1,717 matches
-
și moștenirea heruliană s-a risipit. Herulii rămași s-au alăturat longobarzilor și au năvalit cu ei în Italia, iar unii dintre ei au căutat refugiu la gepizi. Marcellinus consemnează că romanii (adică "romanii de est" sau în denumirea modernă "bizantini") le-au permis acestora să se reinstaleze pe terenurile depopulate ale orașelor de lângă Singidunum (Belgrad astăzi); acest lucru a fost făcut prin ordinul lui "Anastasius Caesar" undeva între 29 iunie și 31 august 512. Dar, după o generație, acest "regat
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
Regele Miriam II al Iviriei (din Georgia de Răsărit) și Regina Nana a Georgiei de Apus au adoptat creștinismul ca religie de stat. Creștinarea Georgiei a avansat apoi de-a lungul secolelor următoare. Întrucât a făcut parte din Imperiul Roman (Bizantin) târziu, creștinismul georgian a fost puternic influențat de practicile din spațiul acestuia. Inițial, Bisericile din Georgia se aflau sub jurisdicția Scaunului Apostolic al Antiohiei. Biserica Georgiei a devenit autocefală atunci când Patriarhul Antiohiei l-a înălțat pe episcopul de Mtskheta la
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
au fost întâmpinați de oastea lui Alexios al III-lea dispusă la nord de Galata. Cavalerii cruciați urmăresc armata bizantină care se retrăgea spre sud. Turnul Galatei este cucerit și cruciații se îndreaptă în continuare spre "Cornul de aur". Inițial, bizantinii rezistă, dar în cele din urmă cade și această cetate. Pe 11 iulie, cruciații se poziționează în fața palatului Blachernae, în parte nord-vestică a orașului. Inițiază în forță asediul pe 17 iulie cu patru divizii orientate spre zidurile îndreptate către oraș
Asediul Constantinopolului (1203) () [Corola-website/Science/319082_a_320411]
-
sau Andronicus I Comnenus (greacă: "Ανδρόνικος Α’ Κομνηνός", "Andronikos I Komninos") (n. aprox. 1118 - d. 12 septembrie, 1185) a fost un împărat bizantin (1183 - 1185). Andronic Comnenul era tipul perfect al bizantinului din secolul al XII-lea, cu toate calitățile și toate viciile. De statură înaltă (se spune că măsura mai mult de 6 picioare), de o forță herculeană și de o eleganță incomparabilă, el avea o "frumusețe, după spusele unui cronicar
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
asupra grecilor și sub acest pretext slobozi asupra lor toată gloata Constantinopolului. Cartierul latin fu luat cu aslt, o mulțime furioasă jefui și arse tot. Femeile, copiii, bătrânii, bolnavii din spitale chiar, fură masacrați. Într-o zi, fanatismul național al bizantinilor potoli o sută de ani de ură adunată. Puținii latini care scăpară, fugiră în grabă: Andronic putea acum să intre în capitală fără primejdii. El apăru în mijlocul entuziasmului general, salutat de totți ca salvatorul și liberatorul imperiului, ca "lampa strălucind
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
au întemeiat în Italia meridională și în Sicilia, își întindea planurile ambițioase până dincolo de Adriatica: ca și Robert Guiscard și Bohemond, Roger al III-lea visa să se extindă pe socoteala imperiului de la Constantinopol. Împotriva unui adversar de talia acestuia, bizantinii aveau nevoie de o alianță; ei au căutat-o în Germania, pe care statornicile sale ambiții în Italia o arătau mai mult decât pe oricare alt stat în stare să neutralizeze eforturile întreprinzătorului suveran sicilian. Din 1135 și din 1137
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
grecească, pentru ca o alianță să fie ușor de încheiat. Din fericire, se întâmplă că și Conrad simțea nevoia unui sprijin împotriva ambițiilor crescânde ale lui Roger al II-lea. El răspunse deci propunerilor care i se făcuseră și propuse trimișilor bizantini ca prințul Manuel să ia în căsătorie pe o soră a soției lui, contesa . După multe discuții, se înțeleseră, în sfârșit: către finele anului 1142, o ambasadă bizantină a mers în Germania să aducă pe tânăra logodnică. La Constantinopol, Berthei
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
țara de naștere. Fu încântată când în anul 1147 aduse la Constantinopol pe regele Conrad, cumnatul său și o armată latină. În timp ce grecii vedeau cu groază revărsându-se asupra imperiului norul îngrozitor ce se ridica din occident, în timp ce gură cască bizantinii se minunau găsind în rândurile cruciaților femei, îmbrăcate și înarmate ca niște cavaleri care, ca niște noi amazoane, călăreau ca bărbații, Irina, dimpotrivă, se silea să facă cea mai bună primire compatrioților săi. Când orgolioșii rivali ai împăratului grec și
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigorie voievod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan”". Anul bizantin 7173 poate fi tradus fie între anii 1664-1665. Dat fiind că prima domnie a domnitorului Grigore a luat sfârșit în 1664 se poate fixa acest an pentru datarea construcției.
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau 638, Sub Omeiazii din Damasc, califul Muawiyah a folosit instalațiile rămase din vremea bizantinilor și a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea Akko a ajuns că întreaga țară în mâinile lui Ahmed Ibn Tulun din Egipt. Ibn Tulun a reconstruit portul și
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
ca să fie vândute apoi la prețuri de nimic negustorilor. Pe barbarii occidentali nu-i interesau cărțile, și comori de neprețuit ale gândirii umane piereau în flăcări sau în noroiul străzilor. Ceea ce fusese adunat de secole prin talentul, arta și truda bizantinilor a dispărut în trei zile... Jafului general i-a pus capăt numai o eclipsă de lună, pe care cavalerii, superstițioși, au luat-o drept un semn divin. Toate lucrurile prețioase au fost adunate într-un loc sigur și împărțite. Venețienii
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
cele pe care el le-a inclus în domeniul imperial potrivit dreptului suveranului. Acestea erau, în primul rând, teritoriile rămase fără stăpâni: proprietățile bisericilor și ale mănăstirilor din capitală (printre altele, moșiile imense ale catedralei Sfânta Sofia), cele ale dynatoi-lor bizantini care-și pierduseră viața sau trecuseră de partea latinilor. Anume din acest fond acorda basileul răsplățile generoase pentru partizanii săi, menționate de Acropolites, și împărțea pronoiile. Pronoia-donația analogică beneficiului din Occident- era bine cunoscută de pe vremea Comnenilor, însă anume Laskaris
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
lua înfățișarea unui stat bizantin autonom față de regatul latin de Thessalonic la est, de venețieni pe Adriatica, de slavii din nord și nord est ca și imperiul de Niceea în Asia Mică; despotatul de Epir devenea în Peninsula Balcanică pentru bizantini un centru de conservare și o celulă a reculegerii politice.Perioada de formare a statului și de consolidare internă era urmată de o expansiune victorioasă. Cele două centre grecești vor împărți același obiectiv, recucerirea Constantinopolului și restaurarea Imperiului bizantin. Fondatorul
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
fratelui său, Baudouin al II-lea. Privată de o conducere fermă și cu o conjunctură externă periculoasă, guvernarea de la Constantinopol plănuia să-i propună regența suveranului bulgarilor, care părea singurul în măsură să salveze orașul imperial de un asalt al bizantinilor. Alianța lui Ioan Asan al II-lea cu casa Courtenay, care rezulta dintr-o înrudire comună cu casa regală a Ungariei, trebuia să fie oficializată prin logodna tânărului împărat latin cu fiica țarului, Elena. Acest proiect de căsătorie părea să
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Marea Mediterană, ca și regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul împărat de la Roma a fost detronat în 476, dar pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea împărat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe, deși își micșora încet-încet teritoriul, până la dispariția sa efectivă, în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană) și din est (țaratele ruse
Imperiul Roman antic () [Corola-website/Science/314999_a_316328]
-
pe care Irina îi iubea, asupra soțului, copiilor, nepoților săi, acordând basileului în războaiele împotriva barbarilor victorii mari și fructuoase, membrilor familiei suverane vindecări miraculoase în bolile lor, imperiului un sprijin statornic și oprosperitate fără pereche. De altfel, ca toți bizantinii, Irina atribuia o putere deosebită rugăciunilor care se ridicau din gura călugărilor catre Dumnezeu și în consecință ea aștepta de la așezământul său tot felul de avantaje pentru buna guvernare a monarhiei și pentru pacea creștinătății. Dar la aceste motive de
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
atacurile, ajungând să controleze practic întreg teritoriul dintre Haemus (Balcanii) și Dunăre, iar slavii sudici își intensifică lupta de eliberare de sub autoritatea Bizanțului. În 1072, se produce răscoala lui Constantin Bodin, proclamat țar la Prizren și învins cu greu de bizantini. În 1076, Principele Croației, Dimitrie Zvonimir este încoronat rege, ca vasal al Papei, de legații lui Grigore al VII-lea, iar în 1077, Mihail al Zetei primește și el din partea Romei coroana regală. Mihail al VII-lea a fost căsătorit
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
succesorii lui Alexandru. In anul 279 e.A, o expediție celtică, cre a pătruns până în Tracia sub comanda lui Comontorius, s-a stabilit un timp în împrejurimile Byzantion-ului supunând populația din afara zidurilor. Pentru a salva pământurile lor de devastarea barbarilor, bizantinii au plătit zece mii de piese de aur și un tribut anual de 80 de talanți, până celții au fost exterminați de traci. Pentru a suporta plata acelor sarcini, bizantinii au pus în aplicare o taxă de navigare prin Bosfor, fapt
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
populația din afara zidurilor. Pentru a salva pământurile lor de devastarea barbarilor, bizantinii au plătit zece mii de piese de aur și un tribut anual de 80 de talanți, până celții au fost exterminați de traci. Pentru a suporta plata acelor sarcini, bizantinii au pus în aplicare o taxă de navigare prin Bosfor, fapt ce a condus la un război cu Rodos-ul, război consemnat de Polybios. Romanii au apărut la orizontul Greciei în sec. al 3-lea e.A. Au profitat de discordiile
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
192 e.N. In războiul civil care a urmat între pretendenții la tronul imperial, Byzantion s-a aflat de partea generalului Pescennius Niger împotriva lui Septimius Severus. Cel din urmă a supus orașul unui asediu lung și memorabil. După trei ani bizantinii s-au predat,în 196. Invingătorul, iritat, a dispus masacrarea garnizoanei și a magistraților orașului, a distrus orașul și fortificațiile lui puternice. I-a anulat toate privilegiile, lăsâdu-l în situația de simplu orășel. L-a supus, împreună cu toate teritoriile sale
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
i-au învins zdrobitor pe bizanti le Mantzikert, în 1071 și au fondat în Asia Mică Sultanatul de Rum. Comnenii (1081-1185) au oprit decadența și s-au folosit de cruciadele apusenilor spre Pământul Sfânt pentru recâștigarea teritoriilor pierdute. Neînțelegerile dintre bizantini și apuseni, agravate și de Marea Schismă provocată de Mihail Kerularios, în 1054, s-au ascuțit (criza Antiohiei). Sub dinastia incabilă Angelos (1185-1204) imperiul s-a prăbișit. Bulgaria și Serbia și-au recâștigat independența, iar creștinii cruciați apuseni din Cruciada
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
și Serbia și-au recâștigat independența, iar creștinii cruciați apuseni din Cruciada a IV-a au cucerit Constantinopolul prin viclenie, ca urmare a unei creize de succesiune pentru tronul imperial. A fost o perioadă intensă și încâlcită de războaie între bizantini, apuseni și turci. Cucerirea Constantinopol-ului de către cruciații apuseni a împărțit imperiul în patru state: Imperiul bizantin de Niceea, Imperiul latin din Orient, Imperiul Bizantin de Trebizonda și Despotatul de Epir. Dinaștii din familia Lascaris de la Niceea au reluat ofensiva împotriva
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
în unele scene remarcându-se decorul arhitectonic. Lângă tâmplă un registru transversal reprezină pe Ioachim și Ana, Zaharia și Elisabeta, ș.a. Pe suprafața pereților vertical sunt redați: Sfinți militari; doctorii fără arginți; în centrul peretului nord impunându-se chipurile împăraților bizantini Constantin și Elena. Pilda fecioarelor, de pe vest, a fost sacrificată prin tăierea peretelui. Tâmpla cuprinde cele trei faze: Răstignirea, într-un impresionant decor arhitectonic; proorocii, în medalioane, asemeni celor din absidă; apostolii pe lavițe, cu șir de colonete deasupra. De la
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
ajung din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Musulmanii au recucerit orașul în 646, completând cucerirea musulmană a Egiptului. Astfel s-au încheiat 975 ani de dominație greco-romană asupra Egiptului.
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
un sat în Obștina Petrici, Regiunea Blagoevgrad, Bulgaria. Localizat la poalele masivului Belașița, pe valea râului Strumeșnița, este cunoscut datorită bătăliei desfășurate aici pe data de 29 iulie 1014, în care trupele țarului Samuil al Bulgariei au fost înfrânte de bizantinii conduși de împăratul Vasile al II-lea. La 5 km nord de sat se află ruinele fortăreței lui Samuil, construită între 1009 și 1013 și Parcul Național Fortăreața lui Samuil, creat în 1982, unde se găsește un monument din bronz
Kliuci () [Corola-website/Science/316189_a_317518]