1,499 matches
-
Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0. Germania de Vest a fost câștigătoarea surpriză a ediției din 1954, revenind de la 2 goluri în fața Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri și marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Koreea 9-0
Campionatul Mondial de Fotbal () [Corola-website/Science/302919_a_304248]
-
le urmează la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov, avându-i că profesori pe Emil Cioran (logică și filosofie), Octav Șuluțiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în București, atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu. Debutează în anul 1933 în revistă "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană
Ștefan Baciu () [Corola-website/Science/299014_a_300343]
-
Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion și Ion C. Pena, „Gândirea”, „Rampă”, „Bis”, „Artă nouă” etc. În aprilie 1945 se căsătorește cu Miră Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția. În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna da Imprensa. Despre această perioadă din viața sa, scrie o carte intitulată "Lavradio 98" (1982
Ștefan Baciu () [Corola-website/Science/299014_a_300343]
-
închisoarea Văcărești. Tatiana Grigorovici (n. 31 martie 1877 stil vechi, Camenița Podoliei, Ucraina; d. 25 septembrie 1952, București), cunoscută în tinerețe ca Tatiana Pisterman, provenea dintr-o familie înstărită de comercianți evrei. A studiat filosofia la universitățile din Viena și Berna. S-a căsătorit în 1903 la Viena cu Gheorghe Grigorovici. Dezmoștenită pentru această căsătorie cu un creștin, s-a stabilit cu soțul său în Bucovina, devenindu-i o nedespărțită tovarășă de viață, de idei și de acțiune. Fiul lor, Radu
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
creștin, s-a stabilit cu soțul său în Bucovina, devenindu-i o nedespărțită tovarășă de viață, de idei și de acțiune. Fiul lor, Radu Grigorovici, fizician, a fost membru al Academiei Române. În anul 1906 și-a susținut la "Universitatea din Berna" teza de doctorat în economie politică, cu titlul "Die Wertlehre bei Marx und Lassalle (Teoria valorii la Marx și Lassalle)", obținând calificativul "magna cum laude". A refuzat oferta unui post de asistent universitar la Berna, dedicându-se activității social-democratice în
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
a susținut la "Universitatea din Berna" teza de doctorat în economie politică, cu titlul "Die Wertlehre bei Marx und Lassalle (Teoria valorii la Marx și Lassalle)", obținând calificativul "magna cum laude". A refuzat oferta unui post de asistent universitar la Berna, dedicându-se activității social-democratice în Bucovina și apoi în România. Era considerată de contemporani drept "„cea mai erudită femeie din mișcarea socialistă din Austria”". După arestarea soțului său, Tatiana Grigorovici a adresat în două rânduri scrisori lui Lothar Rădăceanu, altădată
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
publicat în 1554 lucrarea "De haereticis a civili magistratu puniendis", tradusă apoi în franceză în 1560. În 1557, Beza s-a interesat în mod special de valdenzii Piemontului, persecutați de guvernul francez, și în favoarea lor a călătorit cu Farel la Berna, Zürich, Basel, Schaffhausen, de acolo la Strasbourg, Mumpelgart, Baden și Goppingen. În Baden și Goppingen, Beza și Farel au trebuit să pronunțe opinia lor și cea valdenză despre sacramente, iar pe 14 mai 1557, au prezentat o declarație scrisă în
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
să pronunțe opinia lor și cea valdenză despre sacramente, iar pe 14 mai 1557, au prezentat o declarație scrisă în care își formulau în mod clar poziția. Această declarație a fost bine primită de teologii luterani, însă puternic dezaprobată în Berna și Zürich. În toamna anului 1557, Beza a întreprins o a doua călătorie cu Farel la Worms, via Strasbourg, pentru a mijloci la prinții evanghelici ai Imperiului în favoarea fraților persecutați la Paris. Cu Melanchthon și alți teologi adunați la Colocviul
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
pentru a mijloci la prinții evanghelici ai Imperiului în favoarea fraților persecutați la Paris. Cu Melanchthon și alți teologi adunați la Colocviul de la Worms, Beza a discutat unirea tuturor creștinilor protestanți, dar această propunere a fost respinsă hotărât de Zürich și Berna. Știri mincinoase ajungând la urechile prinților germani, cum că ostilitățile din Franța împotriva hughenoților încetaseră, nu a fost trimisă nici o solie la curtea Franței, iar Beza a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, mergând cu Farel, Johannes Buddaeus și
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
care era scopul colocviului nu a fost pusă niciodată pe ordinea de zi; totuși, colocviul a cauzat schimbări serioase în Biserica Reformată. Când s-au publicat actele colocviului, așa cum au fost editat de Jakob Andrea, Samuel Huber, din Burg, lângă Berna, aparținând facțiunii luteranizante a clericilor elvețieni, a fost atât de revoltat de doctrina supralapsariană a predestinării prezentată la Mumpelgart de Beza și Musculus că a crezut de cuviință să îl denunțe pe Musculus la magistrații din Berna ca inovator în
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
din Burg, lângă Berna, aparținând facțiunii luteranizante a clericilor elvețieni, a fost atât de revoltat de doctrina supralapsariană a predestinării prezentată la Mumpelgart de Beza și Musculus că a crezut de cuviință să îl denunțe pe Musculus la magistrații din Berna ca inovator în doctrină. Pentru a rezolva această chestiune, magistrații au stabilit un colocviu între Huber și Musculus (2 septembrie 1587), în care cel dintâi a susținut harul universal, iar cel din urmă harul particular. Colocviul rămânând fără rezultat, o
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
a rezolva această chestiune, magistrații au stabilit un colocviu între Huber și Musculus (2 septembrie 1587), în care cel dintâi a susținut harul universal, iar cel din urmă harul particular. Colocviul rămânând fără rezultat, o dezbatere a fost fixată la Berna pentru 15-18 aprilie 1588, în care apărarea sistemului de doctrină i-a revenit lui Beza. Cei trei delegați ai cantoanelor elvețiene care au prezidat dezbaterea au declarat la final că Beza dovedise învățătura prezentată la Mumpelgart ca fiind cea ortodoxă
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
iar Huber a fost demis din funcție. După această dată, activitatea lui Beza s-a restrâns tot mai mult la problemele căminului său. Credincioasa sa soție Claudine murise fără copii în 1588, câteva zile înainte de plecarea sa la Disputația de la Berna. Patruzeci de ani trăiseră fericiți împreună. Beza s-a căsătorit, la sfatul prietenilor, cu Catharina del Piano, o văduvă genoveză, pentru a avea un ajutor la bătrânețe. Până la șaizeci și cinci de ani, Beza s-a bucurat de o sănătate excelentă, dar
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
("germană": ) este cel mai nou (1979) dintre cele 26 de cantoane ale Elveției. Capitala sa este la Delémont. Se mărginește cu cantoanele Basel-Provincie, Solothurn și Berna, precum și cu departamentul francez Jura. Numele său oficial este "République et Canton du Jura". este considerat, asemenea altor cantoane din Elveția (Ticino, Geneva, Neuchâtel), o republică parte a Confederației elvețiene. Numele și-l datorează munților care se întind la granița
Cantonul Jura () [Corola-website/Science/303720_a_305049]
-
de 19 decembrie este proclamată Republica Rauraciană, o republică-soră a Republicii Franceze. Aceasta este anexată de Franța în martie 1793 și organizată sub forma departamentului Mont-Terrible, departament ulterior atașat departamentului Haut-Rhin. După Congresul de la Viena, Jura a fost cedată cantonului Berna drept compensație pentru pierderile din perioada napoleoniană. Acest lucru a provocat disensiuni, întrucât Jura era o regiune francofonă și romano-catolică, iar cantonul Berna era predominant germanofon și protestant. Locuitorii regiunii Jura au cerut independența, și, după mari eforturi, o constituție
Cantonul Jura () [Corola-website/Science/303720_a_305049]
-
forma departamentului Mont-Terrible, departament ulterior atașat departamentului Haut-Rhin. După Congresul de la Viena, Jura a fost cedată cantonului Berna drept compensație pentru pierderile din perioada napoleoniană. Acest lucru a provocat disensiuni, întrucât Jura era o regiune francofonă și romano-catolică, iar cantonul Berna era predominant germanofon și protestant. Locuitorii regiunii Jura au cerut independența, și, după mari eforturi, o constituție a fost acceptată în 1977. În 1978, diviziunea a devenit oficială, când poporul elvețian a votat în favoarea ei, iar în 1979, Jura s-
Cantonul Jura () [Corola-website/Science/303720_a_305049]
-
Cantonul se află în nord-vestul Elveției. La vest și sud se află cantonul Berna iar la est Aargau. La nord se mărginește cu cantonul Basel-Provincie, iar două districte ale sale sunt exclave, aflate de-a lungul graniței franceze. Aparține bazinului hidrografic al râului Aar și al afluenților săi. Relieful este relativ plat, însă se
Cantonul Solothurn () [Corola-website/Science/303725_a_305054]
-
se pregătea deja să-l înlocuiască cu arhidiaconul "Felix" (antipapa Felix al II-lea) la cârma Bisericii. După o discuție furtunoasă, dar energică și cu-adevărat demnă de un papă, împăratul Constanțiu l-a exilat și pe papa Liberiu la Berna, în Tracia. Departe de Roma, separat de colaboratorii săi intimi și fideli, continuu presat de episcopul locului și de episcopul "Fortunațian din Aquileea", în cele din urmă, Liberiu - purtat la Smirna pe la sfârșitul anului 357 - a cedat: a acceptat condamnarea
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
izvoare la lacul Geneva, separând Alpii Pennini de Alpii Bernezi având coordonatele geografice 46°4′N 7°36′E. se învecineaza la sud cu Italia, iar la sud-vest cu Franța. În partea de nord se învecineaza cu cantoanele Vaud și Berna, iar la est cu cantoanele Uri și Ticino. Cu capitala la Sion și având o suprafața de 5.224 kmp, acest canton se situează pe locul 3 după cantoanele Graubünden (7.105 kmp) și Berna (5.959 kmp), dar situarea
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
învecineaza cu cantoanele Vaud și Berna, iar la est cu cantoanele Uri și Ticino. Cu capitala la Sion și având o suprafața de 5.224 kmp, acest canton se situează pe locul 3 după cantoanele Graubünden (7.105 kmp) și Berna (5.959 kmp), dar situarea lui în zona celor mai înalte piscuri ale Elveției - toate peste 4.000 m - face din acest canton cel mai căutat de turiști. Fiind o zonă foarte muntoasă, accesul in zonă se face cel mai
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
acest canton cel mai căutat de turiști. Fiind o zonă foarte muntoasă, accesul in zonă se face cel mai ușor prin partea de V-NV dinspre cantonul Vaud și Franța, aici existând și o autostradă ce face legătura cu Geneva, Berna și Franța. Din toate celelalte direcții accesul se face prin unul sau mai multe pasuri, toate însă la altitudini ce depasesc 2.000 m. Astfel, dinspre Italia accesul se face prin pasul Simplon la o altitudine de 2.006 m
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
m și prin pasul Grimdal la 2.165 m. Pe lângă aceste pasuri mai există și alte căi de acces in zonă: prin Tunelul Grand St-Bernard și Tunelul Simplon - dinspre Italia, precum și tunelurile căii ferate Lotschberg, ce leagă Valais de cantonul Berna, și Furka, ce face joncțiunea cu cantonul Uri. Bine înțeles există și posibilitatea, extremă de altfel, de a traversa pe culmile munților, însă această cale de acces este destinată doar alpinistilor profesioniști. Valea Ronului, largă, glaciară, domină zona. Mai există
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
Neuchâtel este un canton al Elveției, aflat în vestul țării, cu capitala în orașul cu același nume. se află în vestul Elveției. La vest se mărginește cu cantonul Berna, la nord-vest cu Franța, la sud-est cu Lacul Neuchâtel, iar la sud-vest cu cantonul Vaud. Se află în zona centrală a Munților Jura. Lacul Neuchâtel drenează sudul cantonului, iar râul Doubs zona nordică. Este împărțit de obicei în trei regiuni
Cantonul Neuchâtel () [Corola-website/Science/303766_a_305095]
-
a menționat Neuchâtel în testamentul său din 1032. Dinastia contelui Ulrich von Fenis a preluat orașul și teritoriile sale în 1034. Dinastia a prosperat și până în 1373 toate teritoriile care astăzi fac parte din canton aparțineau contelui. În 1405 orașele Berna și Neuchâtel au intrat într-o uniune. Teritoriile Neuchâtelului au trecut în mâinile seniorilor de Freiburg un secol mai târziu, și apoi, în 1504 casei franceze de Orléans-Longueville. Predicatorul francez Guillaume Farel a adus învățăturile reformei protestante aici în 1530
Cantonul Neuchâtel () [Corola-website/Science/303766_a_305095]
-
Geneva în sud, unde se învecinează cu cantonul Geneva, Haute-Savoie (graniță lacustră cu Franța) și cantonul Valais. În Munții Jura în vest, cantonul se mărginește cu departamentele franceze Ain, Jura, și Doubs. La est se mărginește cu cantoanele Fribourg și Berna. Suprafața totală este de 3 212 km². În nord se găsește o exclavă înconjurată de cantonul Fribourg și Lacul Neuchâtel, unde se află orașul Avenches. Pe de altă parte, două enclave ale cantonului Fribourg și două ale cantonului Geneva sunt
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]