1,330 matches
-
Subiectul e simplu: Zappa trebuie să editeze un concert filmat în august 1974. Formația care susținea legendarul „performance“ trebuie consemnată, fiind printre cele mai izbutite componențe din rock: Ruth Underwood, percuție, vibrafon; George Duke, claviaturi; Chester Thompson, baterie; Tom Fowler, bas; Napoleon Murphy Brock, vocal, saxofoane, flaut; Zappa, chitară, vocal. Oricare alt șef de producție ar fi mixat câteva secvențe inspirat alese, efecte de studio și instantanee din viața de turneu a trupei. Zappa însă e un artist care descoperă, sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
jazz, competent și rapid. Iar Bobby Martin este un muzician complet: clape, instrumente de suflat, voce întinsă pe n-șpe octave! Omul poate reda chiar și partituri de soprană, fără să forțeze, la o înălțime ce contrabalansează vocea sobră, de bas profund melodios, particularitatea lui Frank Zappa! Combinația aceasta, al cărei termen de comparație se găsește doar în lumea operei, alcătuiește un ansamblu - aș scrie preclasic, dacă vocabula „operă“ n-ar submina construcția frazei. Iată cum lucrează secția vocală: prima voce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mai vedem o dată, poate termometrul... Da, așa este : 39,8 ° ! Îl chem imediat pe internul de serviciu căci mai sunt peste două ore până să vină vizita. Dora ațipește din nou. De data asta o trezește o mângâietoare voce de bas. Deschide cu greu ochii în fața cărora i se pare că vede balansându-se o cruce ce pare sculptată într-un bloc de aur. De-asupra crucii distinge ca prin ceață chipul tânărului intern Nicolaï, cel care fusese mâna dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
corespondat până când s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială a acelei săli de așteptare, care nu părea cu nimic predestinată unei întâlniri atât de neobișnuite. Într-un târziu, ea este ruptă de vocea de bas a străinului care abia reușește să își disimuleze emoția justificată, căci iată ce cuvinte surprinzătoare rostește : Sunteți, deci, Dora Almăjan ! Surpriza Dorei instalează din nou o lungă tăcere și se scurge un lung moment până când reușește să îngâne : Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mămică și-ar fi ținut copilașul, cealaltă avea brațul plin de cărți și un LP cu Leonard Bernstein. Amândouă erau drăguțe și îmi era clar că le place să trăncănească vrute și nevrute. Dinspre clădirea clubului studențesc se auzea o voce de bas, care f\cea game. Pe ici, pe colo, se vedeau grupuri de câte patru-cinci studenți care schimbau opinii, râdeau sau țipau unii la alții. În parcare, câțiva indivizi se distrau cu rolele, iar un profesor cu o servietă de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și posibilitățile echipamentului, ale instrumentelor cu care lucrează muzicienii ca să obțină cel mai bun sunet cu putință. Altfel, se subînțelege, produce gunoi... Nu e cazul, evident, în reeditarea din 2003 a mo(nu)mentului Pompeii. Sunetul e bun, are vibranță, basul e clar (nu profund!), chitara mângâie cu reverberații zidurile părăginite, clapele hipnotizează, iar percuția, deși foarte gentilă și de multe ori moale, are limpezimea cristalină cerută de compozițiile astrale. Insul care a decis formatul audio sigur cunoaște a.b.c
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ascultă Smoke on the Water este în chip tranșant prins înăuntrul unei construcții contrapunctice. E o fugă de Bach (măcar metaforic), preschimbată de hipioții-rockeri britanici într-un sound la fel de obsedant. Găselnița acestei melodii care a făcut carieră stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte). Dar în Smoke on the Water, chitara bas (profețind hard-rockul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte). Dar în Smoke on the Water, chitara bas (profețind hard-rockul și heavy-metal) a devenit primadonă (privighetoare fatală) și a trasat nucleul unei sonorități sobre, riguroase, dar cu efectul unui dans de derviș rotitor (întrucât fraza muzicală cu pricina are efect de drog). Este vorba de ceea ce eu numesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
numesc o sonoritate de diamant, de data aceasta foarte șlefuit. Smoke on the Water are și un alt atu: conține un sound viril în sensul cel mai bun cu putință. Nu este un rock macho, ci unul masculin-impetuos. Partitura chitării bas este foarte simplă, dar atât de bine gândită în simplitatea ei genială, încât nu are cum să nu te marcheze și impregneze definitiv. Vocea (Ian Gillan) devine aici paravanul de odinioară, care era chitara bas, la fel chitara cealaltă patronată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ci unul masculin-impetuos. Partitura chitării bas este foarte simplă, dar atât de bine gândită în simplitatea ei genială, încât nu are cum să nu te marcheze și impregneze definitiv. Vocea (Ian Gillan) devine aici paravanul de odinioară, care era chitara bas, la fel chitara cealaltă patronată de Ritchie Blackmore (oricât de spectaculoase ar fi urcușurile și coborâșurile ei), iar claviaturile (John Lord) și percuția (Ian Paice) sunt roze de zahăr candel pe tort. Simplitatea basului (Roger Glover) este aici întemeietoare, matricială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
paravanul de odinioară, care era chitara bas, la fel chitara cealaltă patronată de Ritchie Blackmore (oricât de spectaculoase ar fi urcușurile și coborâșurile ei), iar claviaturile (John Lord) și percuția (Ian Paice) sunt roze de zahăr candel pe tort. Simplitatea basului (Roger Glover) este aici întemeietoare, matricială. Și în final o „blasfemie“, poate: prefer să ascult acest cântec cu vocea din concert a lui David Coverdale (din Sail Away) și nu neapărat cu aceea a lui Ian Gillan. Cred că vocea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Coverdale (din Sail Away) și nu neapărat cu aceea a lui Ian Gillan. Cred că vocea baritonală a lui Coverdale (care l-a înlocuit pe Gillan, după plecarea acestuia din trupă) se potrivește mai bine, în acest caz, cu chitara bas a lui Glover. În ce privește povestea acestei melodii și felul în care s-a născut ea, pletoșii de la Deep Purple îi datorează destule lui Frank Zappa și trupei lui, cel puțin un incendiu în Elveția și halucinațiile ivite din acest incendiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
datorează destule lui Frank Zappa și trupei lui, cel puțin un incendiu în Elveția și halucinațiile ivite din acest incendiu cu sens de destin muzical. Pentru o paranoia completă legată de această melodie rock arhetipală (sau mai exact de partitura bas arhetipală), pe youtube se găsesc o puzderie de variante, inclusiv încercarea a 1683 de chitări care cântă Smoke on the Water la Kansas City, pe un stadion! rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Concert John McLaughlin - cronică în imagini SCRISOARE PENTRU MELOMANI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
eu, Ignatius. De cealaltă parte a ușii se auzeau zgomotele cuiva care se îmbracă; apoi păru să cadă o bucată de metal. — Unde te duci? întrebă doamna Reilly prin ușa scorojită. — Te rog, mamă, se auzi o voce profundă de bas. Sunt foarte grăbit. Nu mă mai bate la cap, te rog. — Ai putea tot așa de bine să stai acasă toată ziua, pentru banii pe care mi-i aduci, țipă doamna Reilly la ușă. Cum am să fac față cheltuielilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Logan trânti dosarul, făcând ca foile dinăuntru să se risipească pe masă. O fotografie cu cadavrul unui copil, Înfășurat În bandă de legat pachetele. Norman Chalmers nici nu se uită la ea. Într-un final, vorbi și inspectorul Insch, vocea bas răsunând În camera aglomerată. — Adu-i avocatul. — Domnule? vorbi Logan la fel de surprins cum era În realitate. — Ai auzit ce-am spus. Adu-i avocatul. Patruzeci și cinci de minute mai târziu Încă așteptau. Insch Își Îndesă În gură un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un régime autoritaire, un gouvernement de spécialistes (experts en économie et administration), une dictature militaire ou tout simplement un retour au régime communiste. Une découverte faite par d'autres chercheurs est que le niveau du capital social est bien plus bas en Europe Centrale et Orientale qu'en Europe Occidentale. Le niveau bas de la confiance et de la coopération que l'on voit aujourd'hui à l'aide des enquêtes ne doit pas trop surprendre. La faible activité citoyenne dans les associations
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
une dictature militaire ou tout simplement un retour au régime communiste. Une découverte faite par d'autres chercheurs est que le niveau du capital social est bien plus bas en Europe Centrale et Orientale qu'en Europe Occidentale. Le niveau bas de la confiance et de la coopération que l'on voit aujourd'hui à l'aide des enquêtes ne doit pas trop surprendre. La faible activité citoyenne dans les associations volontaires pourrait être expliquée par le manque de ressources, tout comme par
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de un ferment, creștea cum crește un aluat, și alteori se destrăma ca un putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că basu’ lui Îi iriș, că șede la ofis pînă seara tîrziu și că acasă Îl duce un draiver cu caru’ de foc. Și părintelui i-au dat multă bătaie de cap scrierile astea, dar i-a lămurit Floarei că bas trebuie să fie boierul, groful de Ame rica, celelalte-s meșteșuguri din fabrică. Pentru sine, a Înțeles că un iriș trebuie să fie vreun irlandez, țară unde știa că Biserica Catolică e la mare cinste, așa că patronul nu putea fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un zornăit fără sfîrșit: moara s-a stricat pesemne, pentru că toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și a bate-n palme. Ba cu toții, vreo patru, au scos bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de prostia femeii care-i prăpădise moara. — Flory, tăți Îs ai tăi! o zîs atunci basu’. Io n-am vrut a strica nimic, domnule, s-a pus Floare pe plîns cu lacrimi grele, nici un rău n-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu măști ori fără măști, mă rog, avea o acustică foarte bună. Cum să nu sar de pe scaun la una ca asta?... Floare le povestise celor opt-nouă ani ai mei că În fiece sîmbătă, negreșit, la casele lucrătorilor, sosea din partea basului un butoi cu bere. Mă chinuiam să-mi bag În cap cum de venea acel butoi singur, fiindcă niciodată ea nu arătase cine-l trăgea după el ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ani de Americă ai lui Gheorghe și vreo șase ai ei. Mr. George, după stabilirea lui la Chicago, nu se des păr țise cîțiva ani buni de fabrica irlandezului. Ba la rîndu-i, și Mrs. Flory lucrase Într-un fel pentru „basul iriș“. Acesta Își adăpostea muncitorii imigranți Într-un șir de case de lemn, mai bune decît multe dintre cele pe care le lăsaseră ei prin locurile de obîrșie. Pomean izbuti cumva să vorbească cu el, cerîndu-i să-i Închirieze una
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adevăr o astfel de nevoie. CÎnd dădu de St. Patrick la loc de cinste În casa lui Flory, făcu ochii cît lămpile: — Și voi vă Închinați la... - și arătă spre statuetă. — Of course, răspunse Gheorghe gîndindu-se la SÎnpetru cel Mic. Basul nici nu mai stătu pe gînduri, le Împrumută și bani, numai să pună pe roate afacerea. Cantina, devenită pînă la urmă pensiune, fu deschisă. Floare și două fete din Făgăraș găteau, serveau, un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să dea de niște sîrbi la care a găsit marfa, nu s-a lăsat. Atunci a putut apărea și curechiul umplut, altfel vorbind, sarmalele. Pomeanului și nevestii-si nu le-a fost ușor să se despartă de obștea lucrătorilor de la basul cel iriș. Au plecat pînă la urmă, la fel făceau și alții după ce prindeau ceva cheag. Bani aveau și ei acum atîția cît să-și cumpere o „farmă“ la Hegewisch, un town la sud-vest de Chicago. L-au luat cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]