3,162 matches
-
Autorului VREMURILE DE-ALTĂDATĂ Pe firele de-naltă tensiune S-au adunat stoluri de rândunici, Se prind să intre-n noaptea asta În jocul cu lumini de licurici. Se pregătesc de grea călătorie Spre țărmurile calde dinspre Sud; Vor înfrunta beznă și ploi; Pe mări furtuni duse de vânt. Rămân cuiburi părăsite Într-o lungă așteptare Până hăt în primăvară, Când revin pe drum de soare. O să fie vreme tristă; Totul trist va fi în casă, Când gerul în miez de
VREMURILE DE-ALTĂDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360083_a_361412]
-
cu tine mă distruge.” ,,Cum ai spus? După tot ce am făcut pentru tine, după toate clipele frumoase petrecute împreună acum mă lași îmi întorci spatele?” ,, În realitate nu ai făcut nimic bun pentru mine doar m-ai afundat în beznă spirituală cum faci cu atâția alții,” i-am replicat eu. Te crezi mai deștept decât ceilalți, nu crezi că poți scăpa de noi toti și de tot ceea ce eu te-am învățat, și mă rog cine sunt noii tăi prieteni
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
-nvolburate pătimi, Cât te-ai ascuns de tine că un fugar proscris? Câți munți de-ngrijorare-ai trecut fără cârtire, Când pentr-o clipă viața părea că te-a învins, Câți fluturi ai salvat din gheare de-amăgire, Și-n beznă câtor inimi credință ai aprins? Câți maci ai semănat prin miriști și hârtoape Și câte flori sfințite în suflet ai plivit, Când părăsit de semeni ce ii credeai aproape, Indiferenți, cu toții, pe rând te-au părăsit ? Cum ai răspuns ocării
TE-NTREABĂ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360077_a_361406]
-
deal. Să mă ierți, Costică, că-ți mărturisăsc ceva ce nu să spune și n-am spus la nima. În fiecare sară, după ce stângeam lamba, ne suiam în pat, și eu mă aranjam, să să ia de mine. Pe întuneric beznă, sub pătură, râdicam cămeșa pân’ la țâțe, să mă sâmtă cum ard, dar el... bleau! Am crezut că i-o fi rușâne de ai lui că ne aud. Că așa a zâs nașu de el, ...că-i rușânos. După trei
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
să izbucnească din adâncurile lui. În Vesperală este evocată nostalgia liniștii Paradisului pierdut, a perfecțiunii Începuturilor. Amară nocturnă reflectă câmpul semantic al morții și aduce viziunea omului care își ia rămas bun în pragul sfârșitului iminent, dar întrevăzut cu resemnare. Bezna se evideniază prin întrebări retorice existențiale: „Ce sunt? De unde vin?/ Încotro mă-ndrept? Care e scopul?”, concluzionând asupra egalității în fața morții. Omul profan, din dorința de a accepta moartea, a transformat-o în rit de trecere și tocmai această Trecere
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
și ornamentele din ce în ce mai înfricoșătoare, care împânzeau pereții. Colega ei se opri în fața unei uși scunde, cu modele circulare gravate în lemnul înnegrit: - Aici e! Ar fi trebuit să o întrebe de unde știe de ușă sau dacă era sigură că în bezna aceea erau oglinzi, dar nu se mai deranjă. Încercă clanța curbată, diformă și prea masivă pentru mâna ei fină și elegantă, iar pentru că ușa nu se deschise, o lovi nerăbdătoare cu piciorul încălțat în pantoful lucios, nou, cu toc înalt
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DE DOR Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului rătăcesc aiurea în întuneric, invaluindu-ma cu beznă târzie. e atat de liniște.... și Calea Lactee pare pustie. caut o rază de luna adormita pe un perete rece, înțepenit în tăcere, sa imi sprijin o secundă dorul și umbră arzanda de vise rebele. aș vrea să-mi las sufletul
DE DOR de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360160_a_361489]
-
fără de stele, te chem și te-alung din visele mele. risipă de vorbe, de lacrimi și șoapte, de rugi înălțate mult prea departe. și curge din cer, adânc cu uitare, în bălti efemere, ascunse de soare, calcate-n picioare, în beznă, târziu, cu-atata revoltă de-un suflet pustiu! cu mâini tremurânde găsesc ferecate, uși după uși ce se cer descuiate. te doare lumină, dar ochii ți-o vor cu sete de viață, cu teamă și dor! și frica te mâna
NOAPTE NEBUNA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360161_a_361490]
-
aveau ce mânca. Apoi, tot restul de zi o dormeau, ori cel puțin așa presupuneam noi. Cu toate că, atunci la ancoră și-au făcut treaba contra piraților... Culmea întâmplărilor din acel voiaj Ne aflăm la ancoră pe timp de noapte. O beznă densă și o liniște parcă prevăzătoare. Ziua încercasem să dezmorțesc proiectorul cel mare, însă era foarte încleiat și nu se rotea, ci avea doar acea mișcare de sus în jos. L-am forțat și tot degeaba. Militarii somalezi au depistat
CAZ DE PIRATERIE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/360143_a_361472]
-
că îl așteaptă zilele de muncă și nopțile de singurătate din cabina sa de pe acel ponton dormitor din baltă. Iar atunci când nu putea să doarmă se scula și fuma în noapte, privind bolta cerească, și stufărișiul bălții, ce înfășurat în bezna nopții cu acel cântec al broaștelor ce nu îi plăcea deloc îi adâncea și mai mult convingerea că era singur pe lume. Și Radu oftă prelung, privind cu tristețe în zare Dunărea, având perfecta convingere că absolut totul în lume
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
se lăsă în jos întinzându-și aripile. Mărțișor și Norocel repede se urcară pe aripile Vulturului. Acesta zbură în sus, cu viteza unui reactor, încât cei doi nici n-apucară să vadă cum trecură prin Țara Norilor, numai ceață și beznă, iar la unele răscruci, fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se învârteau într-un vârtej și era cât pe ce să-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
era întuneric și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Aceste versete sunt redate astfel de poetul Ioan Ciorca: 1. La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. 2. Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei val stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie. Frumos și simplu, nu? - păstrând mesajul originalului. Iată acum un scurt fragment din "Cântarea căntărilor" , trad. Gala Galaction (fragm. cap. 4, primele 7 versete): 1. Ce frumoasă ești, iubito
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
3. Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit. 4. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină. 5.Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește. Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înțelege mecanismul de lucru al autorului a cărui transcriere poetică este mai de grabă analitică decât sintetică, ceea ce vine în avantajul cititorului. Dacă cineva își pune
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit. 4. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină. 5.Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește. Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înțelege mecanismul de lucru al autorului a cărui transcriere poetică este mai de grabă analitică decât sintetică, ceea ce vine în avantajul cititorului. Dacă cineva își pune întrebarea la ce
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
părinți, o oază, un ostrov de fericire uitate într-un colț al inimii, o lume de dorinți viclene care s-a dus sau care vine peste noi precum sunetele gramofoanelor din târguri, mișunând de chipuri pocite... privesc prin ploaie cum bezna scutură livezi de chipuri peste gândurile mele, ce minunată e viața când moartea-ți cântă romanțe la ureche... plouă undeva dincolo de ferestre... miercuri, 14 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: plouă undeva... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 684
PLOUĂ UNDEVA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345213_a_346542]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUFLETUL - ALBATROS RĂNIT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Albatrosul rănit Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora și brăzdez
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUFLETUL - ALBATROS RĂNIT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Albatrosul rănit Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora și brăzdez
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului În temnița minții cauți deziluzionat ieșirea spre lume. Bâjbâi prin întuneric pășind cu teamă prin hrubele gândurilor ascunse. Iluzii deșarte. Deschizi ochii, îi inchizi, repeți acțiunea. Beznă deplină. Ai săpat furios în peretele de granit, cu degetele, cu unghiile și dinții. Cauți o pală de aer, mai multă lumină. Lupți cu coșmarurile, cu clipele ... nu știi dacă-i zi sau noapte. Prizonier în abisul meditației, cufundat în
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
Când gerul crud de suflete se-atinge Și anotimpul pune iar condiții, Ne bântuie amare premoniții: Lumina-n cer și-n noi încet se stinge. Dar n-au dreptate mai deloc poeții, Când urlă viscolul cu glas zălud Și-n bezna boreală cresc nămeții, Căci se-ntrevăd luminile din sud. Și-n tot acest regat de alb al gheții, Doar glasuri vii și vesele se-aud. DECEMBRE Decembrie, mi-e dor de tine iară ! Să mă-nvelești în alba ta broboadă
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
venea cutremurând pădurea ca o nălucă și prin el vedeam fetele despletite de cozi ca niște naiade antice și mama îmi spunea rugăciuni să mă depărteze de acest labirint; ploile nopții micșorau cerul și gândul meu se ascundea în capcanele beznei și călcam pe morminte de întuneric unde grăitorul îmi spunea povești despre viață și despre moarte și despre altecele... marți, 16 decembrie 2014 Referință Bibliografică: despre copilărie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16
DESPRE COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340387_a_341716]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > PE O STRADĂ LUMINOASĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340444_a_341773]
-
cufărul acela În care m-ai închis Visez că e nacela Din zborul spre abis ... Ca-ntr-o oglindă vie Spre ceruri când privesc Mă văd ca-n reverie Firesc în nefiresc ... Și-aud venind în noapte Din miez de beznă, iar, Tăcute, albe șoapte Iubindu-mă-n zadar ... Și timpul cum mă-ntoarnă La freamăt de pământ, Aud cum glasu-n goarnă Mă cheamă spre cuvânt, Cum amintiri și vârste Ce-n ani s-au împlinit Ne schimbă-n acatiste Păcatu-n gând
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
să fac sport, ies la alergat. S-a întâmplat însă, cu o seară în urmă, ca din entuziasmul revederii „cu băieții” de la fotbal să răspund invitației prietenului meu din copilărie, fără să mă gândesc de două ori. Acum, grăbit, în bezna de afară, mă întreb ce o fi fost în capul meu... Frustrat că n-am prea alergat, că băieții folosesc fotbalul de luni seara mai mult ca pretext de ieșit la bere pentru soțiile lor, am luat decizia să mă
„Ce nebuni se strâng aici într-o zi lucrătoare de toamnă?!” Secta corporatiștilor care transpiră la 6 dimineața () [Corola-blog/BlogPost/338399_a_339728]
-
teama mi s-a transformat în furie. Am deschis ochii, le-am mai luat o dată la rând. Dezamăgit și nervos, m-am așezat pe scări, cu spatele proptit pe ușă. Eram singur-singurel, noaptea pe la vreo 2, în cimitir, într-o beznă cețoasă. „Prezența” absenta. În mod straniu, păstrez și amintirea bisericii... din interior, cercetând pe-ntuneric fiecare detaliu, cu o ușoară temere în respirație. Îmi amintesc clar ochii sfinților din icoane, ușor luminați de ceața lăptoasă ce răzbătea prin ferestre, faptul
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
E clar? Eu (într-un sfârșit, iluminat) : (Aici ar trebui să se audă un gong imens!) Tipul : - rămâne fără aer, - citesc în ochii lui de melc, ceva gen : „Cine mă, io!? N-am io puterea să te iert?!” - Hopa, tăticu’! - beznă mondială. - se-nroșește ca un extinctor, - se face verde, se face roșu (și el și semaforul), - dă să zică ceva, dar nimeni nu-l ajută, - mai stă un veac , inspiră scurt și, chiar pe roșu, pleacă-n trombă: Vrrruuum! Acu
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]