cândva. Ai mirosit repede că bătrânul nu știe ce cauți pe acolo, că te crede un băiat din sat, venit și el cu părinții să aștepte rândul la cazan și l-ai lăsat să creadă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu știe nimic. Ea crede că Grințu a murit pe front și e Însărcinată, trebuie să-i nască un copil noului ei soț abia acum, suntem prin cincizeci și ceva, deci a așteptat și ea o vreme, a avut unele bănuieli!“ Mușu se Întoarce și el cu spatele la vitrina de sticlă prin care până atunci tot mai privise ringul de dans. E cu spatele la cei trei și privește spre mare. Tace. „Eu sunt adus plocon În casa ei tocmai când femeia trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de tăcerea cuiva În fața salutului muntenesc: ziua bună. Organele locale nu-și pot permite să-l lase să urce Înapoi În muntele cu fân și izvoare, cu vaci și porci, cu meri și pruni pe un om asupra căruia plutesc bănuieli. Dar el nu mai ajunge niciodată În bălțile cu stuf și pește pe care le-a părăsit când era Încă adolescent. Este invitat să se așeze, Împreună cu alți câțiva oameni la fel de periculoși ca și el, Într-un loc mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca în fiecare seară să stea pe lângă bunica atunci când aceasta mulgea vaca și să soarbă cu poftă spuma laptelui abia muls. Dar de câteva seri începuse să lipsească, iar tata avea o bănuială pentru această pricină. O chemă și-i spuse: Du-te să duci laptele la coana preoteasă! Viviana luă sticla cu lapte și plecă fără tragere de inimă și cam tristă, dar nu îndrăzni să spună nimic. Tata o urmări din spatele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
neglijată, și-a încins sabia, minunata sa Balisardă, la brâu, luând de asemeni și scutul lui Atlantes pe care a avut grijă să-l acopere cu pânza lui. A ales apoi un cal din grajdurile Alcinei, fără să-i trezească bănuieli, lăsându-l pe Hipogrif, după sfatul Melissei, care i-a făgăduit să-l ia și să-l dreseze asfel încât să-i fie mai lesne de condus.Calul pe care-l luă el acum era Rabican,care aparținea lui Astolfo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Să sânger sub furtuna disperării, Vremelnicia mea să mi-o consum, Ca epilepticul întins al mării Ce-ngroapă-ntrânsul urmele de drum; Dac-am să dau de-un țărm, fără-ndoială Nu visu-n cale mi-l va așeza, Ci pasul meu, eterna bănuială, De voi învinge țărmul, veți afla...
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
e necunoscut și care ar fi trebuit să evalueze Sanctuary sâmbătă noaptea ca potențială locație pentru petrecerea ultrasecretă Playboy - a amestecat plăcerea cu afacerile când a plecat cu Philip Weston și un manechin neidentificat. Care a fost destinația lor? Avem bănuielile noastre...“ Kelly lăsă ultimele cuvinte să se Împrăștie prin sală și se Întoarse spre mine, ca să-mi rânjească. Am simțit că roșesc. Ce anume insinuează? Pentru că până acum n-am auzit nici măcar o afirmație adevărată. Și cine dracu’ a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei bine, nu ești căsătorită și... —Bette, nu asta am vrut să spun, spuse ea tăios. Hopa. Îl iubesc pe Avery și bineînțeles că mă mărit cu el. Vorbeam doar cu prietena mea despre ceea ce sunt convinsă că e o bănuială absurdă, nefondată și paranoică. E clar că e problema mea, nu a lui Avery. Trebuie doar să am mai multă Încredere În sentimentele lui față de mine, atâta tot. — Sigur, sigur, Pen. Înțeleg perfect. N-am vrut să insinuez altceva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fotograf nu erau pe-aproape. Hai să plecăm de-aici, spuse el, aspru. Sunt atât de beți cu toții, că n-o să observe. Mă sărută din nou pe ceafă, de data asta mai brutal și pentru prima oară am avut o bănuială că Sammy nu era doar un tip de treabă. Din fericire. Nu pot, Sammy. Vreau, dar nu pot. Trebuie să fiu cu ochii pe toată lumea - e practic singura mea responsabilitate. —E aproape două. Cât crezi că mai rezistă așa? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială unul din fundul vagonului. ― Ce ochi de hangiță, frate, dacă aceasta avea cogemite fecior? Mai zic și eu o femeiușcă în vârstă de vreun sfert de sută acolo, nu una cu ditai flăcăul - s-a auzit alt glas. ― Păi aici
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dudley. Mal înmărmuri. Dudley zâmbi, luă o foaie de manuscris și își șterse scuipatul de pe față. — Da, pentru că drăguța de Judith nu știe de drăguța de Sarah și de sculamentul pe care i l-ai dat și am eu o bănuială și unde te-ai tratat. Terry Lux păstrează o evidență meticuloasă și a promis să colaboreze cu mine dacă tu refuzi s-o faci. Rolff, cu vocea încă echilibrată: — Cine ți-a spus? Dudley, în timp ce făcea mișcări sugestive - notează cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răs-verificat. „Ted Krugman” nu e cunoscut în mod direct de nici unul din membrii AUFT. În cel mai bun caz se știe de el din auzite, dar se știe. Upshaw e un polițist foarte inteligent, știe să se descurce și am bănuiala că îi place de minune să joace acest rol. 3. Unde e dr. Lesnick? Trebuie să discut cu el, să-l consult în privința aspectelor psihologice ale întrebărilor din anchetă și să-i cer părerea despre anumite părți din jurnalul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașină și se uită cum tânărul traversează curtea și bate la o ușă. Ușa se deschise, băiatul intră, iar după un minut ieși cu două scaune de plajă, însoțit de un bătrân adus de spate, care îl ținea de braț. Bănuiala lui Buzz se adeverise: Lesnick era interesat de o pereche de urechi înțelegătoare înainte de marele lui act final. Buzz îi lăsă să se apropie. Bătrânul îi întinse mâna încă de la zece metri depărtare. Ochii lui erau aprinși de boală, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zona aceea, căci oamenii erau Înghesuiți prea aproape de traseul stăpânului lumii. Coada unei sulițe ajunse la el, dar nu-l atinse, căci necunoscutul se răsuci ușor, lăsând arma să lovească În gol. Pictorului nu-i scăpă gestul, care Îi confirma bănuielile: avea În față nu un cerșetor, ci un om cu reflexe de luptător. Această idee Îl consternă. Își spuse, Însă, că misiunile secrete duc probabil la halucinații și că un agent sub acoperire Începe să vadă pretutindeni alți agenți sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al treilea Îngenunchează și duc pumnul stâng În partea dreaptă a pieptului, acolo unde toți aveau Încrustat pe platoșe semnul șarpelui și al săgeții. Încet, pe poartă ieșiră doi oameni. Așa cum Alexandru bănuia, oricât de nebunească ar fi fost această bănuială, cel care apăru primul În fața mulțimii fu tânărul cu ochi albaștri. Penelul se mișcă, din reflex, cu rapiditate. Conturul feței, fruntea, părul, ochii, umerii. Culoare, gândi pictorul, nu se Înțelege nimic fără culoare... Scoase repede culorile și continuă portretul. Necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli. Mesagerul Îi părea cunoscut. Avea trăsături mongole, era scund, nu avea vârstă (mongolii arătau la fel Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi confirmă bănuielile. O mare contraofensivă se pregătea undeva În munții Moldovei, iar Cetatea Sucevei avea să fie prima eliberată. Dar de unde putea strânge voievodul forțele necesare unei asemenea lovituri? Brusc, Oană se concentră la ceva ce se petrecea În liniștea nopții undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai exista centru, nu mai existau nici măcar adversarii. Nu mai exista nici o strategie, căci totul dispăruse În ceață. Și totuși, voievodul simțea că ceața aceea nu era Împotriva lui, ci Împotriva lui Mahomed. Informațiile care soseau din afara ceții Îi confirmau bănuielile. Arcașii Apărătorilor se dovedeau, Încă o dată, extraordinari. Căpitanul Oană Îi obligase să se antreneze noaptea, cu ochii Închiși, luând drept punct de reper doar direcția vântului. Le spusese adeseori că va sosi o clipă În care nu vor vedea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ne despărțim, Mahomed. Ne vom vedea, dar... Tânărul se opri, cu ochii ațintiți asupra unei frunze care Începuse să fluture, mișcată de o adiere slabă. Peste dealurile Sucevei Începea să bată un vânt ușor. - Nu... șopti Ștefănel, străfulgerat de o bănuială. Nu se poate... - Ne vom vedea, dar... Întrebă sultanul, curios. - Dar nu În acest an... Trebuie să plec. Pe curând, Mahomed! - De ce nu În acest an? Ce se va Întâmpla? Tânărul dădu pinteni și porni la trap. La douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din pădure, galopând lipiți de coamele armăsarilor. Aveau caii cei mai buni. La aproximativ douăzeci de secunde În urmă, dinspre dreapta, ieși În luminiș căpitanul Oană, urmat de Pietro. La patru lungimi de cal se ivi coloana albă a Apărătorilor. Bănuielile căpitanului se adevereau. Peste cinci mii de ieniceri, strecurați În tăcere pe flancuri, ascunși de păduri, atacaseră formația de răzeși În care se afla voievodul. Corpul de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, 4. este plin de mîndrie și nu știe nimic: ba încă, are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, 5. zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de cîștig. Ferește-te de astfel de oameni. 6. Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare cîștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse găsi. Pe Lenora nimic alt nu o putea turbura decât cu privire la amorul ei conjugal și nimic de acest fel nu se putea închipui. Hallipa era în afara oricărei bănuieli. Sclavia lui era așa de absolută și temperamentul lui așa de bine definit, incit nu îngăduia nici un fel de ipoteză comună sau absurdă. Pe altă parte, Elena, nici ea nu se ocupa, ca de obicei, azi de cei clin jur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
derulează scena din bar, pentru a nu știu câta oară: Sweets se așază la masa lor, o sărută. Se așează. O sărută pe Star. Star, sărut, Star, sărut; o buclă continuă, grețoasă. Nu mai suportă confuzia creată de acel sărut. Bănuiala s-a insinuat în avanposturile minții sale; cu genunchii striviți de plușul roșu al rândului de scaune din față, se uită pe furiș, dorindu-și să poată pleca de acolo, dar este ținutit în scaunul său de aglomerația monstruoasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]