1,747 matches
-
cu una, cu alta, viața trece, cum o petreci, nu mai întreba, e greu, căci viața este foarte scumpă, grea, cu lipsuri, cu prețuri enorme la toate, cu minciună (a se citi demagogie), corupție, trădări de țară și, bineînțeles, sublima banalitate, vorba cântecului: “Oamenii cântă iubirea/ Na, nara, na, nara, na, na, na, nara na!” În fața intrării cimitirului „Eternitatea”, acolo unde mergeam și beam bere, acum e casă mortuară. M-am dus pe acolo, nu știam nimic, și am dat de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Privind viața (criticul este, totuși, cel mai important autor român în genul aforistic din literatura română!) conduce, firesc, la alcătuirea unui cod etic axat pe valorile delicateții sufletești, discreției, rezervei și pudorii, protejate prin marginalitate și anonimat, prin ipocrizie și banalitate asumate. Între o polemică cu Andrei Pleșu din Minima moralia și o scurtă amendare a lui Al. Piru, eseistul nostru are timp să precizeze tipul de morală profesat în sentențiile ibrăileniene: o morală „a grației, a firescului, din care lipsește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
fericirea intensă care le însoțesc. Fragmente și ciorne se asociază ca să contureze un spațiu al inocenței, al autenticității unor senzații și imagini rememorate minuțios. Numai cine știe cât de greu e să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Acest amănunt, pomenit în rândurile de mai sus sub forma sinonimului său, substantivul „aspect“, face ca termenii de comparație să nu mai funcționeze la parametrii lor normali. Ceea ce pare la prima vedere (un flecușteț, un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul de a coborî dintr-un pătuț - capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar ajunge timpul. Totuși, dacă am venit să te văd, doresc să-ți comunic ceva Strict Confidențial. Vino afară...Mai zise. Cer scuze, promit să vi-l trimet repede Înapoi...!” Mingoti cu Tony Pavone la braț, făcură Înconjurul pieții discutând banalități când, Mingoti intră direct În subiect. „Timpuri grele, domnule inginer...! De patru luni de zile sunt șomer...! Am Încercat pe toate căile să fiu primit Înapoi Însă, ghinionul m’a urmărit...!! Îmi pare așa de rău... Am convingerea Întemeiată,voi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dictoane voi rămîne fidel acestui stil și voi rosti „Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipentis in errare perseverare”. („Orice om poate greși, numai prostul stăruie În greșeală”). Mi se face rău cînd mă gândesc că eu nu-ți debitam banalități, ci cele mai frumoase și mai importante adevăruri despre menirea noastră pe pământ și despre Mama noastră -Țară ai cărei fii aleși, destoinici și devotați pretindem neîncetat că-i suntem. Cinstit vorbind, e tare curios, chiar ciudat, că tu nici
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-ți pot privi ochii fermi. Merg încet cu povestirea, pentru că rana e profundă și durerea săgetează până și din cele mai banale amănunte, în jocul ăsta căruia nu-i știi regulile și în care nu știi să desparți esențialul de banalitate. Mă gândesc la ce am de făcut a doua zi, mă-ntreb dacă voi putea ajunge să văd măcar bucățica pe care urmează s-o scriu dimineața (căci este cel mai cețos lucru de care m-am apucat vreodată). Aprind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile neputând să transgreseze banalitatea cotidiană cum o făceau cu suplețe, firesc, cuvintele, adică vocile din limba scrisă. Frații puseseră stăpânire pe anticariat de când Natanael începuse să studieze teologia. În scurt timp reușise să-și ia doctoratul și scrisul cărților devenise preocuparea principală a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
abordează aici piesă de teatru că gen literar permisiv în realizarea unui pamflet politico-social (tragi-comedie, pe alocuri dramă), folosind în mod conștient, cu rolul de a-și exprima indignarea față de anumite aspecte sociale, ca mijloace de expresie artistică: obscuritatea, digresiunea, banalitatea, truismul, prolixitatea, solecismul. Stilul este unul oral-publicistic, caracterizat prin spontaneitate, ironie, plus afectiv. Personajele sunt generice; orice administrator de bloc poate lua locul D-lui. Dima și orice muncitoare din fosta clasa de partid poate fi babă comunistă. Nu oricine
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
a amicului meu. Am mers până la masa lor și i-am întins mâna. Nu știu dacă s-a bucurat să mă vadă, era impenetrabil, dar ne-a invitat să ne alăturăm lor și, pe măsură ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalități și stupidități care s-au înșirat în conversație, au început să răzbată cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriștii și le pasau peste încărcătura barocă a mesei și la care nu știam cum să reacționez. Timp de câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea spera să urce. Experimentase la Dacia lui cele mai moderne și mai complexe claxoane care se fabricau în lume, chiar și celebrul produs al firmei Toyota, cel care intona refrenul melodiei Satisfaction a grupului Rolling Stone. Și nu atât banalitatea și caracterul foarte limitat al ofertei îl înfuriau pe Emil Popescu, cât mai ales atitudinea pasivă pe care proprietarul claxonului era silit s-o păstreze în decursul exercitării drepturilor sale. Aceasta era marea hibă a tuturor claxoanelor existente în comerț
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luciditatea este, în cazul său, o armă ajunsă în mâinile unui sinucigaș.”<footnote Ibidem., p. 73 footnote> Pentru erou orice poate fi pretext pentru sondaj interior și orice poate semnifica vreo nenorocire. La o petrecere între profesori protagonistul sesizează toate banalitățile discuției, e nereceptiv la glume, neparticipând la euforia generală pentru a se gândi la moarte. Sandu amână o proiectată vizită la mormântul Irinei și se simte paralizat în fața tramvaiului pe care scrie „Bellu”, pentru ca apoi să regrete că nu a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
într-o părăsire ori într-o fostă iubire? Totul, acesta e crezul lui Grøndahl, care pledează în roman pentru infinitatea variantelor introspecției. Piesele de puzzle formează întregul unei memorii afective Părăsit de nevastă după 18 ani de căsnicie, pendulând între banalitatea vieții domestice și teama unei lipse - ipotetice - a ei, bărbatul tomnatic din poveste e pus în situația de a-și reevalua existența. Plecarea lui Astrid „atrage“ însă reîntoarcerea în memorie a altor iubiri care l-au marcat. Astfel că din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
acest quia absurdum este deja adusă între granițele logice ale corectitudinii. Ca și altădată, sunt destule minți care, „din milă pentru paradox, voiesc să l ajute să se lămurească“. Sau care, din venerație pentru rațiune, caută săl arate în toată banalitatea sa, asemeni unui fapt de orice zi. Merg chiar mai departe și spun că paradoxul - cu întreg scandalul său - este până la urmă o invenție a gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fost primit cu un entuziasm general și acceptat ca una dintre realizările remarcabile ale unei generații încă de pe atunci așteptate. I s-au aplicat la repezeală toate clișeele posibile legate de „proza tânără“ (s-a vorbit de mizerabilism, de cultul banalității și de resuscitarea „poveștii“, ca și cum toate astea ar fi avut vreo legătură cu romanul), iar Circul nostru... a rămas de atunci un exemplu de lucru bine făcut, de o abilitate narativă gospodărească, o apariție revigorantă a tranziției românești. Bineînțeles, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de pe 19 și 20 noiembrie 2005, „încărcate în șase TIR-uri închiriate și microbuzul MAE, plecarea făcându-se imediat după sigilare“. De fapt, Marius Marian Șolea e convins că aceste pachete nici măcar nu au existat. „E o chestiune de o banalitate evidentă: nici nu exista locul fizic, în MCC, care e un minister minuscul, de a recepționa 10.000 de colete. Nu se puteau recepționa decât în Sala Palatului și în Sala Sporturilor. Dar nu s-a recepționat niciodată nimic“, afirmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
condiție indispensabilă pentru dezvoltarea economică și socială, într-o lume în care știința și tehnica pătrund în toate angrenajele vieții și funcționării societăților și în care cei care nu stăpânesc scrisul și informația sunt condamnați la dependență, este poate o banalitate, dar aș reține de aici două aspecte: În primul rând, importanța dreptului la educație și al exercitării lui depline alături de alte drepturi ale omului, fără de care nu există nici bunăstare, nici adevărat progres, nici pace durabilă. Într-o perioadă în
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
Felix. Cânta o compoziție foarte la modă pe atuncea, prin sentimentalitatea ei, Chanson russe, și Felix, care avea cunoștințe muzicale, putând descifra cu ușurință la pian și la vioară, își dădu seama că îndemînarea și finețea Otiliei depășeau cu mult banalitatea bucății. - Ah, zise Otilia, lăsîndu-și o clipă mâinile pe genunchi,ce sentimentală sunt! Apoi, înfigînd din nou degetele în clape, începu să cânte Rapsodia ungară de Liszt, indicând cu multă vigoare părțile grave, dar când intră în zona furtunoasă a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pună numele. Nu fi naiv, amice! N-am păr în cap câte comunicări am făcut eu "maestrului" (internul apăsă ironic), care acum fac parte din opera lui. În scurt, după intern rezulta că sforțarea științifică era inutilă, stîndu-i piedică escrocheria, banalitatea faptelor, sărăcia materială. Acțiunea de demoralizare a internului era așa de totală, încît Felix, spirit ardent și tânăr, nu se lăsă contaminat și nu izbuti să se convingă că e cu neputință să ajungi ceva. Își redactă articolul, îi puse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă vadă cu ochi răi, eram prea frumoasă și-i făceam concurență - așa cel puțin credea ea. Nu-mi dădea bani pentru rochii, tatei nu mă-nduram să-i cer, și sufeream grozav. Atunci am luat o hotărâre eroică... prin banalitatea ei. O, să nu-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează să se mărite. Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
antimatrimonială, dar, spirit prudent, nu credea în ea. Vioiciunea colegului îl surprinsese la început, ca și lectura lui, și în fața unei așa de violente activități teoretice se simțise inferior. Acum însă, după un examen atent, avu sentimentul că Weissmann spunea banalități. Îi mărturisi delicat această impresie: - În fond, spui cu vorbe mai de spirit ceea ce se spune așade des în glumă: să nu te-nsori cu femeia pe care o iubești. Mă întreb dacă ai dreptate. Așa-zisa mea mătușă Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
clipa asta, pe culmile cele mai înalte ale vieții omului, că tu întrupezi tot ce e mai frumos, în clipa asta, din aspirațiile pe care omul le poate îndrăzni și care-l fac, în același timp, să se ridice deasupra banalității triste a existenței? Să fie oare viața ștearsă a omului de provincie atât de apăsătoare și lipsită de lumină, atât de mizerabil supusă unei uzuri mediocre, încât să nu-i mai îngăduie acestui biet provincial să îndrăznească a crede că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a omului obișnuit este pentru el prea obișnuită și prea neinteresantă, iar el nu poate ieși din acest circuit de platitudine decât prin asemenea centri festivi, prin evenimentele publice care sunt, fiecare, prilejuri de a scoate viața din profunda ei banalitate. Când îți creezi un eveniment care devine punct de atracție, totul se mișcă, pentru o perioadă de timp, în jurul acestui centru: așteptarea momentului, pregătirea pentru el, întâmpinarea lui, savurarea momentului, retragerea din el și, în final, vorbele și reținerea lui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu cât omul, viața individului e mai simplă, mai puțin profundă, cu atât se lasă mai ușor transmisă, fiindcă nu exisă decalaj între ceea ce e profund și secret și ceea ce nu e. Omul comun nu are nimic de exprimat, afară de banalitatea vieții lui, în care mișcările secrete sunt foarte sărace - astfel omul comun își petrece cu ușurință toată viața în relații sociale, într-un rol exterior, care nu are nimic de exteriorizat, nimic profund, de vreme ce totul se petrece deja în exterioritate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]