1,241 matches
-
care e vorba e chiar St. Mary Woolnoth, ale cărei clopote bat orele în The Waste Land ("cu un sunet mort...".). Inteligențele se întâlnesc peste vremi și peste vreme, și nu e un secret că Ackroyd eeste cel mai bun biograf al lui T.S. Eliot de până acum. Nicholas Dyer începe cu începutul: nașterea lui în 1654, la Londra. La capătul cărții, Hawksmoor îl găsește pe arhitect într-o enciclopedie la bibliotecă. Micul eseu de prezentare rezumă tot ce știm deja
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inexistent ca personaj), iar Helen se folosește de Ralph pentru a depăși momentul greu de pierdere a lui Martin, după care, așa cum ne informează sec ultimul capitol, La un an după ce a revenit la Londra, Helen Reed a cunoscut un biograf literar la cafeneaua noului sediu al British Library și au început să se întâlnească. E divorțat, cu trei copii adolescenți. Se văd des, merg împreună în vacanță, dar locuiesc separat. (p. 340) Faptul că aceste permutări sexuale nu au importanță
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
terapeuți“. Eliade crede că se practica și o magie în sensul superior al cuvântului. După ce comentează remarca lui Socrate din Charmides, el afirmă că în concepția medicală dacică transpare „doctrina analogică a integralismului hippocratic“ precizând: Tot Eliade afirmă că vechii biografi a lui Hippocrat sunt de acord în ceea ce privește șederea acestuia în nordul Traciei și anumiți autori moderni observă în privința cărților I și III ale Epidemiilor, că par a fi scrise de Hippocrat într-o „greacă tracică“, deși în Corpusul hippocratic nu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Altfel au stat lucrurile în 1698 când Leeuwenhoek a fost vizitat de țarul Petru cel Mare al Rusiei, căruia i-a arătat circulația din coada unui țipar. Aceasta l-a încântat în așa măsură pe prinț, scrie prietenul și primul biograf al lui Leeuwenhoek, Gerard von Loon, încât în aceste contemplații și în altele el a petrecut nu mai puțin de două ceasuri, iar la plecare i a strâns mâna lui Leeuwenhoek și 1-a asigurat de recunoștința lui pentru că i-
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Viața i-a fost extrem de agitată, a trecut prin mai multe căsătorii, și-a pierdut copiii din care cauză a suferit mult. A iubit cu pasiune, a avut mulți amanți, a fost și fericită, dar a avut și multe dezamăgiri. Biograful ei i-a reprodus spusele: Dacă amanții mei și-ar da mâna, ar forma un lanț de mai mulți kilometri. Iar fiul ei, unul dintre cei crescuți în colonia Tribul Curcubeului Milandes, referindu-se la viața marii artiste, a spus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
motiv. Opărită intenționat, a fost dusă în stare gravă la spital. A fost salvată. Mama ei a dus-o într-o altă familie ca servitoare, stăpâna s-a purtat civilizat cu ea, dar soțul i s-a furișat în pat. Biograful ei Emmanuel Bonini scrie că Josephinei i s-a arătat, în vis, Dumnezeu care i-a pus pe frunte o stea, era o previziune a celebrității ei. Copilei Freda Josephine îi plăcea să danseze, dansa pretutindeni, avea dansul în sânge
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ivan, Familia Borgia, traducere de Antonia Kacso și Filofteia Iscru, Editura Aramis, București, 1992. Collas Philippe, Mata Hari. Adevărata poveste, traducere de Diana Șerban, Editura Lucman, București, 2004. Craveri Benedetta, Amante și regine, Editura Curtea Veche, București, 2009. Cuppy Will, Biografii necezurate ale unor oameni celebri, traducere de Alexandru Macovei, Editura Litera Internațional, București, 2007. Dalby Liza, Gheișele, traducere de Daniela Georgiana Arșinel și Marius Chitoșcă, Editura Curtea Veche, București, 2010. Danielou Alain, Kama Sutra. Breviarul Amorului de Vatsyayana, traducere de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
guvernată de norme (collegium licitum/illicitum). Cultele care nu erau recunoscute de stat puteau fi respinse, batjocorite și interzise ca „noi, străine, necunoscute” (nova, externa, aliena, incognita), contrare tradiției romane (mos maiorum; Titus Livius 39, 156, 8). După câte povestește biograful său (Suetonius, Augustus, 93), Augustus ar fi practicat cu cea mai mare venerație cultele vechi și adoptate, dar le-ar fi respins pe celelalte. El era inițiat În misteriile de la Eleusis, dar Îl lăudase pe nepotul lui, Gaius, fiindcă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
artele medicale și În practica divinatorie de la un personaj care exercita tocmai profesia de medic și, „fiind prin naștere din Tyana, fusese unul dintre discipolii cei mai asidui ai lui Apollonius” (Alexandru, 5), Alexandru, chiar și În descrierea răuvoitoare a biografului care intenționează să Îl prezinte ca pe un mag și un pungaș, În afara faptului că avea obiceiuri corupte, apare deci bogat În daruri umane (frumusețe, inteligență, cultură) (Alexandru, 3-4) care constituie cu siguranță o componentă ce nu poate fi neglijată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
40). În jurul lui Alexandru se Înfruntă partide ce scot la iveală o veche dezbatere pentru care De divinatione a lui Cicero reprezintă deja unul dintre cele mai utile documente: epicurei și cinici, al căror purtător de cuvânt se face Însuși biograful, Îi contestă creația oraculară (Alexandru, 25, 43-44 și 47), convinși fiind de imposibilitatea unei intervenții divine În evenimentele cosmice și umane, În timp ce platonicienii, stoicii și pitagoreicii, având premisa providenței universale, recunoscându-le practicilor divinatorii veridicitatea și utilitatea, Îi proclamă sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui thèios anèr. În biografia scrisă de Filostrat, este dificil, dacă nu chiar imposibil, să discernem Între realitatea istorică și sedimentările imaginarului colectiv În jurul figurii taumaturgice a lui Apollonius din Tyana, fără să neglijăm, firește, ampla și hotărâtoarea parte a biografului Însuși, care construiește fizionomia eroului conform unor scheme și premise tipice ale vremii sale. Dacă Viața lui Apollonius reprezintă, așadar, un document al instanțelor culturale și religioase ale Începuturilor veacului al III-lea, nici continuitatea față de o tradiție mai veche
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o ultimă rugăciune, dar (Costin) și-a putut înălța sufletul deasupra vîrstei sale înaintate și să spună din inimă o rugăciune punîndu-se în slujba națiunii sale cu scrierile sale istorice drept meritul lui de căpetenie". Ceea ce i-a făcut pe biografii lui Iorga să se întrebe: Este posibil să fi avut o presimțire a soartei similare care îl aștepta?62 Începînd încă din adolescență, Iorga a scris circa douăzeci de mii de articole, mai ales despre literatură și istorie. Ne vom
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Și nu trebuie niciodată să uităm că, atunci cînd s-a aflat în fața armelor ucigașe, a făcut-o în primul rînd pentru România, punînd totul, inclusiv pe sine însuși, pe planul doi. După cum pe drept cuvînt spunea Theodorescu, bibliotecarul și biograful său: "Neamul românesc" și Iorga jusnalistul politic au avut clipă de clipă un singur țel: interesele României. Iorga nu l-a lăsat niciodată de izbeliște pe nici un evreu care se identifica cu România, lăudîndu-l, apărîndu-l și dîndu-l drept exemplu. Ceea ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drept criterii sursele de informații la care se face apel și tematica studiilor: bibliografii de factură istorică (istoria gîndirii pedagogice într-un domeniu sau într-o arie de interes), istoria generală a educației și a învățămîntului, istoria legislației educa ționale, biografii istorice ale unor mari personalități care au influențat reflecția și practica educațională, devenirea istorică a unor concepte pedagogice fundamentale (de exemplu, finalități, curriculum, evaluare etc.), abordarea istorică a unor instituții educaționale, istoria reformelor educaționale, critici ale unor evoluții actuale ale
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
După cum arată analiza migăloasă realizată de M.-L. Murgeanu (1999, pp. 128-130), acesta era consensul vremii. Multiple manuale de istorie publicate până la proclamarea Independenței României (1877) fixează startul istoriei naționale în întemeierea Romei. De exemplu, manualul de Istoria românilor, subintitulat Biografii Româneșci dupre metód'a Catiheticâ, publicat de V.A. Urechia (1863) debutează cu schițele biografice ale lui Romulus și Remus (p. 7). Iar încă din 1838, într-un manual de geografie, Pitariu V. Popescu-Scriban lansa afirmația că românii îl au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1861. Heliade Rădulescu, Ion. Prescurtare de historia românilor sau Dacia și România. Bucuresci: Typographia Heliade și Associați. 1862. Laurian, August Treboniu. Elemente de istoria românilorǔ: pentru Classile primarie. Bucurescǐ: Tipografia statuluĭ numită Nifon. 1863. Urechiă, V.A. Istori'a Româniloru. Biografii Româneșci dupre metód'a Catiheticâ, pentru classa a II-a li a III-a primarii, si scólele sâtesti, d'in Principatele-Unite. Iassiĭ: Tipografia Buciumuluĭ Romanǔ [Text cu alfabet de tranziție]. 1864. Rusu, Ioan V. Compendiu de Istori'a Transilvaniei cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]