KorAP: Find »[drukola/base=bestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...62 >

1,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

de funcționarea motorului. Odată acesta oprit, nu mai aveau nici direcție, nici frâne. Era de acum destul de aproape de sediul companiei când auzi primele focuri de armă. Mai întâi răzlețe, apoi în rafale lungi. Își dădu imediat seama ce însemna asta, bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau și alte arme zăcând abandonate care încotro. Le ocoli, atent să nu calce cu roțile peste ele. Bestia nu se vedea nicăieri. Își făcuse mendrele și acum plecase în căutarea altor suflete. Boris opri în mijlocul curții privind la prăpădul din jurul lui. Nu oprise motorul, se simțea mai în siguranță așa. Nu pentru că ar fi putut fugi, știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spuse Mihailovici după câteva clipe în care îl lăsase să savureze cafeaua. Povestește ce ai făcut la grota de pe platou, vreau să știu fiecare detaliu! Boris îi relată cu lux de amănunte aventura sa, insistând asupra faptului că, pe parcursul zilei, bestia nu putea ieși afară din peșteră, lumina soarelui o ținea prizonieră în subteran. Sublinie și groaza pe care o răspândea în jur atunci când se apropia de cineva. Ai observat că nu intră în spațiile închise? întrebă Vlad, aparent fără legătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
seama ce ar însemna să-i dai drumul într-un oraș? Nici nu ar ști ce i-a lovit. Cine i s-ar putea opune, cine ar fi în stare să o oprească? Basarabeanul visa cu ochii deschiși. Întrevăzuse potențialul bestiei și acum deja își făcea planuri cu ea. Nu era deloc în stare de șoc, așa cum crezuse Boris mai devreme, pur și simplu își făcea din nou planuri de îmbogățire. Ai înnebunit! îi scăpă lui Boris. Nicidecum. Pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pusese geană peste geană. Închis în cămăruța sa, Boris se gândise la discuția cu șeful său. Pe măsură ce timpul trecea, începea să creadă și el că Vlad avea dreptate. Puțin înaintea zorilor, deja avea conturată o idee despre cum puteau captura bestia. Știa de acum foarte bine ce are de făcut, planul său era gata și ardea de nerăbdare să înceapă să-l pună în aplicare. Se ridică și se dezbrăcă de tot. Intră în baie și se spălă îndelung, îndepărtând odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui Aladin? nu se putu abține Vlad să-l tachineze din nou. Nu-i nevoie, construim noi una. Mă rog, nu va arăta ca o lampă, dar va funcționa la fel. Practic, ne trebuie o capcană în care să prindem bestia, o capcană etanșă, din care să nu mai poată ieși, decât cu voia noastră, bineînțeles. Știi că s-ar putea să ai dreptate? spuse Mihailovici gânditor, devenind dintr-o dată interesat. Continuă-ți ideea, ai reușit să-mi stârnești curiozitatea! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-l pe mercenar să vorbească: Nu vreau să crezi că nu e bună ideea dar nu prea văd în spațiu, cum ai de gând să construiești capcana. Construcția nu ridică probleme, facem o cutie metalică, suficient de mare ca să încapă bestia înăuntru. Eu știu, vreo cinci metri lungime, cu un diametru de doi. Trebuie să fie destul de solidă, ca să nu o poată distruge dacă se zbate. Uite, scoase Boris din buzunarul de la piept niște foi de hârtie împăturite, am făcut niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sus pe platou, chiar lângă intrarea în peșteră. Îl armăm și tragem cablul de acționare de la distanță. Toate acestea le facem la lumina zilei, ca să nu ne deranjeze duhul. Apoi, nu mai trebuie decât să așteptăm căderea serii ca să iasă bestia din grotă. Cineva va trebui să aștepte acolo, ca să observe când intră arătarea în capcană și să închidă imediat capacul după ea. Simplu, nu-i așa? Hm, foarte simplu la prima vedere, mormăi Vlad, dând din cap. Mai este însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să nu plece de nebun la vânătoare ci să intre în capcana pregătită de noi? Asta chiar că nu-i o problemă! rosti Boris cu satisfacție. Ca orice capcană, trebuie să aibă și o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti Godunov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o țigară. Cu o macara, urma apoi să încarce capcana într-o remorcă dar nu înainte de a o vopsi. Boris ținea morțiș ca lucrul să fie terminat în cele mai mici detalii. Voia să plece din Baia de Sus, imediat ce bestia era capturată. Mihailovici își făcuse și el apariția în curte. Până atunci, nu trecuse niciodată pe acolo. Se mulțumise numai să supravegheze lucrările de sus, de la fereastra biroului său. Dădu ocol construcției metalice, examinând-o atent. Nu arată rău, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rău, îi spuse el omului său, ai făcut o treabă bună. Să sperăm că va funcționa pe măsura așteptărilor! Boris nu comentă, el era sigur că dispozitivul va funcționa, doar nu depusese atâta efort degeaba. Singura lui grijă era dacă bestia va intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
potrivise foarte atent cât mai aproape de aceasta verificând totodată ca spațiul rămas să permită închiderea capacului. Își amintea foarte bine cum decursese prima lui întâlnire cu duhul. Se considera singurul în stare să rămână peste noapte la pândă, în așteptarea bestiei. Hotărâse să facă acest lucru tot în autoturismul de teren Toyota. Îi verificase etanșeitatea și știa că este ferit în interiorul său. Puțin după prânz, terminase treaba ce o avea de făcut și tocmai dăduse semnalul de plecare. Intenționa ca restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sâmbetei. Pe drum îi încolțise în minte o nouă idee. Indiferent de ce aflase polițistul, de acum nu mai putea da înapoi, trebuiau să meargă până la capăt. Urma noaptea cea mare. Dacă totul se desfășura așa cum plănuise el, după căderea întunericului, bestia urma să cadă în mâinile lor. Odată acest lucru întâmplat, nu mai rămânea decât să plece de acolo cât mai repede, înainte chiar de revărsatul zorilor dacă era cu putință. Nu trebuia decât să-i împiedice pe cei doi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ghem precum și ușurința cu care își putea schimba forma, strecurându-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea pentru a le prezenta contractorilor săi. Nu-i lipsea de pe peliculă decât atacul asupra oamenilor. În prima seară când bestia năvălise peste ei, fusese luat prin surprindere fiind prea speriat ca să se mai gândească la camera de filmat. Nu era mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din peșteră. În mintea sa încolțise un plan, diferit complet de cel al lui Vlad Mihailovici. Încă din noaptea când bestia năvălise în tabăra lor făcând ravagii în rândul oamenilor săi lipsiți de apărare, cea în care pusese la cale planul de capturare a acesteia, Boris înțelesese că se afla într-un moment în care trebuia să ia o decizie importantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a face rost de bani i-ar fi fost de-a dreptul imposibil. Neapărat trebuia să facă ceva pentru a îndrepta lucrurile. Desigur că Vlad l-ar fi plătit bine dacă vânzarea noii arme, cum îi plăcea lui să numească bestia, se încheia cu succes. Cât i-ar fi dat? Un milion, două, poate chiar zece dacă într-adevăr reușea să ia prețul acela fabulos pe care intenționa să-l ceară. Foarte puțin, mult prea puțin, dacă stătea să se gândească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe cont propriu. În definitiv, el era cel ce dusese tot greul. El descoperise duhul și tot el pusese la cale și capturarea acestuia. Unde mai pui că tot el urma să își petreacă noaptea sus, pe munte, așteptând ca bestia să cadă în capcana pe care i-o întinsese. Mihailovici nu făcuse decât să aranjeze un transport afară din țărișoara asta și contactase niște potențiali cumpărători. În rest, se ținuse la adăpost, cât mai departe de pericolele cu care trebuiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dealer-ul din Orientul Mijlociu pe care îl cunoștea foarte bine. Discuția fusese foarte scurtă și la obiect. Jumătate din prețul cerut de Vlad, indiferent care era acela, dar asta numai după ce avea loc demonstrația. Își luase angajamentul să-i ducă bestia direct acestuia, fără să mai aibă loc nici o licitație. Traficantul voia să înlăture concurența, iar pentru aceasta se arătase dispus să plătească gras. Boris nu avea nici o apăsare pe conștiință, în cazul în care ar fi fost dăruit de Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două chestiuni sensibile, după ce reușea să prindă bestia în capcană. Prima, și cea mai dificilă, o reprezenta Vlad Mihailovici, iar a doua, comandantul poliției din Baia de Sus. Intenționa să părăsească micuța localitate de munte cât mai repede, dacă se putea, chiar înainte de amiaza zilei următoare. Nici unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni să-l însoțească, nu se putu opri să-i disprețuiască nițel pe ceilalți, văzând că toți se codesc s-o facă. Era mai bine așa, odată bestia capturată, avea de gând să se întoarcă cât mai discret în tabără și să îi rezolve pe Vlad și pe Pop. Își pregătise crimele cu maximum de atenție. Pe bătrânul comisar intenționa să-l sugrume chiar acolo unde îl țineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un lemn ascuțit, numele lui Mihailovici, făcând să pară că bătrânul scrijelise cu ultimele puteri numele ucigașului. Cu Vlad avea de gând să procedeze altfel. Sub pretextul că vrea să-i arate bestia mai de aproape, acum, că era ținută în siguranță în interiorul containerului, spera să-l poată convinge să vină cu el sus, pe munte. La adăpostul întunericului, se hotărâse să îi facă de petrecanie și să îi arunce trupul în peștera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se afla, nu-și putea da seama când soarele urma să coboare sub linia orizontului. Oricum, nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă ceva dacă nu voia să devină ultima victimă a bestiei. Zâmbind amar, se gândea la absurdul situației. El, paznicul vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ceva dacă nu voia să devină ultima victimă a bestiei. Zâmbind amar, se gândea la absurdul situației. El, paznicul vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea paznicilor și a domnițelor, puși acolo de zei tocmai pentru a veghea ca vâlva să nu-și poată face de cap. Ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la mașina în care stătea Boris, umplându-l de uimire pe acesta și înfricoșându-l, totodată. Inspectorul respiră ușurat, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Pentru moment, scăpase de atacul iminent. Nu știa ce să facă acum, se părea că bestia nu va intra peste el. Poate că ar fi trebuit să profite de acest fapt și să plece. Alungă repede acest gând din minte. Odată ieșit din acel spațiu, ar fi devenit o victimă sigură, nimic n-ar mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]