7,476 matches
-
că există astfel de mașini În Indonezia, sau măcar că ar fi existat pe undeva. Limuzinele au trecut În goana mare pe lângă mulțime, iar după câteva momente, când Începuseră să dispară În depărtare, soldații au ridicat barierele, iar mașinile, scuterele și bicicletele și-au reînceput călătoria lor obositoare. Cum treceau pe lângă soldați, Din l-a luat pe Adam pe după umeri. Într-o bună zi s-ar putea să devii și tu o persoană importantă, cum sunt cei din mașini. L-a tras
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au loc bătălii cumplite, Încăierări și scaune aruncate, amenințări cu moartea, genul ăsta de sănătoase dezbateri studențești. Un băiat, reprezentant al unui grup de islamiști, a găsit acum puțină vreme o pisică moartă pe care i-o agățaseră de coarnele bicicletei. Mi-a spus că cineva i-a aruncat o piatră pe fereastra casei părintești, piatra a nimerit În dormitor, bietul băiat era pierit de frică. Se pare că cei mai porniți dintre comuniștii din consiliu Îi ceruseră să voteze alături de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar acum trebuie să fac ceva care nu mai poate s aștepte. Regret, dar sunt În Întârziere! și-a ridicat sprâncenele ca și cum i-ar fi părut rău și a făcut un semn peste umăr spre locul unde erau păs trate bicicletele. Margaret a băgat de seamă că fata avea o dungă la Încheietura mâinii, o urmă de culoare mai deschisă făcută de un ceas sau de o brățară. Ciudat, s-a gândit ea, cu toate că nu-și dădea bine seama de ce i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâzgă, marile imobile se go leau și se scufundau În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, terenurile de sport și maidanele care separă droaia de lumini ale locuințelor se pierdeau În beznă, astfel Încât, În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate, s ar fi putut Închipui arbori și eleșteie. Puteai să imaginezi acolo până și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că astfel noaptea i se părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Alergau de-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
facă față. Ar fi vrut să se oprească iarăși circulația și să o prindă În capcana orașului pentru tot dea una. Numai că tocmai acum avansau relativ fără obstacole, se strecurau oarecum ușor printre scuterele care treceau ca să geata, printre biciclete și camioane grăbindu-se nebunește să ajungă nicăieri. În cele din urmă au izbutit să iasă pe aleea care ducea la casa ei. Au Încetinit ca să nu calce câinii tolăniți la umbra săracă a unor arbori de papaya. Când s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
culce. Ploua. Străzile erau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se goliseră și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se pierdeau În beznă, astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate el Își Închipuia arbori și eleșteie. Uneori putea să-și imagineze acolo și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că noaptea părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Ar fi vrut ca locul acela să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când plec, las sticla odihnitor pentru remușcarea mea, mai vin și mai bem și ea îmi va arăta sticla în frigider înainte să ies pe ușă după ce îmi va fi împrumutat bani pentru garsonieră, aș fi vrut să-mi iau bicicletă... dar ție îți sunt mai utili acum... zâmbesc și închid greu ușa de la lift, îi trimit mesaj doar, eh, sora mea... Îl caut în stradă pe lungan, așteaptă și traversează, e livid la față, sunt galben? am umblat mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea pantalonii băgați în ciorapi. — Iau o canistra cu benzină și mă duc cu bicicleta să văd dacă pot porni mașină, spuse el. Eleanor rămase tăcută, cu spatele la el. — Spune-mi exact unde-ai lăsat-o? La ieșirea din sat? Văzând că Eleanor continuă să tacă, intră în cameră. — Ellie? zise el, ușor nervos. — Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
oaspeți, răspunse ea cu un zâmbet pierit. Șam se așeza pe canapea. — La ce oră sosesc de regulă ziarele? — Nu se știe niciodată. Depinde de domnul Barnes - dacă vine să ni le aducă cu dubita sau își trimite băiatul cu bicicleta. Cand te-am auzit sosind, am crezut că-i dubita lui. — Ce-ar fi să dau o fugă până-n sat și să cumpăr suplimentul de la Sentinel? — N-o să găsești magazinul deschis la ora asta. — Trebuie să dau peste unul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
I. Întâmplări mărunte, sensuri pe măsură sau Zăpada lui Cain 1. În afara zilelor de concediu și a sărbătorilor legale, Sebastian Gavril Gheretă bate străzile cartierului cu conștiința clară a importanței misiei sale. Pe lângă tolbă și uniformă, are În dotare o bicicletă marca Simson. Iarna, se deplasează doar pe jos. Pentru astăzi mai are de dus un ziar și o scrisoare. Încă două case deci. În sectorul său, strada Alverna e, cum se zice, cap de linie. Aici locuiesc mai ales oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
copiii. Luați, vă rog, sticla asta de vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul. Și toți Îl roagă să nu le-o ia În nume de rău. Domnul Horacsek Îi repară bicicleta pe gratis. Domnul Micu Îi pingelește pantofii, doar pe cei de serviciu, la jumătate preț. Toți Îl iubesc. N-a spus domnul Zegrea că ce izolare cumplită i-ar Înghiți pe toți, dacă n-ar fi el, postașul? Dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de biciclete. Rezemată de teracotă, șefa fredona un cântec. Fost basist al trupei de rock Sigma, luă chitara pe care o acordase el Însuși acum câteva săptămâni, când se și angajase să o cumpere la prima chenzină, se așeză apoi pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin pentru că, Înainte de a se supune ordinelor șefei, Iolanda a călcat În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și dorm. Oriunde și oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii. Cunoscându-și traseele cu ochii Închiși nu se grăbesc să-i deschidă. Ce să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută parcă dinspre valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea răspuns. În așteptarea lui, se mulțumea cu ce se știa despre Wenczel: mustăcios și roșcat, Îndesat Într-un loden ponosit, toamna, când, la căderea serii vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai bune curse pentru șoareci. Om harnic, Wenczel! Toată lumea Îl admira. Chiar și Gheretă. Atâta doar că el Îi comenta În felul său hărnicia: când trebuie să crești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Fidorous numea tăietorul „Propulsorul 1“. 9. Scaun directorial. La dreapta tăietorului de iarbă, un scaun rotativ de birou, ușor uzat, cu tapiserie albastră. Ca majoritatea scaunelor de birou, acesta avea roți, însă erau blocate cu cinci sau șase lanțuri de bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cé s-ar mai fi gîndit la ele. Îi apéreau În minte mai multe dintr-odaté și parcé vedea niște nori și niște oameni care vorbesc, dar care nu se véd, Nadejda Petrovna, care sté la tablé, cineva care cade cu bicicleta și-o céprioaré care fuge printre copaci. Céprioara se opri dintr-odaté, Întoarse capul și se uité la el. Era o céprioaré cu coada albé așa cum vézuse la televizor. Lésé sacul jos și fugi dupé ea, se agéțé prin crengi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
s-o miște de acolo, numai un tractor. Fiarele se ridicau pîné la crengile copacului și o chiuveté albé stétea desupra, pe grémadé. Trebuia sé viné o mașiné și sé le ducé sé le topeascé, sé facé mașini noi și biciclete, dar n-a venit nici o mașiné și ele stéteau acolo grémadé. Mai mulți au furat de acolo fier și l-au adus a doua zi Înapoi la școalé sé-l cîntéreascé, dar grémada, totuna, era mare și nu mai putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
n-am vrut să mi-l schimb? Că trebuia să-i port, măcar așa, numele? Iordan Marievici și, simetric, Iordana Marievici. Nu l-am apucat, dar mi-l pot imagina pe bunicul patern, cu mustața lui ca un ghidon de bicicletă. Miha Marievici a venit din Serbia pe la sfîrșit de veac XIX, împreună cu fratele lui, Hristea, să deschidă magazin de muzică pe strada Lăpușneanu. Unul dintre cele patru magazine ieșene, dar cel mai mare și mai bine aprovizionat. Magazinul Conservatorului. Preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o prezida însuși Iosif Chișinevski, șeful Direcției de Agitație și Propagandă, iar secretarul prim al Uniunii Scriitorilor era Traian Șelmaru. Numai că, exact ca-n știruca de la Radio Erevan (cu cetățeanul cîștigător de mașină Volga la Loto), Volga se dovedește bicicletă... -... și nu cîștigată, ci furată; și nu la Loto, ci la gară. Cînd o amuză ceva, Miss Deemple rîde și, în același timp, se încruntă a plîns. Ce rîs particular are! Croh n-a fost scos în drum, ci transferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dorobanț, după ce-a itinerat prin lume. "Trăiesc într.o singurătate regească, Ana. Execut princiar aratul, cositul, plantatul pomilor. Vreau să pun leuștean în ciorbă, pun leuștean. Cultiv albine, beau molan rouge, am șaretă (mașina am dat-o) și o bicicletă. Sînt scaieți, sînt și purici. Îmi mai dărîmă caprele gardul livezii, dar zăpada e autentică, și ploaia, și ceața, și praful. Nu-i smog în Dorobanț. Telefon n-am, dar am factor poștal. Sînt în relații excelente cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un aer academic extenuat, de mare cărturar, rector de școală înaltă, particulară. Nu se mai ocupă de poetaci și de prozatorași lunecați în uitare. Îi predă pe clasici, are "opinii și atitudini literare", lanț de aur la gît, ca de bicicletă și costum Armani. Cum e și director și rector, glumăreții îi spun "domnul directori". Odată în scaun (vorbă de cronicar, de Neculce), a dovedit ce bine-a deprins de la Mistrie legile ascensiunii: pleacă-ți capul pînă ai și tu prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reprezenta orice copil. Are în primul rând un obraz feroce și un nas foarte mare și cărnos, să poată adulmeca carnea de om. Se sprijină într-o măciucă ceva mai înaltă ca el și poartă în jurul gâtului un lanț de bicicletă de care atârnă un medalion cu chipul Ilenei Cosânzeana. Numai Aspida e de vină! De ce trebuie ca toate lucrurile să aibă o explicație și nu le lăsăm să curgă natural, fără să ne batem capul cu ele? Trec și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
copilă pedepsită pentru năzbâtii, ceasul de mână al colegei de clasă spart cu piatra, care-și schimbase traiectoria din crăcile nucului spre mâna acelei nefericite cu pigmenții prostiei moștenite, firimituri, câte mai rămăseseră din clipele în care, împietrită, stătea cu bicicleta furată în fața elevilor și profesorilor liceului din care fusese apoi exmatriculată, dar și dezlănțuirea nebună pe care a simțit-o în cușca pieptului, de fericire, de libertate, de ură, împotriva profesorilor, de indiferență pentru părinții care o implorau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]