2,816 matches
-
le producă o altă impresie decât una comică sau grotescă. Pe lângă aceasta, odată instalată în Hartford, New York-ul era prea departe pentru călătorii de rutină; singura bucurie pentru Yourcenar pare să fi fost celebrele picturi de Caravaggio din muzeul pictorului baroc pe care îl iubise în tinerețe. Curajul o părăsise, devenind deprimată și ipohondră (o stare care o va urmări cu intermitențe tot restul zilelor, sugerând că nostalgia care o cuprinsese era mult mai acută decât ar fi putut recunoaște). Avea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Aici a fost tot atât de atrasă de exhibiționismul, homosexualitatea, sadismul și voyeurismul, ca atunci când comentează: În prima scenă a primei lui ejaculări (a lui Mishima) în fața unei fotografii reprezentându-l pe Sfântul Sebastian de Guido Reni, emoția derivată din pictura italiană barocă este cu atât mai de înțeles în măsura în care arta japoneză, chiar în stampele ei cu subiect erotic, nu s-a preocupat niciodată de glorificarea nudului, așa cum a făcut-o arta vestică. Acel corp musculos (al lui Mishima), împins până la extenuare (masturbându-se
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
proceselor care le au generat și trecutul nu este numai dedus din indicii, ci și receptat direct sub aspectul unor forțe și tensiuni prezente și active în forme vizibile descifrabile. Operele de artă sunt însă: . Răsucirea spiralată a unei figuri baroce n-a fost creată prin același tip de contorsiune a materialului care determină forma spiralată a unei frânghii. Nu există forțe care să modeleze și să însuflețească marmura. Operele de artă sunt create prin forțe aplicate din exterior de implicarea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
proceselor care le au generat și trecutul nu este numai dedus din indicii, ci și receptat direct sub aspectul unor forțe și tensiuni prezente și active în forme vizibile descifrabile. Operele de artă sunt însă: . Răsucirea spiralată a unei figuri baroce n-a fost creată prin același tip de contorsiune a materialului care determină forma spiralată a unei frânghii. Nu există forțe care să modeleze și să însuflețească marmura. Operele de artă sunt create prin forțe aplicate din exterior de implicarea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
proceselor care le au generat și trecutul nu este numai dedus din indicii, ci și receptat direct sub aspectul unor forțe și tensiuni prezente și active în forme vizibile descifrabile. Operele de artă sunt însă: . Răsucirea spiralată a unei figuri baroce n-a fost creată prin același tip de contorsiune a materialului care determină forma spiralată a unei frânghii. Nu există forțe care să modeleze și să însuflețească marmura. Operele de artă sunt create prin forțe aplicate din exterior de implicarea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
un curent nu ocupă singur ecranul unei singure epoci, după cum el nu domină, în exclusivitate, un singur teritoriu literar sau lingvistic și adesea nici măcar o singură operă. La un moment dat, întro literatură constatăm coexistența și convergența elementelor clasice și baroce, clasice și romantice, realiste și parnasiene etc., în raport de competiție sau de colaborare.“ (A. Marino, Dicționar de idei literare) 3.1.1. Romantismul În sens general, conceptul de romantism exprimă o stare de spirit și o atitudine general umană
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
predominanța narațiunii, care are însă caracter integrator, inserând și pauze descriptive ori secvențe dialogate/monologate. Criteriile de clasificare au în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
își scria tratatul său de poetică, Spania se afla într-un decalaj imens față de restul Europei din cauza despotismului ecleziastic și politic care făcuseră, prin numeroase constrângeri ca starea generală a științelor și a literelor să fie una deplorabilă. Ecourile capodoperelor baroce ale lui Lope de Vega sau Calderon de la Barca se stinseseră deja, lăsând loc unei atmosfere oarecum nebuloase, a confuziilor literare și a prostului gust: "menținându-și trăsăturile formale externe, dar lipsit de fior intim, barocul târziu devine o artă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe urcușuri și năruiri, pe alternanțe innumerabile. Pentru a ți-l apropia, contactele cu integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic, neoclasic, baroc ori neoromantic, instaurator de sensuri dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate ca în Destin cu bile; pe puntea unui vechi vapor, iată o chermesă bizară reunind "dudui / Și cavaleri în frac cu mov joben / Ținând în zgardă bile de eben / Rotunde, roșii, cu desen subțire, / Ovale, verzi, cuprinse-n negre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de către necunoscuți, singur într-un "vagon de clasa-ntâi", adăpostit un moment într-un han ("cu streșini albastre și ornamente de porțelan"), damnatul cu plăgi "pline de scârnăvie și bacil" pare încercuit într-un tărâm demonizat. Textul respectiv, veritabil montaj baroc, trebuie citit în notă gravă; discontinuitățile, anxietățile, surprizele de la un episod la altul converg în ideea fragilității omului-insulă (un Sisyf camusian) care, ne-în-stare să-și domine existența, se lovește de zidurile absurdului. Peste ultima parte a poemului revine zâmbetul. E
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de piață, se caracterizează prin imprevizibilitate, necoordonare, divergență. Deviere de neanticipat pe care am putea-o numi „efectul Diva”, cu referire la filmul lui Jean-Jacques Beineix, în care un tânăr funcționar la poștă de condiție modestă trăiește într-un apartament baroc, este îndrăgostit de operă și dispune de un echipament profesionist de înregistrare. De la un sistem mecanicist s-a trecut la un sistem probabilist sau nedeterminat, hiperconsumatorul semănând cu o „particulă elementară” cu parcursuri „haotice”: fazaIII este marcată de un consum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în unele versiuni, Protesilaus, eliberat din ghearele morții, vorbește prin gura statuii. Să fi fost oare această statuie prezentă în tragedia lui Euripide? N-avem de unde să știm. Totuși, după parcurgerea tuturor exemplelor examinate mai sus, e limpede că tema barocă a statuilor care vorbesc atunci când morții se întorc are legături profunde cu tradiția antică. Cu siguranță că statuia însuflețită nu reprezintă, în tragedia greacă, modalitatea cea mai frecventă prin care se afirmă că morții pot reveni printre cei vii sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și cu atât mai puțin microlectura - devenită sport național în Universitatea europeană - a unuia sau altuia dintre ei, și nici versiunea definitivă a unei analize a curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș vrea ca această Contraistorie să fie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a limbajului și a filosofiei. Totul presupune niște agregări particulare de elemente particulare, ele însele constituite într-un mod particular. Niște atomi mai mici decât alții, mai volatili, mai rapizi în căderea lor, niște vibrații, vârtejuri, maelstromuri și alte dansuri baroce, ciocniri, întâlniri, declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța nu încetează să stupefieze. Pentru că Lucrețiu procedează asemenea unui om
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
planul cu soldatul epuizat, privirea pierdută, ce părea să fie una dintre liniile șoselei care nu ducea niciunde, zidurile aproape poliedrice ale casei ruinate, Împestrițată cu ciupiturile de vărsat ale șrapnelelor, fumul incendiului din depărtare, vertical precum o coloană neagră barocă, fără nici un suflu de aer. Toate, Încadrate Într-un vizor fotografic și imprimate pe un negativ de 24 X 36 de milimetri, erau mai curând rodul instinctului decât al calculelor, deși juriul care premiase imaginea subliniase că Întâmplătorul era relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de față, ratată nu numai din pricina dispozitivului dezamorsat, ci mai ales din cauza unei erori de analiză: când nu e nimic de văzut, nici supravegherea nu are ce să-ți arate. În Hamlet, Shakespeare apelează la una dintre practicile proprii scriiturii baroce și introduce un al doilea dispozitiv de supraveghere, conceput și instalat de astă dată de către prinț, și el un bun cunoscător al vicleșugurilor puterii. Simetria este flagrantă, căci, la rândul său, Hamlet vrea să descopere secretul regelui și să verifice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ca o moștenire problematizarea continuă, dar și necesitatea unui criteriu de certitudine de fundal. Pentru Descartes, fundamentul Întregului edificiu al științelor este metafizica, ea singură fiind capabilă să garanteze, prin principiile sale, adevărurile celorlalte științe. Chiar dacă În urma criticii kantiene edificiul baroc al argumentului ontologic cartezian al existenței lui Dumnezeu a fost demolat, metafizica nu a primit alte principii mai consistente. Să nu uităm că Întrebării carteziene „este posibilă cunoașterea adevărată?”, filosofia inaugurată de Kant nu face decât să-i mute mai
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Mircea Tomuș subliniază caracterul oral al poeziei lui Geo Dumitrescu, precum și faptul că poemele se desfășoară după o anumită schemă: "ele debutează prin expunerea propoziției respective, de cele mai multe ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul baroc, după care urmează o adversativă, introdusa printr-un dar... caracteristic și care deține rolul principalului element opozițional în dialectica poemei; pot urma apoi fie explicații (introduse prin poante), fie o concesivă (deși... cu toate că...), fie o altă afirmativă care urmează să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trimit la Bacovia, fără ca poetul să trăiască dramele acestuia. Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice, indiferent dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat în formule clasice sau în prețiozități de vibrație barocă. Marin Mincu face trimiteri la Macedonski 2 " Agonizează crinii în cetate/ Și muzici pun pe tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridică din ecou" ("Mai mult ca plânsul"). Versurile amintesc de Nichita Stănescu, care-și propusese și el să creeze o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămasului bun și a încrederii. Unde sunteți voi prieteni buni/ Cu care am crezut că voi muri de gât". Poemului "Fântâna somnambulă" nu-i putem dezvălui "duhul" fără să-l cităm pe Eugen Simion, care definește atât de exact spiritul baroc și eruptiv al poeziei lui Adrian Păunescu: "Avem, de aceea senzația citindu-l pe Adrian Păunescu, poet excepțional de talentat, că douăzeci de butoaie goale se rostogolesc la vale, zece oratori vorbesc simultan și cincizeci de cazane sub stare de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe Adrian Păunescu în descendența lui Heliade Rădulescu, Macedonski, chiar a lui Minulescu, dar în poezia lui stăruie și lirismul lui Goga. Păunescu renunță însă la solemnitatea și ornamentalul poeziei acestuia din urmă. Versurile lui se revarsă într-o aglomerare barocă, în afara oricăror reguli, păstrând însă un anume ton mesianic, cald, care ne amintește de ritmica poeziei lui Goga. Poetul se străduiește să dea "Oltului" o replică. "Nu! Urgia tutelară/ a acestui veac nu face/ gura mea să strige în pace
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
efervescente. Universul lui Adrian Păunescu este primar, exploziv, proiectat la mari dimensiuni, extinse cosmic, uneori în manieră expresionistă, dar mai ales alimentat de un permanent suflu romantic în care contradicția dintre unitate și mișcare este flagrantă, într-un spirit stilistic baroc, eterogen, confuz. Adrian Păunescu vine cu o problematică dezbătută larg în poezia noastră actuală, cu un plus însă de neliniște, de expansivitate, într-o lume aflată pe o imensă scenă în care el participă și ca actor și ca spectator
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]