2,615 matches
-
urbane, anumite exemple de „gesturi“ teologico politice. Experiența flaneurului va intra în discuție mai târziu. Deocamdată, un alt text va sta în centrul atenției: Theologisch politisches Fragment (1921). Importanța acestuia constă, în primul rând, în faptul că îl protejează pe Benjamin de orice interpretare excesiv marxizantă: „Darum ist das Reich Gottes nicht das Telos der historischen Dynamis; es kann nicht zum Ziel gesetzt werden. Historisch gesehen ist es nicht Ziel, sondern Ende.“ Nici un moment privilegiat al istoriei nu poate marca, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
stare socială privilegiată, corespunzătoare unei vârste de aur, nu poate fi interpretată ca secularizare a eschatonului tradițional. Diferența radicală pe care Mesia o marchează nu poate fi, altfel spus, suprimată sau „interpretată“ politic sau istoric. Odată cu posibilitatea teocrației cade, pentru Benjamin, și posibilitatea oricărui substitut lumesc al acesteia. Odată ce sursele teologice sunt luate în calcul, marxismul latent al lui Benjamin devine ineficient. În crearea unei fizionomii a flaneurului, corespondentul acestei situații este faptul că acest personaj face parte din categoria, înfierată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care Mesia o marchează nu poate fi, altfel spus, suprimată sau „interpretată“ politic sau istoric. Odată cu posibilitatea teocrației cade, pentru Benjamin, și posibilitatea oricărui substitut lumesc al acesteia. Odată ce sursele teologice sunt luate în calcul, marxismul latent al lui Benjamin devine ineficient. În crearea unei fizionomii a flaneurului, corespondentul acestei situații este faptul că acest personaj face parte din categoria, înfierată de Marx, a „revoluționarilor de cafenea“, a căror infinită negativitate nu se transformă în program sau strategie de luptă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
faptul că acest personaj face parte din categoria, înfierată de Marx, a „revoluționarilor de cafenea“, a căror infinită negativitate nu se transformă în program sau strategie de luptă. Problema acțiunii revoluționare se pune abia ulterior. Mesia nismul istoric al lui Benjamin se traduce, după cum am menționat, în constituirea tensionată a evenimentului istoric, aflat în diferență față de sine însuși: eschatonul reprezintă neliniștea constitutivă a lumii, iar nu un domeniu ascuns, dar în prin cipiu accesibil al acesteia. Acțiunea umană nu vizează „înfăp
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
des Glücks) care întemeiază ordinea profanului. În mod paradoxal însă, această căutare determină venirea lui Mesia. Mișcarea orientată a forțelor aflate „în slujba“ lumii determină o mișcare opusă, care o conduce pe aceasta spre propriul ei sfârșit. Altfel spus, după Benjamin, teocrația nu deține un sens politic: „Das Profane also ist zwar keine Kategorie des Reichs, aber eine Kate gorie, und zwar der zutreffendsten eine, seines leisesten Nahens. Denn im Glück erstrebt alles Irdische seinen Untergang, nur im Glück aber ist
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rațiunea he ge liană, cu care întreține aparente si milarități; el este, dimpotrivă, autentic și decisiv. Nu se suprapune clipei, reorientând-o, ci își găsește locaș în chiar inima ei și, din acest punct, o dislocă. Discursul teologico-politic al lui Benjamin schițat aici este, în structura sa dialectică, o imagine. G. Agamben citește în considerațiile lui Benjamin despre imagine (Bild) din Über den Begriff der Geschichte (1940) și din Passagen Werk o referință ascunsă la I Corinteni 7, 31: „Și cei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Nu se suprapune clipei, reorientând-o, ci își găsește locaș în chiar inima ei și, din acest punct, o dislocă. Discursul teologico-politic al lui Benjamin schițat aici este, în structura sa dialectică, o imagine. G. Agamben citește în considerațiile lui Benjamin despre imagine (Bild) din Über den Begriff der Geschichte (1940) și din Passagen Werk o referință ascunsă la I Corinteni 7, 31: „Și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tei lumi trece.“ Imaginea, menționează Agamben, este constelația tensionată în care trecutul și prezentul se oglindesc unul în celălalt și intră astfel într-o relație dialectică. Ultimul capitol va identifica și analiza câteva dintre imaginile de acest tip ale lui Benjamin, în special din cartea Copilărie berlineză la 1900. Jacobson punctează sensul apelului la imagine pe care Benjamin îl face în reprezentarea caracterului mesianic al istoriei. Sursa biblică este oferită de Geneză, în care prezența divină se face sim țită în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în celălalt și intră astfel într-o relație dialectică. Ultimul capitol va identifica și analiza câteva dintre imaginile de acest tip ale lui Benjamin, în special din cartea Copilărie berlineză la 1900. Jacobson punctează sensul apelului la imagine pe care Benjamin îl face în reprezentarea caracterului mesianic al istoriei. Sursa biblică este oferită de Geneză, în care prezența divină se face sim țită în profan ca imagine (chip) al lui Dumnezeu în om. Imaginea este, în acest context, forma imediată a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este, în acest context, forma imediată a prezenței, cea care pune lumea în relație tensionată dialectic cu originea ei. Limbajul este, dimpotrivă, forma mediată, căzută a acestei relații: „Das Wort soll etwas mitteilen (außer sich selbst)“. Imaginea despre care vorbește Benjamin nu este una intențională, abstractă, ci o amprentă a divinului, pe care lucrul nu face decât s-o recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni constitutivi ai ima ginii se sustrage comprehensiunii, întrucât ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
definește istoria ca „timp plin“ al așteptării lui Mesia și, din punct de vedere politic, ca orientare paradoxală a acțiunii profane către abolirea propriului țel. 2.2. Istoria fără progres Din punctul de vedere al lecturii de față, textele lui Benjamin despre conceptul de „istorie“ devin interesante atunci când răspund unei întrebări precise: În ce fel obiectele sau figurile modernității urbane pot fi înțelese ca întruchipări ale me moriei colective? Referința la mesianismul teologico-politic este esențială, întrucât tocmai orientarea mesianică a timpului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la mesianismul teologico-politic este esențială, întrucât tocmai orientarea mesianică a timpului este cea care dă con sistență acestuia din urmă și face posibilă transformarea memoriei în forme materiale concrete și gesturi culturale coti diene. În Trauer spiel und Tragödie (1916), Benjamin scrie: „Diese Idee der erfüllten Zeit heißt in der Bibel als deren beherrschende historische Idee: die messianische Zeit.“ Condiția de posibilitate a memoriei și a capacității sale de a primi chipul unor lumi culturale stă în caracterul „dens“, „solidificat“ al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Condiția de posibilitate a memoriei și a capacității sale de a primi chipul unor lumi culturale stă în caracterul „dens“, „solidificat“ al timpului, plin de tensiunea așteptării mesianice. În cele ce urmează, textul principal de filozofie a istoriei al lui Benjamin, Über den Begriff der Geschichte (1940), va fi citit plecând de la Theologisch-politisches Fragment, pentru a descrie, în final, o fenomenologie a memoriei prin figura „ascetică“ a flaneurului. Orientarea timpului istoric este dată de raportarea sa constantă la mântuire (Erlösung). O
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
deja teza a II-a, într-un mod care readuce în atenție problema memoriei din anterioarele texte despre Baudelaire: „Die Vergangenheit führt einen heimlichen Index mit, durch den sie auf die Erlösung verwiesen wird.“ Indiciul mesianic al trecutului stă, arată Benjamin, în posibilitățile sale neîmplinite, tocmai acelea care se impun ca datorie pre zentului. Is to ricitatea însăși este văzută ca neactualizare a posibilităților obiectelor, ca rest infinit al ființei. Istoricitatea presupune, în această accepțiune, o deplasare de sens în raport cu înțelesul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sau al omului, cât de faptul că acest caracter este „orientat“ spre împli nirea lor ulterioară. Prezentul și trecutul definesc, astfel, corelativ, tensiunea așteptării mesianice pe care posibilul latent al lucrurilor o cheamă în mod constant. Împlinirea acestora, după cum arată Benjamin în teza a III-a, este sensul mântuirii. În această înțelegere a forței mesianice slabe a trecutului stă și unul dintre corectivele principale pe care Benjamin le aduce materialismului istoric marxist. Este vorba de faptul că pentru Marx, de vreme ce lupta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care posibilul latent al lucrurilor o cheamă în mod constant. Împlinirea acestora, după cum arată Benjamin în teza a III-a, este sensul mântuirii. În această înțelegere a forței mesianice slabe a trecutului stă și unul dintre corectivele principale pe care Benjamin le aduce materialismului istoric marxist. Este vorba de faptul că pentru Marx, de vreme ce lupta de clasă este cea care dă sens istoriei, istoria însăși este o „pradă“ a învingătorului; astfel, posibilitățile prezentului sunt cele care se proiectează asupra trecutului, redu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu sine, de cele mai multe ori, idoli falși în locul adevăratului Mesia, care „vine pe nesimțite“. Istorismul, cu falsa lui pretenție de obiectivitate știin țifică, instrumentalizează faptele în favoarea învingătorilor, a cortegiilor triumfale ale barbarilor (teza a VII a). Materialismul istoric al lui Benjamin încearcă, dimpotrivă, să rețină o amintire a trecutului, aflat în primejdia iminentă de a se pierde (teza a VI-a). Atenția și responsabilitatea cu care prezentul privește trecutul care se furișează (huscht) provin toc mai din faptul că ceea ce dă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al doilea rând, ea presupune o ontologie „tare“, în care logicul este cel care constituie esența fenomenelor istorice. Influențat însă de ontologia ruinelor, proprie barocului, dar deopotrivă de cea kabalistă, după care creația este locul gol lăsat de retragerea Divinității, Benjamin nu acordă credit unei astfel de înțelegeri metafizice a ființei. Filozofia istoriei care i se aso ciază nu poate face loc conceptului de „responsabilitate“. De ase menea, ea ar fi necritică și, astfel, lipsită de autenticitate politică: „der sture Fortschrittsglaube
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
in ihre Ma ssen basis und schließlich ihre servile Einordnung in einen unkontro llierbaren Apparat drei Seiten derselben Sache gewesen sind.“ Faptul că timpul istoric este un timp „plin“ de așteptare mesianică și de responsabilitatea recuperării trecutului este opus la Benjamin oricărui mod de a concepe o „totalitate“ a istoriei, cu atât mai puțin una orientată spre viitor. Tocmai vii torul este cel care, în teza a IX-a, oprește îngerul lui Klee să readucă la viață dărâmăturile (Trümmer) trecutului. Plinătatea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu este dată însă de localizarea sa în trecut, cât de actualizarea sa prezentă. Timpul istoric este o monadă (Monade) care sparge continuitatea timpului omogen și devine o poartă îngustă prin care, poate, Mesia intră în lume. Imaginile pe care Benjamin le întrebuințează pentru a descrie natura monadică a timpului istoric trimit, uneori literal, la tema spargerii vaselor (Shevirath) din kabala luriacă. Contracția divină (Tsimtsum) ca origine a procesului cosmologic determină propagarea luminii divine în forma finită a creaturii, în „vasele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
choc fut trop fort pour les vases qui se brisèrent et furent mis en morceaux“. A treia „etapă“ a dramei cosmologice este pentru Isac Luria îndreptarea (Tikkun), care constă în restabilirea plenitudinii originare a luminii primordiale. Teologia istorică a lui Benjamin preia motivul mitic al spargerii vaselor, atunci când este vorba de cioburile (Splitter) timpului mesianic care o compun. Momentul restaurativ al creației, regăsirea plenitudinii inițiale a lumii ca actualizare totală a potențialităților ontologice aparține aici memoriei (Eingedenken) prin recuperarea, în prezent
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îl capătă imaginea dialectică, din perspectiva subiectivității ei: „Indem die Vergangenheit sich zum Augenblick - zum dialektischen Bilde - zusammenzieht, geht sie in die unwillkürliche Erinnerung der Menschheit ein.“ Fenomenul memoriei involuntare, despre care am amintit în primul capitol în legătură cu considerațiile lui Benjamin despre Bergson și Baudelaire, nu poate fi gândit doar din perspectiva unui scenariu gnoseologic. El conține o dimensiune teologică importantă, în măsura în care aparține unei „umanități mântuite“ (erlösten Menschheit), prin care poten țialitățile trecutului își află actualizarea. Ideea de „istorie universală“ este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
involuntare, prin faptul că ea suprapune obiectului istoric reprezentarea falsificatoare a unei instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv, al logicii progresului sau al dialecticii luptei de clasă. Această din urmă istorie este „scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin, este „celebrată“ ( festlich begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din logica mitică a eternei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din logica mitică a eternei reîntoarceri, văzută de Benjamin ca simplă paralelă a ideologiei progresului. Nu este vorba de ciclicitatea evenimentului mitic fondator al lui illo tempore, întrucât pentru Benjamin acest eveniment este, de fapt, o ruină. Logica rememorării iese din cadrele gândirii mitice pentru a intra în cele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din logica mitică a eternei reîntoarceri, văzută de Benjamin ca simplă paralelă a ideologiei progresului. Nu este vorba de ciclicitatea evenimentului mitic fondator al lui illo tempore, întrucât pentru Benjamin acest eveniment este, de fapt, o ruină. Logica rememorării iese din cadrele gândirii mitice pentru a intra în cele ale discursului teologic: prezentul este împlinirea unei profeții a trecutului: „Es gibt einen Begriff der Gegenwart, nach dem sie den (intentionalen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]