1,239 matches
-
și dincolo de el s-au amplasat casele slujitorilor. În aceste case, George Opresceu presupune că locuia Ion Grigorescu și familia sa numeroasă. Fiind un țăran cu știință de carte, Ion era folosit de boier pentru ținerea socotelilor moșiei. Au existat biografi ai lui Nicolae Grigorescu care au dorit o înnobilare a originii sale. Aceștia au văzut în Ion Grigorescu un arendaș sau un vătaf de moșie care a ținut în arendă chiar, moșiile de la Potlogi. Adevărul a fost că Ion Grigorescu
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
fi remarcată și o icoană ce reprezintă pe "Sfinții Constantin și Elena" și care este semnată de Ghiță Grigorescu, unchiul lui Nicolae care era și el zugrav de biserici (vezi capitolul Controverse, Incertitudini). Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului lui Lenș și după alții "un fel" de administrator. Ruxandra, în opinia lui George Oprescu, s-ar fi îndeletnicit cu croitoria, acest fapt putând fi dedus din spusele lui Nicu de
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
decenii, ca administrator general, afacerile domeniilor Brâncoveanu. (alias "Dumitru Caciona" sau "Dimitrie Caciona") s-a născut pe 24 decembrie 1885 la Avdela, un sat macedonean aflat la poalele Pindului, sat numit și Abela, actual aparținând de Grecia. Unul dintre primii biografi ai lui Dumitru Caciona a fost profesorul universitar Tache Papahagi. În 1904 a absolvit Liceul român din Bitola, oraș situat în Macedonia sârbească (numit, uneori, și Bitolia sau, în timpul ocupației otomane, Monastir). Imediat după terminarea liceului, Dumitru Caciona a emigrat
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri ale tatălui său pe tema antisemitismului intitulată " F. Aderca și problema evreiască" (publicată în 1999 de Editura Hasefer din București).
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
satul Cookham din Berkshire. Copiii au trăit acolo într-o casă spațioasă, dar dărăpănată, denumită The Mount, hoinărind în locurile vaste din împrejurimile localității și plimbându-se cu barca împreună cu unchiul lor, David Ingles, preot la biserica din Cookham Dean. Biograful Peter Green crede că această ambianță, în special exploatarea de cherestea și râul Tamisa, ar fi inspirat spațiul în care se petrece acțiunea romanului "Vântul prin sălcii". El a fost un elev remarcabil la St. Edward's School din Oxford
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
în casa lui, prin metode didactice folosite în filologia europeană. Printre elevii săi au fost Sheriarji Dadabhai Bharucha, pe care l-a învățat limba pahlavi. El a fost o influență timpurie asupra lui Jivanji Jamshedji Modi, care va deveni ulterior biograful sau. Interesat de reformă calendarului, Cama a publicat studii cu privire la calendarul zoroastrian în anii 1860. A contestat dată acceptată a sosirii populației parși în India, stabilind-o în 936, față de anul 716, așa cum se considera pe atunci (Dastur Kamdin). În
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
angajat diverși gravori și coloriști cu renume. Cunoștința cu el era acum curtată de fiecare naturalist eminent. În urma morții lui Curtis în 1799, fiul său Thomas Curtis a preluat revista. Cu toate acestea, a fost nepotul său, Samuel Curtis, un biograf, care a stabilit într-adevăr revista. Mai târziu, publicația a fost preluată de către John Sims, care a redenumit-o în "Curtis’s Botanical Magazine" (1826). Toate ideile lui Curtis au servit beneficiului omenirii. El a fost primul botanist cu renume
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
lui Joseph Wright de Derby reprezentând un lector care dă o demonstrație despre un planetariu pentru un public restrâns. Pictură a precedat un tablou similar al său "Un Experiment pe o Pasare în Pompă de Aer" (Național Gallery, Londra). Un biograf al lui Wright, Benedict Nicolson, a susținut în 1968 că John Whitehurst a fost modelul pentru lector, în timp ce un alt comentator subliniază aemănarea figurii cu "o pictură a lui Isaac Newton de Godfrey Kneller". O observare îndeaproape a fetelor adulte
Un filosof ținând curs despre planetariu () [Corola-website/Science/337294_a_338623]
-
sine față de cei care au nevoi de noi, ne pot apropia de Dumnezeu... Am dorit să le dau copiilor spiritul cel mai curat și idealurile cel mai înalte în ce proveste morală și iubirea. Dumnezeu mi-a binecuvântat strădaniile". După biograful Melvin Urofsky, Brandeis a fost influențat în mare măsură de unchiul său Lewis Naphtali Dembitz. Acesta era un evreu practicant al religiei și era foarte activ în mișcarea sionistă.Mai târziu Brandeis și-a schimbat numele de mijloc din David
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
I sau Venceslau cel Bun, a fost ducele ("kníže") Boemiei din anul 921 și până la asasinarea sa în anul 935, în urma unui complot pus la cale de fratele său, Boleslau cel Crud. Martiriul său și popularizarea sa de către mai mulți biografi i-au creat rapid o reputație de bunătate și eroism, ce a determinat ridicarea sa la rangul de sfânt și declararea post-mortem ca rege, iar astăzi este considerat patronul spiritual al Cehiei. El este subiectul cântecului „Good King Wenceslas”, colindă
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
destinul să locuiesc. Numai tu îmi cunoști predilecțiile, viciile și virtuțile, alții nu mă cunosc decât drept Comandantul de la Fiume și gusturile Comandantului nu sunt, din fericire, cele ale lui Gabriele D’Annunzio”, îi scria el editorului și viitorului său biograf. Camera cu vitralii Sub azurul turcoaz de la Garda, D’Annunzio a zburat de mai multe ori, odată chiar de la Brescia, sub privirile unui cronicar excepțional, Franz Kafka. Antongini a descoperit această mică acropole, cu case rustice, gradene și terase și
„Il Vittoriale”, refugiul lui D’Annunzio, între cer și apă, între oglinzile modei, literaturii, muzicii și baletului by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105558_a_106850]
-
Menuhin, Igor Stravinski și Charles Munch. În această aparență stare de remisie își va onora în data de 16 septembrie 1950 un angajament la Festivalul de la Besançon, spre dezaprobarea medicilor. Acel recital va fi considerat de foarte multă lume, public, biografi și critici cântecul său de lebădă. Programul din acea zi cuprindea lucrări de Robert Schumann și integrala valsurilor de Frédéric Chopin. În partea a doua a recitalului însă, în timp ce interpreta Chopin îl părăsesc puterile și se retrage de pe scenă. După
O legendă care poartă numele Dinu Lipatti by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105698_a_106990]
-
pentru omul bun. Acesta reprezintă un portret emoționant al celui care a fost compozitorul, violonistul și pedagogul Dinu Constantin Lipatti. Documentarul aduce la lumină, din Arhiva bogată a TVR, interviuri antologice cu Florica Musicescu, cu Nadia Boulanger, cu cei doi biografi ai lui Lipatti, Grigore Bărgăuanu și Dragoș Tănăsescu, cu Menuhin. Proiectul face parte din seria de manifestări organizate de Institutul Cultural Român Budapesta pe parcursul anului 2017, în contextul aniversării a 100 de ani de la nașterea pianistului și compozitorului Dinu Lipatti
Centenar Lipatti: Expoziția „Lipatti Between Worlds” și proiecția filmului “Sonată pentru omul bun” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105701_a_106993]
-
secolelor. Create din granit, aramă, sticlă sau aluminiu, aceste statui - urmașe descriu într-o postură caracteristică momentul de apogeu al răposaților turnați, în cele din urmă, în eternitate. Astfel că în urma unor personalități alese după criterii de contemporaneitate rămân fie biografii înscrise în cărți cu coperți în piele, fie în tăblițe plasate la capăt de stradă, fie, după buget, în statui mai mari sau mici, în toate vremurile. Și la noi în țară, pe parcursul ultimei sute de ani, am avut parte
Chipuri de piatră by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296483_a_297812]