10,418 matches
-
Mai bine îl preda la brigada de serviciu și îl foloseam la căratul furajelor pentru vacile mulgătoare. Șefu' aproape că înclina să aprobe propunerea, dar până la urmă tot lui Gheo i-a dat dreptate. Păcat, mare păcat! Că așa cal blând și cuminte nici că s-a aflat în gospodăria noastră... a ținut să adauge un mulgător. Și vânjos, și vârtos, și răbdător... Vedeți voi... ceilalți cai au ajuns ca niște gloabe, de le plângi de milă, în doar câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
până în zilele noastre. Că, în definitiv, niște trăgători de limbă, niște prăpăstioși, zvoniști, detractori, compătimitori, discreditori cu un anume scop delaționist, în vederea lichidării unor semeni, nu tot un fel de torționari or fi? Probabil că da, dar aparent ceva mai blânzi și cu mască umană pe niște fețe hidoase. * * * Măi Georgică nene, ia să-mi spui tu mie ce tot scrii atâta și ștergi până în miez de noapte în sala de lectură? Că te-am văzut plecând la culcare printre ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă exista iertare. Când celălalt dans începu, el slăbi strânsoarea și mă privi o clipă. Ochii mei îi zâmbeau și îl priveau în același timp cu tristețe. Și el mă îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spun că Jamaica este locul ideal. Am fi încântați să ne vizitezi. Diminețile, zilele aici trec liniștite. Numai poziția Soarelui pe cer este indiciu al trecerii timpului. Noi stăm de multe ori pe plajă admirând marea, nopțile. Aici nopțile sunt blânde ( ai citit, nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru pe care și-1 aminti era căldura. De el se apropiară oameni. Doi. Blânzi. Era la răcoare, la umbra unui copac. Simțea rouă rece. Fata era suplă, cu pielea albă, părul blond revărsat des în bucle mari până la genunchi. O Evă. El era mai înalt, bine făcut, cu părul negru și o virilitate remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la fel de nostalgic. Fără să simtă când, își dădu capul pe spate. Era complet în alte părți, când Amanda se ridică să plece. Paharul ei era aproape gol. Când clipa sa de neatenție se termină, se mișcă brusc. Părea așa de blândă, de casnică... Și totuși simțise. Simțise acel ceva periculos. De parcă ea ar fi fost altcineva, un animal sălbatic, o transformare fioroasă care își reveni de fațadă la această formă. Probabil că se înșelase. În mod normal ar fi chibzuit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui. Rămâne apropiat de mine: Renunț la tot. Sincer. Îl privesc. Tot am nevoie de timp. Peste câteva minute, spune: Înțeleg. Cât timp vrei tu. Însă să nu uiți că te iubesc. · Sunt clipe când totul e urât. Numai protecția blândă, neimpusă a cuiva poate face ca timpul ce se scurge să ducă cu el durerea. Îl amenințam cu arma, însă nu trăsei, așa că mi-o luă din mână. Și mă plesni pentru cum putea să se termine rău totul. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ademenești cu vorbe bune. —Lupaș, vino aici! Na, Lupaș! i-a întins o banană. El și-a întors capul și văzând banana a crezut că cine știe ce este. A rămas pe loc neștiind dacă să-i urmărească pe ceilalți. Cu vorbe blânde pe care i le spunea când se juca cu el sau îl mângâia, Elena s-a apropiat și l-a prins de zgarda de la gât. În momentul acela Lupaș a mârâit la ea. L-a mângâiat deși îi venea să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se abține, scoțând în evidență un fapt pozitiv. Ce frumos îți stă cum te-ai tuns, îl mângâie pe păr și-i aranjează șuvițele rebele. Te prinde foarte bine tunsoarea aceasta. —Tu ești atât de drăguță azi și-atât de blândă, o complimentează Aurel mângâind-o și mirându-se de amabilitatea ei sporită, neștiind nimic despre visul Nataliei. Au trecut zile, au trecut săptămâni, Natalia se ruga din ce în ce mai des și cu credință din ce în ce mai mare, nu numai dimineața și seara, ci de câte ori
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă mai iubești ca la început, când mă vezi cum arăt. — Cum crezi că arăți? — Bineînțeles că sunt mai urâtă cu burtoiul acesta, cu mersul greoi, cu.... —Balonaș scump și drag, ochii tăi albaștri sunt mai frumoși, că sunt mai blânzi, pe față nu ți-au ieșit pistrui cum te temeai, buzele îți sunt la fel de catifelate, senzuale. —Șmecherașule, îl strânge de nas Cecilia ca să înceteze cu flatările. —Mă doare. Încetează! Ascultă-mă mai departe. Mersul și mișcările mai lente îți dau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un seducător dacă mă compari cu el. — Exact. — Pe cine am sedus eu? —Tu știi. Femeile din trecutul tău. —Referindu-ne la noi doi, cine a fost seducătorul? —Tu. —Mincinoasă mică, tu ai fost; cu privirea-ți tulburătoare, cu glasul blând, cu buzele astea catifelate a căror atingere am așteptat o atâta vreme, ți-aduci aminte?i le sărută cu dragoste. — Știi de ce nu pot fi Casanova, Matei? Fiindcă ești femeie. Fiindcă nu sunt lipsită de pudoare ca el. — Ai dreptate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
frumos, cu multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu a vrut ca eu să mă deprind cu virtutea răbdării, a ascultătii și a supunerii necondiționate, pe care să le folosesc laolaltă în slujba aproapelui meu, în cea mai blândă, mai suavă și mai adâncă străduință de iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tovarăși de care să te apropii. Sper că nu te-am speriat și că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui Victor, căci la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva clipe de liniște stânjenitoare, venindu-și în fire, cu o undă perceptibilă de emoție în glas, rosti și el ceva: - Iar eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii mei...”, ajunsese bărbatul să reflecteze descurajat, din ce în ce mai des. Uneori, femeia spunea că poate să audă glasul blând al lui Dumnezeu, care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... 1 Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. 94 Rareș Tiron Pe când stătea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
muncitori, care, în cel mai rău caz, o să ridice din umeri. N-o să aibă nimeni curajul să se lege de tine". Ca suprem argument persuasiv, adaug că ne învârtim în cerc de o oră. Convinsă oarecum, ea mă însoțește, incertă, blândă, fără nerăbdare, pe îngustul drum improvizat care conduce la intrarea în perimetrul schelelor. Distanța dintre noi și grupul de lucrători se micșorează vizibil: în fine, ajungem față în față. Surpriza este totală. Toți ne salută cald și, pe un ton
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu vreau să intru în cadru. Neglijent, mă îndrept spre fereastra generoasă din față, când o femeie simplă, cu trăsături asprite de muncă fizică prelungită, ne face semn să intrăm. Pătrundem în camera de zi, în mijlocul căreia tronează, cu autoritate blândă, o kotatsu (masă joasă, sub care îți vâri picioarele pentru a le încălzi; unica formă de chauffage permisă de sobra Japonie veche). Femeia vorbește în dialect, așa că nu înțelegem nimic. Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
momentul în care silueta ei fragilă nu mai poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea și gravitatea cu care se joacă, tulburând prin această atitudine simultan blândă și crudă armonia universului înconjurător, astfel că ludicul este permanent potențat de tenebros. În ceea ce mă privește, cred că Nakata are dreptate doar până la un punct. Într-adevăr, groaza, atât în Occident, cât și în Orient, are ca punct de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numai puțin, nu vrei și tu puțin, uite, ți-l face subțire, așa de diluat că nici nu simți uneori, Rezvan consimte, dacă e în toane bune, lingurița de bambus ia deci numai o zvâcnitură de praf în adâncitura ei blândă, polonicul toarnă apa fierbinte. Bineînțeles că, în ciuda efortului meu, pămătuful nu reușește să scoată spuma la suprafață; este atât de puțin ceai, că lichidul are o culoare incertă, verde-praz spre gri, între timp Rezvan își dă, ștrengărește, ochii peste cap
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o vale îți va apărea o altă pădure în cale și la marginea ei, vei găsi o colibă și o iapă cu șase mânji mititei. Și merse crăiasa, merse până luna peste pământ se întinsese, plantele dormitau, copacii pe razele blânde umbra își desenau, animale peste tot mișunau iar păsările pe la cuiburi sporovăiau. După un somn profund, crăiasa a fost întâmpinată cu zâmbete molatice de flori și foșnet viu al pădurii. Își aținti urechile după tufișuri, când un cocoș dădu semnalul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de a opta nopți și nu va dura mult până când sfântul soare ne va călăuzi drumul spre casă..... Nu a terminat Căiță să-și spună gândul că, dintr-o dată norii s-au risipit, ziua le-a dat binețe, iar raze blânde și mângâietoare de soare le-au strălucit calea. Fata pustiului, l-a rugat pe Trotinel să se oprească pentru că are să-i spună ceva lui Căiță. -Înălțimea ta, spune ce să fac acum pentru a-mi arăta recunoștința că mi-ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ad litteram a dreptății, permițând creșterea unei echități mult mai profunde. Din fericire, de câțiva ani se apelează din nou la mediere și împăcare, practică ce ajută la evitarea anumitor procese juridice. Promisiunea Predicii de pe munte are valoare pentru cei "blânzi": Pentru că ei vor moșteni pământul" (Mt., 5, 5). Puterea în avantajul celorlalți Nu în ultimul rând mă gândesc la problema economică, ce adesea era utilizată în mod brutal și înainte de criza economică, pentru reducerea costurilor și raționalizarea locurilor de muncă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
relatări dureroase și de multe ori bizare și în toate cazurile aproape biserica, prin reprezentanții și credincioșii săi fanatici, a fost de partea celor ignoranți, amețindu-le capetele cu citate din Sf. Scriptură rău interpretate sau punându-se la adăpostul blândului Iisus, care se ocupa numai de partea de partea spirituală și nicidecum de preocupările noastre omenești. "Împărăția Mea spuse El, lui Pilat nu este din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]