2,324 matches
-
spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni, cu fruntea coborând până la pământ. Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spun eu, e prea târziu să te gândești să mă mituiești, doamnă Yehonala! Îi voi raporta stăpânei mele tot ce am văzut. Eu voi fi răsplătită pentru loialitatea mea, iar tu vei sfârși fără memebre, să trăiești într-un borcan. — Biciul! strig eu. Pedepsește-o pe fata asta până tace din gură! Nu a fost deloc intenția mea ca An-te-hai să îmi ia cuvintele în sensul lor literal. Din păcate, asta s-a întâmplat. El și alți eunuci au târât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jos. Își mușcă buza și începe să plângă. În curând suspină. — Majestatea Voastră, zice eunucul-șef Shim, biciurile au fost înmuiate și servitorii sunt gata să își îndeplinească sarcina. Nuharoo dă aprobator din cap. — Doamnă Yehonal, să mergem. Luând un bici lung și subțire de la ajutorul său, Shim îi face o plecăciune adâncă împărătesei, după care părăsește încăperea. Din patru părți, apar gărzi care își pun mâinile pe mine. Mă împotrivesc. — Port copilul împăratului Hsien Feng! Eunucul-șef Shim se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Împăratul Hsien Feng nu rămâne peste noapte, și nici eu nu îndrăznesc să-l implor să o facă. Îmi spun în sinea mea că ar trebui să fiu bucuroasă că am născut cu bine. Aș fi putut să mor sub biciul eunucului-șef Shim sau într-o mie de alte feluri. Concubinele imperiale au pierdut, iar eu am recâștigat atenția Majestății Sale, grație copilului nou-născut. Împăratul vine din nou a doua zi. Stă mult, ținându-și fiul în brațe. Fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
habar ce se petrece. Când ne apropiem de palat, auzim suspine. Ne grăbim să intrăm pe hol și îl descoperim pe împărat, furios. Hsien Feng e în cămașa de noapte, iar lângă el stau doi eunuci, fiecare ținând câte un bici. Numeroși eunuci și servitori sunt în genunchi pe jos iar printre ei, în primul rând, se află doamna Yun. E într-o rochie din mătase roz și ne dăm seama ea este cea care suspină. Încetează cu plânsul, zice Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
primăvară, o pensulă de scris făcută din păr de capră, un lingou de aur și unul de argint, o ghicitoare, o sabie în miniatură, o sticluță de băutură, o cheie de aur, zaruri din fildeș, o tabacheră de argint, un bici din piele, un vas de ceramică albastră pictat cu peisaje, un evantai antic cu un poem scris de un poet celebru din dinastia Ming, un ac de păr din jad verde cu fluturi sculptați, un cercel în formă de pagodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plac lui Tung Chih, Nuharoo a concediat bucătarul. Trebuie să depun eforturi serioase pentru a nu mă certa cu Nuharoo. Am luat decizia de a mă concentra în primul rând asupra studiilor lui Tung Chih. În fiecare dimineață, iau un bici și-l escortez pe băiat la profesorul său. I se predă despre globul ceresc așa că îi cer profesorului un exemplar al textului și îi spun fiului meu că-l voi testa eu însămi după ce se va termina lecția. Așa cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih nu poate să-și aducă aminte un cuvânt din ceea ce a învățat. Tocmai s-a întors de la școală și ne pregătim de cină. Poruncesc ca mâncarea să-i fie luată și îl apuc de mână. În timp ce ieșim, iau biciul. Îl duc într-o magazie mică din fundul grădinii, departe de sălile și apartamentele principale. Îi spun lui Tung Chih că nu i se va da drumul până când nu va recita tot textul. Scoate un țipăt puternic, pentru a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
profesorii departe și am ordonat expres ca nimeni să nu o anunțe pe Nuharoo unde este Tung Chih. În vremurile de început..., zic eu ca să-l îndemn să vorbească. Haide! Tung Chih suspină și se preface că nu aude. Iau biciul și-mi ridic brațul, astfel încât șfichiul să danseze prin fața lui. În acest moment, Tung Chih începe să recite: În vremurile de început, erau patru modele uriașe de stele pe cerul înstelat. De-a lungul Fluviului Galben erau figuri de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aruncă textul. Îl apuc de umeri și-l zgâlțâi: — Asta o să fie pentru un băiat răsfățat care trăiește fără reguli și fără să se gândească la consecințe! Îl ridic de la pământ și îi scot roba. Îmi ridic brațul și las biciul să cadă: pe fundulețul lui rămâne o dungă roșie. Tung Chih țipă. Îmi curg lacrimi, dar lovesc din nou. Trebuie să mă forțez să continui. L-am lăsat de capul lui prea multă verme. Asta e deopotrivă pedeapsa și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mine se rupe ceva, și săgeată invizibilă îmi străpunge capul. Înecându-mă, continui: Asta ... e... ca să te facă să-și privești în față tatăl... Vreau să știi cum de s-a transformat el într-un om gol pe dinăuntru. De parcă biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de s-a transformat el într-un om gol pe dinăuntru. De parcă biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă prăbușesc și îmi strâng genunchii la piept. Plâng pentru că Hsien Feng nu va fi în viață ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu țipă că mă urăște și zice că de-abia așteaptă ca Nuharoo să mă pedepsească; și plâng pentru că în străfundul ființei mele sunt dezamăgită de mine însămi și, încă mai îngrozitor, pentru că nu știu ce să mai fac. Continui lecția, ținând biciul ridicat: — Răspunde-mi, Tung Chih! Ce semnifică dragonul? — Dragonul semnifică o transformare, răspunde copilul înspăimântat. — A ce? Cum adică „a ce“? — O transformare a... — Transformare a unui pește. Este vorba despre capacitatea peștelui de a sări peste un baraj. — Corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o transformare, răspunde copilul înspăimântat. — A ce? Cum adică „a ce“? — O transformare a... — Transformare a unui pește. Este vorba despre capacitatea peștelui de a sări peste un baraj. — Corect. Asta este ceea ce l-a făcut pe pește dragon. Pun biciul deoparte. E vorba despre efortul pe care-l face împotriva unui obstacol uriaș și despre acțiunea eroică pe care a făcut-o sărind. Oasele lui s-au frânt și i s-au zdrelit solzii. Ar fi putut muri din cauza efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
audiența să ia sfârșit. Su Shun a insistat. A continuat până când am mărturisit ca An-te-hai pierduse sigiliul. An-te-hai a fost arestat și târât afară, în timp ce el cerea iertare țipând. A fost scos afară pentru pedeapsă - o sută de lovituri de bici. Mi-a fost teamă că An-te-hai nu va fi în stare să îndure suferința. Din fericire, eunucul era sortit să trăiască - avea într-adevăr prieteni peste tot. Mai târziu, când a fost adus înapoi de gărzile lui Su Shun, roba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de păun străluceau de diamante și pietre prețioase. La zece fără un sfert, Tung Chih, Nuharoo și cu mine am părăsit palatele. Am mers în palanchine la Palatul Supremei Armonii. Sosirea noastră a fost anunțată de sunetul pătrunzător al unui bici. Curtea, deși plină cu mii de oameni, era tăcută - se puteau auzi doar pașii cărăușilor. Amintirea primei mele intrări în Orașul Interzis mi-a venit cu repeziciune în minte, și am fost nevoită să-mi stăpânesc lacrimile. Cu unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
într-o ceață de vis în care groaza e însoțită și de îndoială: adică nu se poate să-mi rămână căruța aici, să mă scoată altul și să râdă de caii mei și de mine. Mai bine îi omor cu biciul. Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bilet la un personal ce abia se târa din haltă În haltă. De data asta l-a bătut de l-au Întors, după aia, la infirmeria unității, cu cearceaful: era plin pe spinare și pe burtă numai de urme de bici. Avea un suflet bun, dar predispus la tot soiul de vicii. De fumat se apucase pe la opt ani, prima beție o trăsese pe la zece, jocuri de noroc precum rișca și barbutul pe bani le-a Început prin clasa a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
porni și el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe pipăite, cu grijă, șerpișorul de cap, trase nițeluș de el - mica vietate se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni Enin dând binețe preotului Îmbrăcat În sutană cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei, tristul Diogenis Dagdelinis. Tânărul și aproape bătrânul răspundeau cu grabă și bâlbâit, Încălecându-și unul altuia vorbele. Chiar și așa, amețiți cum erau, ghiciră În ochii negri ai nepământenei o tristețe resemnată de vită Înjugată la plug, care rabdă bice și jordii fără să Încerce să se ferească. Se auzi glasul răstit și fioros al patronului turc, un om destul de În vârstă, cu fața negricioasă, ciuruită amarnic de vărsat și o mustață nemaivăzut de groasă. Când Marianti, speriată de vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Repede! Retragerea! Înapoi! Când îl vedeau, vasalii îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră în luptă. Kinoshita Kageyu observă că Hidetsugu își pierduse calul și rămăsese pe jos. — Vă rog! Luați-l pe-acesta! Plesniți din bici și plecați de-aici fără să vă mai uitați în urmă! Dându-i lui Hidetsugu propriul său cal, Kaheyu își înfipse stindardul în pământ și-și croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, înainte de a fi, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, în fond, cine era acest Senior Maimuță? Pedestrașii aveau armuri ușoare, drapelele erau înfășurate și, în timp ce caii alergau loviți cu bicele, praful stârnit de mica armată se ridica precum o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!" 23. și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și azvîrleau cu țărînă în văzduh. 24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25. Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de față: "Vă este îngăduit să bateți pe un Roman care nu este osîndit?" 26. La auzul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de poartă să măsoare în sus și în jos din „zăpladzii Dancului” și stăpânul mănăstirii să nu știe ce se întâmplă. În timp ce sporovăim despre casele ce le avem în față, în lungul uliței se aude tropot de cal, pocnet de bici și strigăt de durere... Ce se aude, părinte?întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]