2,601 matches
-
flacărilor ce se-nălțau la cer. Din ce în ce m-apropiam, din ce în ce vedeam cu[m ] vântul s-arunca cu furie în brațele mărei de foc care creștea în toate părțile, prinzând din vântul cel rece și barbar mii și mii de suflete nouă și repezi. Vaietele și bocetele s-auzeau cumplit, astfel încît pietrele s-ar fi sfărmat de durere auzindu-le, orașul înflacărat prin foc și vânt se unise cu cerul, căci între cer și pământ
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Era pericol să mai stau la fereastra aceea, încongiurai casa, intrai pe-o altă fereastră în camera de - alăturea aceleia în care se-ntîmplase catastrofa și care era despărțită numai prin o ușă (din norocire închisă cu cheia) de locul acelei barbare crudelități. În camera d-alăturea găsii lesne oblonul cu icoana maicei Domnului. Pe partea de dincoace era un geam de fereastră. Îl deschisei și luai iute icoana răzemată de geam, luând totodată și candela și stingînd-o în clipă. După obiceiul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
său. Între - acestea ungurii devenise nesuferiți. Bănuiala și adeseori neci aceea era destul pentru ca cineva să fie spânzurat or împușcat. Moartea devenise starea cea normală, viața - starea cea anormală a omului. Ei prădau satele cele românești în modul cel mai barbar, omorau fără mizericordie femeile și copiii, păreau a se-ntrece care pe care în cruzime și-n grozăvie. Ce era dar mai natural decât ca românii, împinși de răzbunare, să ceară dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Ungurii nu pusese
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să adaog că-n săltare găseai orșicînd cărți și cridă. Am vrea să-i dăm a înțelege cititorului cumcă acesta nu era un salon principal de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul sau mai bine zis acea barbară superfluență de mobile scumpe aduse din străinătate, ci o odaie mare destinată plăcerilor intime a băutului de ceai, a jocului de cărți și a limbuției răutăcioase asupra tuturor întîmplărilor, altfel atât de corupte, de pe vremea aceea. ș-aceste lucruri se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
smintită și feminină pe deasupra, care pîndește doar ocazia prielnică pentru a țîșni la suprafață. Și "viața lor istorică se petrece între două oscilații, de la un tip la celălalt, îmbrăcînd pe rînd fie haina unei mulțimi imense, cum au fost Statele barbare, fie masca unei mari corporații, Franța lui Ludovic cel Sfînt, de pildă"249. În acest punct, majoritatea psihologilor l-au urmat pe Tarde, mai ales Freud, după cum vom vedea imediat. Dar luarea în considerație a acestor mulțimi artificiale are și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
zgomotul apăsător al cizmelor naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate țări ale lumii mă refer la Germania într-o atmosferă de adevărată exuberanță intelectuală, debordînd de genii științifice, artistice și literare, urcau vestigiile unui trecut barbar. Loviturile rîturilor naziste clătinau fundațiile unei democrații fragile încă. Și ultimele speranțe pe care și le mai putea pune omenirea într-o politică liberală, într-o viziune rațională asupra istoriei se năruiau în fața acestor urlete sălbatice. Zgomotul și furia hoardelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tot parcursul lunii, apoi și în decembrie, muncitorii protestatari sunt catalogați drept „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, care au comis un „act banditesc”; ei ar reprezenta o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat băuturi alcoolice (drept urmare, se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „parcă erau fiare”. Cineva îi descrie, exaltat, ca având
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fi concretizat în ultima perioadă a regimului Ceaușescu ori chiar în timpul revoluției din decembrie 1989. Așa încât, în mod voalat sau nu, Alexandru Saucă pare să fie un purtător de cuvânt al Securității. * În România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare. Complot împotriva României (1995), Angela Băcescu începe - apocaliptic și demagogic - cu un fel de preambul explicativ: „Blestemul istoriei izbește din nou pământul și sufletul românesc”; și continuă: „Gestul: Două mâini (Bush și Gorbaciov) s-au strâns la Malta în 2
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1992 Balaj, Veronica, Jurnal de Timișoara. 16-22 decembrie ’89, Editura Hercules, Timișoara, 1991 Balint, Costel, 1989. Timișoara în decembrie, Editura Helikon, Timișoara, 1992 Balint, Costel, Începutul sfârșitului, Editura Brumar, Timișoara, 2000 Băcescu, Angela, România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare. Complot împotriva României, Editura Tempus, București, 1995 Behr, Edward, „Sărută mâna pe care n-o poți mușca”. Românii și Ceaușeștii: investigația unui blestem al istoriei (traducere de Doina Jela Despois și Brândușa Palade), Editura Humanitas, București, 1999 Berindei, Mihnea; Combes
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă. Te-acoperă, că mor!” Femeia provoacă nu numai un extaz spiritual, dar și delirul creațiunii, acel impavid
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
instincte cu putere deștepta; Unu-, a cerului credință, altu-a patriei iubire, Ce odată-n aste locuri pe strămoși Îi insufla. Munții noștri-au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor românii, torent iute furios, S-aruncau: mulțimi barbare pentru pradă adunate, Lei sosind, era la fugă ca un cerb rănit, fricos.” Aflăm, aici, cunoscuta tehnică: o descriere a spațiului, o cuprindere a temei cu elemente luate din natură și din istorie, o Întoarcere, În fine, a discursului spre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rea), dar prielnice, și Încă În grad maxim, poeziei. Tendința este de a le Împrieteni cu cele dintîi. Pentru aceasta este necesară reveria. O reverie afectuoasă și productivă. Rolul ei este dublu: să apropie spațiile Îndepărtate și să potolească vitalitatea barbară a naturii dinafară, să aducă lucrurile la o temperatură moderată. Rezultatul este că lucrurile se dematerializează, contururile aspre se șterg. Poezia le pune În armonie. O fuziune salutară se produce Între cele două planuri. Obiectele intonează, atunci, un mare imn
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și dens care însă se îndreptă spre tavan unde era o fisură prin care putea să iasă. L-au adus pe regele din cârpe și, după o seamă de imprecații scurte, l-au aruncat în flăcări. Se auzi un strigăt barbar: "A murit regele. Regele a murit pe veci și de-acum însămânțarea poate să înceapă". După care cu lumânările aprinse, a căror flăcăruie era ocrotită cu mâna dreaptă ca un evantai, procesiunea se îndreptă spre ieșire. Doar primul bărbat psalmodia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
râsese și el. Recunoscu că, dacă anecdotele erau insipide și cu totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin câteva note caracteristice ale individului. Într-adevăr, Conțescu era de o mare forță a voinței, la nevoie reglementîndu-și existența barbar, avea o curiozitate naivă și pedantă, care-l făcea să răsfoiască tomuri pentru cea mai neserioasă chestiune și să țină corespondență, era îndatoritor și iubea animalele. Pomponescu simți mizeria gestului de a evoca un om în pragul morții cu anecdote
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai fericiți decât oricare, dacă și-ar cu-noaște norocul!" Quibus ipsa, procul discordibus armis, Fundit humo facilem victum justissima tellus. Soția dragă (lat.). "Cărora pământul just, departe de vrăjbile armatelor, le întinde de la sine, din țărână, lesnicioasă hrană." ("Canalii! brute barbare! amenință în paranteză Suflețel, gîndindu-se la pregătirile de război recente, procul discordibus armis - acolo-i civilizația, humanitas") Si non ingentem foribus domus alta superbis Mane salutantum tolis vomit aedibus undam, Nec varios Inhiant pulchra testudine postes Illusasque auro vestes Ephyreiaque
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a putut concepe, avem nervii zdruncinați organic, nu mai credem în G. Călinescu stabilitatea formelor vechi. Suntem ca niște cetățeni ai Imperiului roman în decadență, care, obosiți de o formulă perimată și în disoluție, se lasă în voia noii ordini barbare. Aș vrea să știu dacă un roman din Galia sau din Bizanț mai avea sentimentul că trădează Roma, mergând în sensul unei complete separații. Sentimentul acesta de incertitudine și oboseală îl observ și la francezi, care par a fi animați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le-a lipsit păinea, dar niciodată găndul spre Bine, spre Frumos, spre Dreptate, ori Adevăr. Marele Inchizitor întruchipat în orice element represiv al unui stat totalitar avea motive să se teamă de acești oameni aparent neajutorați, fragili, la discreția forței barbare. Puterea fragilității este uneori mai mare decăt puterea barbariei. Ei, dizidenții, sfinții, eroii, martirii prin viața lor oferă un contraargument Marelui Inchizitor. Uneori mulțimile însele se desfac din ciorchinele gregarității lor și, asemeni boabelor unui strugure, pornesc individual spre un
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
care le diseca apoi cu profesorul său de rusă. Marin Preda are suculente episoade în Viața ca o pradă despre școala care nu numai că nu-i șlefuia diamantul personalității sale creatoare, ci mai degrabă i-l sfărăma prin metode barbare. Gabriel Liiceanu, în Întălnire cu un necunoscut, relatează cum își descoperă potențialul intelectiv într-un concurs de istorie inițiat între școli. E adevărat că acești oameni sunt ei înșiși altfel, sunt elite, și dacă aș urma teoria scriitorului Tudor Cătălin
„Să fie sfȃrşitul? Sau abia atunci începi?” Constantin Noica Savuroase paradigme pedagogice în sos de pasiune. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
concurența necesită o grijă permanentă". Ea cere o abordare creativă, atentă, încredere în oportunitatea derulării ei, o mare vigilență din partea concurenților, a arbitrului (membrilor juriului) și a organizatorilor. Lăsată la voia-ntâmplării, ea se alterează, devine o luptă nedreaptă și barbară, care afectează negativ atât indivizii, cât și funcționarea/dezvoltarea organizației. Se creează condițiile apariției confruntărilor violente și a conflictelor. E. Popova (2006) susține faptul că orice element al concurenței poate deveni cauza unui conflict. Conflicte legate de premiu Ele pot
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că dacă nu a venit încă timpul să fie suprimate anumite servicii libere, pretinse parazitare, vina este a publicului, care este prea înapoiat pentru socialism. În sufletul și conștiința mea, tocmai contrariul este adevărat, și nu știu în ce secol barbar ar trebui să coborâm pentru a găsi, în acest punct, nivelul de cunoștințe al socialiștilor. Sectarii moderni opun fără încetare asocierea societății libere actuale. Nu iau deloc în seamă faptul că societatea, sub un regim liber, este o asociere veritabilă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
timpului și-o petrecea altundeva, acolo unde foarte puțini ajung, pentru că sânt puțini cei dispuși să plătească cu o absență precoce convocarea unei prezențe de dincolo de noi. Tot acum, privind în urmă, am senzația că îi vorbeam într-o limbă barbară, pentru că vorbele mele, ca și ale celor din jur, nu erau, precum ale ei, pe măsura neformulabilului. Într-un fel îi reproșez că nu ne-a dat de înțeles, că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei, că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sunt într-o eternă contrazicere. E o compilațiune răutăcioasă și nerumegată a principielor celor mai contradictorie, principie care se esclud unul pre altul. Alături cu o constituțiune nedreaptă și parțială, liberală însă pentru unguri, găsești legi din evul mediu mai barbare decât barbaria. Arte și literatură? O traducțiune rea din limba germană, și știe toată lumea cât de rea poate să fie o traducțiune. Industria? Germană. Comerțul? În mâna evreilor. Va să zică nu au nimica acești oameni prin ce să ne superiorize pre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sub domnii fanarioți oameni fără nici o însemnătate, a căror apucături administrative aveau o singură țintă: stoarcere de bani. Falanga, pedeapsă polițienească pentru greșeli mici, se putea răscumpăra cu câțiva galbeni de la acești ispravnici, iar opoziția contra acestor pedepse nedrepte și barbare nu era nicăiri. Deci clasa de mijloc avea numai două căi de scăpare: sau să se facă supuși austriecești, să-și puie pe casă pajura cu două capete, sau să intre în clasa blagorodnicilor spre a deveni însăși ciocan, sau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Viena bere în sănătatea principelui Bismarck. Deschisă industriei jidovești din Austria și înmulțindu-și trebuințele prin formele goale ale civilizației occidentale, pe care le-a introdus cu aceiași pripă ca și noi, Ungaria își istovește pământul prin cultura estensivă și barbară, scoate prin acest tratament pături din ce în ce mai adânci ale țarinei la suprafață, așa încît brazda sa devine din ce în ce mai săracă. Neputând, se-nțelege, concura cu vecinul său, cu care e legată prin interesul apăsării naționalităților, tot ce nu lucrează pământ în Ungaria
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de naționalitate maghiară mi-ar face până și onoarea reflexiunei, declar a priori că m-ar pune într-o pozițiune șoadă, căci nu știu ungurește, {EminescuOpIX 448} nu m-am silit să-nvăț frumoasa limbă asiatică, căci îmi mai plăcea barbara limbă italiană d. e. în locul melodioasei, dulcei, molatecei limbe maghiare. Aș fi putut s-o învăț ca să mîngăi tigresa, dar prefer a o ucide. Ca origine, ca limbă, ca cultivabilitate chiar ne simțim prea mult superioritatea asupra cultei națiuni maghiare, cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]