2,143 matches
-
după ce Franța ceruse armistițiu). Sau, la 20 august 1940, în toiul "Bătăliei pentru Anglia", Never in the field of human conflict was so much owed by so many to so few (despre piloții aviației de vînătoare). În discursul ținut la banchetul oferit de lordul primar al Londrei la reședința acestuia, Mansion House, la 10 noiembrie 1942, aflînd că forțele anglo-americane au încercuit portul Casablanca, Churchill a lansat o altă perlă oratorică (joc de cuvinte), spunînd This is not the end. It
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cuturale, științifice, comerciale, industriale, de grandoare fără egal. Expoziția universală organizată la Paris cuprindea nu mai puțin de cincizeci de hectare. Inginerul Gustave Eiffel a reușit să definitiveze și să inaugureze controversatul său turn, deși mulți s-au arătat sceptici. Banchetul Congresului de psihologie a avut loc la Tour Eiffel. La acest prim congres mondial de psihologie (numit de psihologie fiziologică) începe experiența internațională a lui Eduard Gruber de cunoaștere a mediului de cercetare psihologică de vârf. Este ales în comitetul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
regelui Franței. Nici în vremea Renașterii, când bucătarii italieni au ajuns în Franța odată cu suita Ecaterinei de Medicis, soția lui Henric II, lucrurile nu stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic XIV, când rafinamentul culinar ajunge la culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a afirmat, de altfel, că modelul meselor Regelui Soare era cel al Romei imperiale), se simte prima adiere de democratizare gastronomică: La Varenne publică în 1651 Le cuisinier français (Bucătarul francez), volum tipărit în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
luat rușii?), caracterizat prin prezentarea secvențială a mâncărurilor, ordinea apariției lor pe masă fiind în funcție de gust, savorile sărate precedându-le pe cele dulci, în timp ce Occidentul, până la începutul secolului al XIX lea, a păstrat uzanța medievală de a servi, la un banchet, „șarje“ succesive de feluri de mâncare cuprinzând, la un loc, toate savorile; meseanul înfuleca o ciozvârtă de berbec și, între două înghițituri de carne, mai gusta și dintr-un desert. După cum afirmă medicul Constantin Caracaș, în primii ani ai secolului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pentru mirodeniile provenite din Orient. Acestea, atât de iubite de către bizantini și folosite ca monedă de schimb în comerțul dintre Imperiu și regiunile nordice, care furnizau vite și oi pentru piețele constantinopolitane, nu puteau să nu fi fost prezente la banchetele noastre domnești. Nu trebuie uitat nici faptul că stolnicul Constantin Cantacuzino a cerut traducerea unui tratat de ceremonial al curții bizantine, text datând din secolul al XIV-lea, care urma a constitui model pentru curtea domnească. De la jumătatea secolului al
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
XVII-lea, deși concretizat prin cadrul de scenă, acest perete ce separă sala de scenă se materializează în secolul al XVIII-lea, când scena este echipată cu o cortină care permite închiderea ei. El se radicalizează începând cu 1759, când banchetele plasate pe părțile laterale pentru spectatorii de marcă sunt suprimate 29. Voltaire, într-o scrisoare din 6 aprilie 1759, scrisă de la Ferney către contele d'Argental, se felicită pentru o astfel de reformă, care va permite reprezentarea acțiunii pe scenă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
putea fi încă de folos..." (Correspondance choisie [Corespondență selectată]) Scena se închide de acum înainte cu acest amplasament al celui de-al Patrulea perete, presupus ca fiind transparent pentru spectatori, opac pentru actori. Interpretarea pentru cele două lumi, simbolizată de banchete, este abolită. Iluzionismul se întărește, frontiera sală/scenă devenind de netrecut. 2.4. Actorul în centrul atenției În secolul al XVIII-lea, în același timp cu modificarea codurilor sociale, cu demodarea comportamentelor prețioase sau afectate și cu profilarea visului unor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
favorizat înflorirea acestui joc nou. Scena, cum am văzut, se transformă în același timp cu nașterea dramei, când, în 1759, în epoca în care Fiul nelegitim și Tatăl de familie tocmai fuseseră create, aria de joc se mărește prin suprimarea banchetelor plasate pe părțile laterale ale scenei. Din momentul în care comedianții dispun de o scenă mai vastă, jocul poate deveni mobil și ritmul se accelerează, intrările și ieșirile fiind facilitate de eliberarea laturilor scenei. În ceea ce-l privește pe Voltaire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
echivalent cu franțuzescul "personnage" [rom. "personaj"], ci numai participiul prezent al verbului "agir" ["a acționa"]: prattontes=agissant (acționând, cel care acționează). 12 Agathon a scris tragedii din care nu ne-a mai rămas decât titlul. Aristofan în Thesmophoriile, Platon în Banchetul, îl zeflemisesc, unul pentru aspectul său efeminat, celălalt pentru stilul său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care să-l "înșele discret"79, căsnicii în care plictiseala e ridicată la rang de ideal, directori încântați de paragina intreprinderii etc. (Mobilă și durere), ospătari care se mândresc pentru că refuză orice mușteriu (Banchetul). Intenționat sau nu, însă, absurdul unor replici de tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alimentară. În ciuda acestor evidente deosebiri sesizabile la nivelul paradigmei centrale, cel mai caragialesc text urmuzian, oarecum marginal în ansamblul operei, respectiv fragmentul postum Puțină metafizică și astronomie, își justifică atributul tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat de etimologii populare și de paralogisme, "toți comesenii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
substituit de un scop mai înalt, de însușire creatoare a sugestiilor și a motivelor sursei, finalizat într-o nouă operă, simultan reconfirmare a validității modelului și certificare a virtuților alchimice ale succesorului. Acceleratul complimentelor din volumul de povestiri cu titlul Banchetul, este un astfel de hipertext prin care Mircea Horia Simionescu, deși pare că-l pastișează pe Caragiale, nu-l imită facil și steril, ci își dovedește competența de a-l continua original. În creuzetul său textual amalgamează și topește toate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Iași, 1986. Sebastian, Mihail, Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră, Editura pentru literatură, București, 1965. Simionescu, Mircea Horia, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978. Simionescu, Mircea Horia, Învățături pentru Delfin, Editura Albatros, București, 1979. Simionescu, Mircea Horia, Banchetul, Editura Eminescu, București, 1982. Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București,1983. Simionescu, Mircea Horia, Asediul locului comun, Editura Militară, București, 1988. Simionescu, Mircea Horia, Paltonul de vară, Editura Albatros, București, 1996
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prinși de ploaie sub streașina mare a prăvăliei lui Stocker, [...], se aflau doi foarte onorabili cetățeni care discutau în cel mai pur stil caragialesc. Merită să-i ascultați: [...]", p. 15. 43 Monica Spiridon, op. cit., p. 193. 44 Mircea Horia Simionescu, Banchetul, Editura Eminescu, București, 1982, p. 83. 45 Idem, p. 73. 46 G. Călinescu, Istoria literaturii române, Editura Aristarc, 1998, p. 444. 47 Jorge Luis Borges, Nathaniel Hawthorne, O. INQ., p. 84, apud. Cristina Hăulică, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relații ciudate cu moartea. Dacă tot ce se povestește e adevărat (eu nu le-am văzut cu ochii mei), se petrec lucruri curioase de sărbătoarea morților. Prin case sunt puse mâncăruri în jurul fotografiilor celor defuncți. În sate au loc adevărate banchete funebre, de la care nu lipsesc petardele. Sunt locuri unde, după ce li se aduc florile pe care le preferau în viață, morților li se cântă cu ajutorul tranzistoarelor și casetofoanelor ultimele melodii la modă. După veghea obișnuită în cimitir, în zori, când
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Daniel! Vin! XV 2 iulie, prima seară la mănăstire, aștept să cadă umbrele ca să pot sta liniștit la apa izvorului să îndepărtez stratul de murdărie ce s-a depus pe trupul meu de-a lungul înfiorătorului drum, cu personalul pe banchetele tari de lemn, cu autobusul îndesat de lume venită de la târg, din oraș, Reîntâlnirea cu părintele Ioan, cu Daniel, dorința de a intra cât mai iute în biserică, toate au rămas la fel cum le-am lăsat astă-toamnă, părintele mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și cu care, după mulți ani, alături de Cleopatra, care avea treiezci și nouă de ani, se îmbarcase, în locul celui dintâi, Marcus Antonius, pentru glorioasele și disperatele banchete din ultimele săptămâni ale vieții sale. Preotul își dădu seama că accentul grecesc al străinului devenise mai dur; își amintea glasurile tribunilor lui Augustus în timp ce săreau pe uscat în portul Alexandria; apoi îl privi pe Gajus, care-și ținea răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glezne puternice, foarte potriviți pentru curbele rapide ale hipodromului, fete cu părul lung, negru, care, din instrumente nemaivăzute, cântau cântece melodioase, de neînțeles, amazoane sălbatice, blonde din Sciția și dansatoare superbe, care aveau nevoie de tot timpul cât dura un banchet ca să lase să cadă, unul după altul, vălurile care le acopereau, cum se obișnuia la Petra. Râzând, Herodes povesti că, executând un asemenea dans, vara lui, Shulamit, îl făcuse să-și piardă mințile pe tatăl ei vitreg, Antipa. Antonia, îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vremea Imperiului Bizantin; atunci nimeni, nici măcar călugării, n-ar fi îndrăznit să critice strălucitoarele veșminte brodate, colorate, împodobite cu pietre, pe care până și grosolanul și creștinul Justinianus, fiul unor țărani barbari, le îmbrăca pentru riturile de la Haghia Sophia și banchetele din chrisotriclinium. Însă tânărul Gajus Caesar era cu mult înaintea vremii sale, și la rafinatele excentricități vestimentare adăuga o politică impresionantă. Ar fi putut fi, pe bună dreptate, un Roi Soleil sau un George Brummel, însă invențiile sale îi făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
virtuți ceea ce i-am dat eu“ și incapabilă, în ciuda frumuseții sale orbitoare, să înțeleagă cum trebuia să se miște, să meargă, să privească și, mai ales, să tacă o împărăteasă, Augusta. Împăratul luase atitudine o singură dată, la sfârșitul unui banchet oficial în timpul căruia ea se dovedise ineptă ca întotdeauna. „Tu ai cunoscut-o pe mama, nu-i așa?“, o întrebase. Era cu neputință, dată fiind vârsta ei, dar amintirea Agrippinei era un mit. Și pentru că ea îl privise cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
auriu. Furmusețea lui senzuală și lipsită de pudoare le tulbura chiar și pe cele mai incoruptibile matroane și îi lăsa cu respirația tăiată (de dorință sau din invidie) pe senatori și magistrați. Prin Roma circulau o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe pielea lui, pieptul i se zbătea, răsuflând emoționat, părea că perizomul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăim. Din „Cina cea de taină“ izbucnește violentă viața, care este În primul rând o conștientizare a propriei conștiințe de sine, o autoreflexivitate a existenței pure. Acel aer atât de natural de pe fețele celor ce participă și asistă la un banchet inițiatic devine expresia supremă a comunicării fiorului firesc al vieții. „Noi suntem aici În tablou și voi vă uitați cu uimire la noi. Vă uitați fără să Înțelegeți ce vă atrage spre această dărăpănătură În care ne-a fixat nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al tău, ți se abandonează total numai ție; e ceva pervers și demonic aici: a te Înfrâna, a te amâna pe tine, pentru a face să se manifeste plinul (dumnezeiescul) În celălalt. (azi) Mi se pare foarte modern Platon În Banchetul, când vorbește despre „explicația pasiunii dragostei“. Fiecare dintre noi este o jumătate de om despărțită de Întregul ei, cum ai tăia o plătică, făcând două dintr-una; și fiecare jumătate Își caută necontenit frântura ruptă din el Însuși. Acei dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tău. O să fie haios. Leigh oftă. Adriana bătu ușor cu palma locul de lângă ea; știa că Leigh are probleme cu spațiul și încerca să fie înțelegătoare, dar era enervant ca ea să fie întotdeauna cea înghesuită în separeuri sau pe banchete. — Cum se împacă Russell cu ideea că nu suporți pe nimeni aproape? — Nu e vorba că nu suport pe nimeni aproape, dar am nevoie de o zonă tampon. Ce e rău dacă simți nevoia de puțin spațiu intim? întrebă Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Nori de muște se ridicau din trupul În descompunere al unui hamal chinez care zăcea În trestia de zahăr printre rezervoare de combustibil și blocuri de motoare. Muștele rătăceau În jurul gurii pilotului, atingîndu-i buzele ca niște musafiri nerăbdători la un banchet. Îi aminteau lui Jim de muștele care acopereau fața domnului Maxted. Știau ele, oare, că acest tînăr pilot ar fi trebuit să moară Într-un atac asupra portavioanelor americane la Okinawa? În mod ciudat, japonezul nu făcu nici o mișcare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]