6,215 matches
-
Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării de la Santa Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea Întrebare. - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și domnia ta, de altminteri, murmură el, negăsind altceva mai bun. Celălalt zâmbea În continuare, scuturându-și pe spate pletele Încă negre care, ici și acolo, Începeau să fie brăzdate de câte o dâră albicioasă, Într-un ciudat contrast cu barba deja complet albă. Făcu un pas către el, târându-și piciorul drept, ceva mai scurt decât celălalt. - Curiozitatea e temelia dintâi a oricărei științe. Ar trebui să știi asta: și domnia ta ai Încercat să pătrunzi În tainele Naturii, când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Repetă gestul cu mai multă hotărâre. - Care va să zică, brunețel frumușel? Ești nou pe aici? Nu te-am mai văzut. Dante se răsuci spre cel de la care venea. O suflare pestilențială Îl Învăluise. Văzu o față lungă și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau doi ochi Înfrigurați. Omul ținea În mană o cană de vin, din care tocmai băuse. De fapt, câteva picături roșiatice Încă Îi mai scăldau colțul buzelor cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la joacă cu sandvișuri groase în buzunare. Pe sforile pentru rufe, femeile atârnau cearșafuri pe care le umfla vântul. Lysia Verhareine dispăruse. Mi-o imaginam mergând pe cărările văratice ca pe niște alei de nisip. După aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de care era mânjit ca și cum fusese stropit cu găleata deveni pentru mine sângele lui Clămence. Și pe bietul tip cu cearcăne la ochi și barba nerasă de trei zile, care mă îmbârliga cu frazele lui, pe tipul acesta aflat la capătul puterilor, care făcuse totul pentru ca ea să se întoarcă de partea vieții, mi-am dorit brusc să-l ucid. Nu am mai fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Maestrul se enervează deodată și o dă afară, ieși afară, să nu te mai văd!... și îi dă una la curul gras. Să te bat și să te iert!, râde Căpșuna, dar actorul cântă iar, încet, numai pentru el, în barbă, să nu-l audă nimeni din casă: plângeți-l pe-acel ce n-are viața și Moldova lui... Undeva, un sentiment subconștient luminează o emoție veche, de tinerețe, și îi dictează o replică din Apus de soare: O, Moldovă... După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Eu am râs de el, „uite cum mai trece vremea, toate fetele-mi zic nenea”, (muzica va cânta câteva acorduri din melodia populară Uite cum...), îți zic, ca proasta am râs, pentru că, de fapt, îmi plăcea, era un brunet cu barbă, subțire, simpatic, râdea din ochi, avea gropiță în barbă, semnul iubirii, cum se lăuda el, adică „mă iubește femeile”, vroia să zică. M-a dărâmat. Era șarmant din prima, că prima impresie contează, să nu fugiți de prima impresie, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vremea, toate fetele-mi zic nenea”, (muzica va cânta câteva acorduri din melodia populară Uite cum...), îți zic, ca proasta am râs, pentru că, de fapt, îmi plăcea, era un brunet cu barbă, subțire, simpatic, râdea din ochi, avea gropiță în barbă, semnul iubirii, cum se lăuda el, adică „mă iubește femeile”, vroia să zică. M-a dărâmat. Era șarmant din prima, că prima impresie contează, să nu fugiți de prima impresie, e cea adevărată, instinctul îți spune totdeauna adevărul... În vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat în barbă: avea și ea cap, putea să nu vină în apartamentul ăsta de la parter, poate mai vrea să îl și cumpere, că i-l dau îndată, de-abia aștept să scap de el, i-l vând într-o secundă, tâmpită mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în dreapta mulți tineri călare, sunt veseli și glumesc, caii au ciucuri roșii la urechi, zgomotul clopoțeilor de la gât umple valea. Te duc și ies primul, voi zbura mai repede decât după cloșca cu puii de aur a lui Tărtăcot cu barba de-un cot, chiar dacă nu m-ai potcovit și nu m-ai țesălat, n-ai avut grijă de mine, te duc spre taina căsătoriei, asta va fi salvarea ta. Flăcăul simte că nu vrea acuma, nu vreau!, ar pierde ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Intră pe podețul de peste șanțul din fața porții mari. Bătrâna e lângă el. — Sărut-mâna! — Să te pupe mama. Îl ia de gât, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe un obraz, apoi pe celălalt, îi mângâie fața, ți-ai lăsat barbă?, pentru piesă îmi trebuie, că altfel n-o lăsam eu, mă îmbătrânește!, da, te îmbătrânește, se văd firele albe, ai un cap de bătrân, n-ai mai vopsit nici pletele, nici sprâncenele, așa trebuie în piesă, să fiu bătrân!, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ar fi să te apuci din nou de casă, de câte aveți împreună și-ați realizat împreună, tu cu Loredana? Lasă fetițele, ele vin și pleacă. Pe asta, pe Tina, n-o mai suna. Îți ajunge. Ai îmbătrânit, uite ce barbă albă ai. Și părul e la fel. — Da’ nu și inima. — Promite-mi că n-o mai suni. N-o mai căuta. Ai nevastă, ai Teatrul, ce-ți mai trebuie? Până la premieră, n-o mai sun, asta pot să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai să-ți arăt. Burne a extras din sertarul biroului o colecție de fotografii de oameni celebri cu bărbi mari și zburlite: Tolstoi, Whitman, Carpenter și alții. — Nu-i așa că-s minunați? Amory s-a silit să emită câteva cuvinte politicoase de apreciere, dar a renunțat, râzând. — Burne, cred că-s mutrele cele mai pocite din câte-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să moară. Un cerșetor cu picior de lemn și cu fața Marianei strigă după el: - Eu nu sunt „pisi”! Nu mi-ai zis niciodată „pisi”! Mișu fugea cu icoanele sub braț, lovindu-se de Mariane mici, Mariane grase, Mariane cu barbă, Mariane grăbite sau supărate. Se uită la icoane: o Mariană mare și tristă ținea în brațe o Mariană mică, care ținea în mână un glob rotund ca fața Marianei. Mișu era cu un picior în prăpastia nebuniei. Dintr-o dată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sau să viseze că o doare măseaua? Asemenea gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să-i spun maestre, știam că se bucură, se vedea asta și te gratula apoi cu tot felul de sfaturi și gânduri bune pentru tine și toată familia. Dar Bâtu, Costache Diamandi, ce om de treabă, ce mai boieri cu barbă juca el, ca nimeni altul. Începuse nebunia cu degetu-n fund și Bâtu avea un avans formidabil, îl controlau băieții fără milă, iar omul răcnea ca din gură de șarpe. Vine într-o zi cu un bandaj mare la cap, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
gândea la ceva. Nu, deloc. Simțeam o poftă diabolică să-i spun că-l Întâlnisem În containerul ăla de bețivi care e cartierul Bowery, că era un vagabond și că nu-mi prea aduceam aminte cum arată pentru că avea o barbă de câteva zile și niște plete lungi destul de soioase, dar m-am stăpânit. Din felul ei de a vorbi, din acea distincție pe care o avea În voce, simțeam că hotelul Plaza și vagabonzii din Bowery reprezentau două universuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de oameni puteau să treacă pe aici. Lângă mine s-a așezat un bărbat mic de statură, a cărui vârstă și rasă nu le-aș fi putut ghici din cauza ridurilor și a mizeriei care-l acoperea. Și eu aveam o barbă nerasă de trei zile, nu mai făcusem baie și nu mă mai schimbasem Încă dinainte de a veni la New York. Bineînțeles, nu mă așteptam să pot trece neobservat, drept un locuitor al acestui cartier. Însă am remarcat că locuitorii de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu Keiko? Ai primit banii? Am dat din cap. Atunci pentru ce te-ai Întors aici? Nici eu nu știu prea bine, am răspuns. Hainele lui erau oarecum diferite de cele În care Îl văzusem prima oară. Avea părul și barba lăsate să crească În dezordine, purta o pereche de pantaloni din velur ce păreau lipicioși la atingere și o canadiană cu niște pete care parcă formau o hartă. Avea un aer mai degrabă de alpinist decât de vagabond bețiv. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la recepție care Îndeplinea și rolul de secretară și-a Întrerupt lucrul la calculator și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a poftit să intru. În spatele unui birou am văzut așezat un bărbat cu barbă deasă. Când s-a ridicat să mă Întâmpine, am crezut că o să mă zdrobească, atât de Înalt era. Un munte de om. — Salut. Spune-mi pe nume, Gan. Hai, nu mai sta acolo, ia loc. M-am așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu știam ce să fac, așa că n-am spus nimic. Atunci cei doi s-au prezentat: erau asistenți sociali angajați de municipalitatea din New York; mi-au băgat sub ochi o legitimație și s-au așezat. Bărbatul În canadiană groasă, cu barbă, mi s-a adresat Într-o engleză ușor de Înțeles, articulând bine cuvintele: — Ceva mai devreme ai stat de vorbă cu Yama, nu-i așa? Te-am văzut din mașină. Ești prieten cu el? Am clătinat din cap. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
franci. Nu puteam să-mi aduc aminte cât Însemna asta În yeni japonezi, dar a părut mulțumit. Am coborât o treaptă pentru a ajunge la sala de baie, unde am făcut un duș fierbinte. Când am ajuns să-mi rad barba, sângele Începuse să-mi circule În corp și mă simțeam mai bine. Am sunat la room-service și am comandat o cafea, apoi am citit mesajul. Era de la Reiko. „Vin la ora cinci după-amiază la hotel.“ M-am hotărât să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
foarte puțin obișnuite. Nu sunt sigur că îi înțeleg opera, dar e un om de o inteligență sclipitoare. Doctorul, un elvețian, purta un costum din trei piese făcut din tweed, un jabou cât o molie imensă, plus ochelari și o barbă lungă și albă ca a unui om sfânt din India. Mi-a împins în sus mâneca de la pijama și mi-a prins un mic pendul deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pofta de mâncare cum stați? Nu am așa ceva, ca să vă pot povesti despre ea. — Viața sexuală? — La fel ca pofta mea de mâncare. Nu merită adusă în discuție. — Vă gândiți mult la femei? — Tot timpul. Mâzgăli niște însemnări, își mângâie barba și zise: Vă prescriu un supliment de vitamine și minerale, mai ales magneziu. O să vă pun și la un regim fără zahăr, cu multe legume crude și alge. Vă vom ajuta să eliminați din toxinele din corp cu ajutorul unui tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
norocoși că lucrează alături de noi. Illmann dădu din cap în semn de mulțumire și continuă cu rularea perfectă a țigării sale. Era un bărbat cu o constituție fragilă, cu părul negru și rar, cu ochelari fără rame și cu o barbă mică. Termină de lins hârtia și o rulă, vârând apoi țigara în gură - părea făcută cu mașina pentru țigări. M-am minunat în tăcere. Faptul că era un medic strălucit era nimic pe lângă acest soi de dexteritate subtilă. Am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]