2,247 matches
-
prin prăvălii, chiar edecurile care nu se lasă a părăsi crâșmele și se mulțumesc cu o limonadă cu lămâie și Vichy, au ieșit toți, ovaționându-l, agitând pălăriile, strigând : Trăiască armata română ! Comparase spectacolul cu cel de la 10 Mai, când bietul Ferdinand a trecut prin mijlocul unei mulțimi mute și nepăsătoare. Amicul Victor a avut chiar un moment de grandilocvență, mărturisind că sentimentele lui coincideau perfect cu ale populațiunii și că fusese, până în ultima clipă, convins că „neamțul de Ferdinand n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă, cu cârpe curate, cu lumânări ce se aprindeau tot mai des, ici și colo. Mi-a întins o căniță de tinichea, m-am spălat, mi-am clătit gura, apoi am băut însetat. Sfârșit, am pornit-o împleticit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Balcani ? Au început de vreo două zile zvonuri despre un refugiu în Moldova, o panică pe care o întrețin oameni cu situație și cu stare, încărcând trenuri, automobile. Că băncile demenajează, aceasta, pare-se, e sigur. Partea a patra Geblescu — ...bietul Niki ! Ce bucuros este când iese în oraș și are ocazia să mai întâlnească o cunoștință ! Un bărbat încă tânăr și în putere... este chiar teribil, madam Delcă, să-l vezi, cu energia care mai clocotește în el, cum suferă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ajungi, bineînțeles, nici atunci nu era. Nu ! Să fim drepți... Dar altfel reușeau oamenii în viață, altfel ! Nu stătea nimeni să-ți pună piedici la tot pasul, până te blazezi... Nu stătea nimeni să-ți dea la cap... Ei, bietul Tudor !... Bietul Niki !... Bietul domnul Delcă : să se chinuie, săracul, la bătrânețe, pentru o pensie de mizerie ! Bieții de noi ! De multe ori îmi spun așa, dragă madam Delcă, când văd câte îndurăm... Ce fire optimistă eram - și cum nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bineînțeles, nici atunci nu era. Nu ! Să fim drepți... Dar altfel reușeau oamenii în viață, altfel ! Nu stătea nimeni să-ți pună piedici la tot pasul, până te blazezi... Nu stătea nimeni să-ți dea la cap... Ei, bietul Tudor !... Bietul Niki !... Bietul domnul Delcă : să se chinuie, săracul, la bătrânețe, pentru o pensie de mizerie ! Bieții de noi ! De multe ori îmi spun așa, dragă madam Delcă, când văd câte îndurăm... Ce fire optimistă eram - și cum nu mai am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci nu era. Nu ! Să fim drepți... Dar altfel reușeau oamenii în viață, altfel ! Nu stătea nimeni să-ți pună piedici la tot pasul, până te blazezi... Nu stătea nimeni să-ți dea la cap... Ei, bietul Tudor !... Bietul Niki !... Bietul domnul Delcă : să se chinuie, săracul, la bătrânețe, pentru o pensie de mizerie ! Bieții de noi ! De multe ori îmi spun așa, dragă madam Delcă, când văd câte îndurăm... Ce fire optimistă eram - și cum nu mai am nicio speranță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu stătea nimeni să-ți pună piedici la tot pasul, până te blazezi... Nu stătea nimeni să-ți dea la cap... Ei, bietul Tudor !... Bietul Niki !... Bietul domnul Delcă : să se chinuie, săracul, la bătrânețe, pentru o pensie de mizerie ! Bieții de noi ! De multe ori îmi spun așa, dragă madam Delcă, când văd câte îndurăm... Ce fire optimistă eram - și cum nu mai am nicio speranță. Niciuna ! în tinerețe m-am gândit că voi voiaja, avusesem o bursă pe care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestea, ei, nu știi dumneata, madam Delcă, doar nu ai fost o zi în câmpu’ muncii ! Luni înainte să se pensioneze, îi făceau ceilalți socoteala ce-o să se întâmple cu postul... Cum, cine ? Colegii, conducerea, cei ce vânau postul ! Așa că bietul de el, vrând-nevrând, s-a pensionat. Și mi-a mărturisit că, deși se aștepta să urmeze o perioadă psihică dificilă până se va acomoda, realitatea a întrecut toate așteptările ! — Eee-tee-na ! Să-i dea el pensia lui la omu meu și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lume. Avea anticamera plină ! Atâția care în ultimele luni îl ocoliseră, alții care nici n-avuseseră ocazia să-l cunoască, alții care îl bârfiseră sau îl atacaseră direct acum îi solicitau ajutorul ! Dinainte încă să aibă nevoie ! Era indignat, bietul Papa, povestind. Domnul Ialomițeanu provenea dintr-o familie cândva influentă în Buzău și îl cunoștea de acolo pe domnul Marghiloman. De ce atunci să nu fi apelat și el, ca și alții, într-un moment greu ? După opinia lui Margot, aceasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în sfârșit, dimineața României, striga, și, de emoție, făcuse febră. Dar și-a luat bastonul și pălăria și a plecat pe jos de acasă. Se zvonise că au venit francezii și că intră și armatele noastre. S a întors târziu, bietul Papa, cu hainele în neorânduială, fără baston sau pălărie... Veniseră nemții, ieșise o busculadă, și Papa, erou !, a scăpat, ascunzându-se într-un gang... Și în timpul cât erau în casă numai femei au văzut un zdrențăros care tot dădea târcoale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i-o fi pățit lui pielea p-ormă, asta numai el știe ! Unii zicea că-i împușcă, alții zicea că-i bate cu curelele de la puști... Cu ceasurile, pe vremea rușilor, a rămas de poveste... Nu-l ții minte pe bietul Tănase, cu toate ceasurile atârnate de mâini și de gât, și el : Tiiic !, Taaac !, cu degetul la buze ! Și pe urmă : Greu a fost cu derdiedas, dar mai rău cu davai ceas. Câte drame n-a mai adus războiul ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unii tot acolo e, în Rusiia, la ce să mai plece ? S-a nsurat, are altă nevastă, rusnacă, are alți copii... D-aia zic c-a fost proaste care-a stat să-i aștepte, și ei, acolo... Așa e bărbații... — Bieții oameni, madam Delcă ! Parcă de plăcerea lor erau acolo ? Cred că și Spiridon e printre ei... Eu am mai auzit însă de cineva care s-a întors în ’69... Lucrase în mină, tocmai lângă granița cu China. Și cât au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la degetele cu unghii atât de frumoase și deodată mi-am înfipt dinții în degetul mic, pe care îl ținea puțin depărtat. Ce tevatură ! Muti plângând de rușine că are un asemenea copil ! Toată lumea pusă la curent și comentând ! Iar bietul Papa, el, atât de palid de obicei, cum se îmbujorase, și ce glas nesigur avea ! Se simțea desigur ambarasat, un om atât de inteligent ca el nu putea să nu-și dea seama că fusese o mică criză de gelozie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ușor pentru Tudor, draga mea ! Pentru ea, da, ea face cursuri, așteaptă, dar el duce greul... Să nu crezi că e ușor până îți faci o situație acolo... Trebuie să muncești, și iar să muncești, nu ca aici. Și el, bietul, când ajunge acasă, se apucă iar să învețe, că una a învățat aici, alta a găsit acolo... Că pe degeaba nu-ți dă nimeni nimic, acolo, și mă gândesc că aici, uite, avem casa plină, și ei trebuie s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pozne câte și-a permis taică-său. Este însă un subiect care nu-mi face nicio plăcere ! Voiam doar să-ți spun că numai din cauza nervilor povestesc - nu, nu sunt neliniștită, dar nemulțumită sunt ! Și ce vorbeam ? A, despre moartea bietului Geblescu ! Ca să fiu sinceră, cred că l-am nedreptățit cu toții... Uite o situație pe care o întâlnești câteodată chiar în familie... Dumneata n-ai întâlnit-o ? — Păi, dacă mă gândesc numa la mine... Dacă mă gândesc la mine, numa io
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semn ca să ne apărăm teritoriile furate !“ Și pe urmă, când am cântat Deșteaptă-te, române, și am plâns cu toții, a plâns și Muti... Cel mai tare a plâns Larisa, care pe urmă s-a dus să prepare un crușon veritabil... Bietul nenea Jorj ! „Niciodată nu a avut armata un asemenea elan“... Nu știa să spună alte fraze, dar tensiunea lui era atât de adevărată, încât ne-o transmisese... Semnul pe care îl aștepta nu s-a dat, guvernul român, Regele au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă scol dimineața târziu, pentru că toată noaptea stau cu ochii pe pereți, dar nu s-a întâmplat să intre Puiu pe ușă și casa să nu fie aranjată, masa pusă. Pe când la Clemența, cum putea arăta casa ! Ce harababură ! Iar bietul Barbu, veșnic mâncând prin birturi, ca să n-o deranjeze... Așa trebuie să fi ajuns să se încurce cu secretara, tot mergând pe la restaurante, tot... De când l-am cunoscut, bietul Barbu era și fată în casă, și bonă la copil, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pusă. Pe când la Clemența, cum putea arăta casa ! Ce harababură ! Iar bietul Barbu, veșnic mâncând prin birturi, ca să n-o deranjeze... Așa trebuie să fi ajuns să se încurce cu secretara, tot mergând pe la restaurante, tot... De când l-am cunoscut, bietul Barbu era și fată în casă, și bonă la copil, în ziua când astea erau învoite... Parcă îl văd cu olița în mână ! Parcă îl văd lătrând și umblând în patru labe, numai ca să-l facă pe cel mic să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că eu nu-mi critic niciodată prietenele, sunt prietenele mele, și orice-ar fi, orice-ar face, eu țin la ele ! Dar adevărul este adevăr ! Bărbații Clemenței și-au luat într-o zi valizele, și n-a mai rămas decât bietul Țuțu la șmotru ! Sună telefonul, Ivona tresare, se stăpânește să nu alerge, merge cu pași măsurați. — Vezi, dacă e Niki, spune-i să vină direct la biserică ! Și ce-i cu fotografia asta de pe masă ? Cine spui că e ? Profesorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sare de pe scaun, își încheie demiul. Asta e, dragele mele ! Păcat, Ivona dragă, păcat că nu mergem împreună, îmi place totdeauna să stăm amândouă de vorbă. Dar te rog, promite mi că luați un taxi, numai ca să ajungeți ! Merită și bietul Țuțulică, care și-a făcut atât de greu o situație ! Pentru că el a mers mai greu cu examenele, nu ca Tudor al tău, ceea ce era într-un fel explicabil ! Ortansa își deschide poșeta, scoate dinăuntru un portfard jerpelit și își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care am avut-o vreodată cu Stella.“ — Ar trebui să pleci pentru un timp, să-ți iei o vacanță de la George. Nu fi proastă. — Ar trebui, ar trebui să pleci într-un oraș străin. — O să-și piardă permisul de conducere. — Bietul George! — El ar fi vrut să o pornim pe jos. Când, aseară? Cum, să porniți pe jos după toată întâmplarea asta? Presupun că înainte de a veni poliția? Dac-aș fi fost în stare, aș fi pornit pe jos. — Dumnezeule, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe George... sau pe Alex? — Băieții tineri evită mamele posesive. — Eu cred că s-a retras din cauza geloziei lui George. — Pentru că Alex e atât de atașată de Tom? Bietul George cel frustrat! Iar o luăm de la capăt. Hai, mai bine, la culcare! Brian se ridică de pe scaun, adăugând: Tom... da... Tom e fericit. „Și tu nu ești“, îi răspunse Gabriel în gând, cu tristețe. Se duseră să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau ușor țuguiate, într-o expresie meditativă, părul castaniu-auriu, ondulat și ciufulit, încărcat de electricitate ca mătasea, îi încadra chipul. Obișnuită să folosească asemenea momente pentru introspecție, se gândea cu mâhnire la felul în care-l ținea în șah pe bietul Hector, în timp ce ea era îndrăgostită, fără răspuns, de Joey Tanner, un coleg de la Universitatea din York, unde studia istoria. Brian McCaffrey gândea în sinea lui: „Când stau și văd câtă furie și ciudă și răutate și gelozie și invidie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oamenii de acolo, din cântul lui Dante, nu erau propriu-zis răi, nu-i așa? — Nu, dar nici nu se găseau propriu-zis în infern. — Acolo unde se găseau, era destul de groaznic. După care Hattie adăugă: Mi-e atât de milă de bietul Vergiliu că a fost târât în lumea aceea înfiorătoare. — Vrei să spui în lumea creștină? — Mă rog, da. Părintele Bernard râse și o bătu ușor peste mână, luându-i cartea din față. Renunțară la discuția teologică și trecură la limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Whit, deși o făcuse pe Hattie mai vizibilă, nu o făcuse și mai accesibilă. Fata păruse întotdeauna să aibă o viață a ei în care John Robert figura ca un străin superfluu: vizitele lui însemnau întotdeauna un soi de încercare. Bietul Whit, firește, nu făcuse un secret din dorința lui fierbinte de a avea parte doar de absența socrului său, iar Hattie părea să-i împărtășească această dorință. Mai târziu, când locuise cu Margot, situația continuase. Se înțelege că John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]