5,205 matches
-
și care, odată cu viețile copiilor, mamelor și bunicilor, erau „înormântate” într-un cimitir ad-hoc, transformând cartierul într-o uriașă ruină. Era vremea în care supraviețuitorilor nu le mai rămăsese altceva de făcut decât să înalțe către cer cele mai cumplite blesteme adresate păsărilor de oțel care semănau moarte și să aștepte sâmbăta pentru a se sătura, ziua în care colivele umpleau pardoseala bisericii, pomenile făcute întru amintirea celor plecați pentru totdeauna fiind de cele mai multe ori singura sursă de hrană. Târâș-grăpiș, când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
proteic, cu Ochiu dracului, ori de la Plângerea lui Dracula (1977) până la Patriarhii (1979), Romanul nopții de februarie (1984; detronarea Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din 1866), Anonimul Brâncovenesc (1994), Spionii birocrați (1996) sau până la Roma Termini, cap de pod al ciclului Blesteme contemporane, lansat în 2011. Corneliu Leu - paltin semeț și brad argintiu, veșnic verde, în Panteonul bărbaților exemplari ai culturii române de la cumpăna mileniilor al doilea și al treilea - și-a lansat, în vara anului 2007, Nuvele și istorii, primul volum
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
de cristal prin care se vede lumea. Raportând viața însăși la micimea trăirii lor. Ochii le sunt închiși, văd doar cât să întrezărească poteca și să nu se îngroape de vii, călcând prin ruina generatoare de izbeliști. Este ca un blestem pe care ni-l cerem, sinucigași inconștienți, precum cei care L-au dorit pe Isus răstignit și pe tâlhar eliberat. Situația răsturnată fiind, perspectiva se desfășoară din cu totul alte puncte de orânduire a câmpului vizual și din cu totul
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
român. Se mai lamentează câte unul, altul că, deși a cucerit atenția lumii, la noi e prea puțin cunoscut. Un adevăr rostit pe șoptite, ca și cum ar fi un datum, nicidecum că ar ține și de neimplicarea sa. L-aș numi ”blestemul unei nații”. Nație care a aflat și i-a prețuit pe cei mai buni fii ai săi abia după ce au trecut în lumea dreptății absolute. Mă gândesc la Cuza, Vuia, Vlaicu, Coandă, Brâncuși, Eliade, Cioran, Ionescu, Paulescu și câți alții
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru (...)”. ...Acum, “serefagalele” și “cusenralele” și toți “begii” prăpădului și ai pângăririi vin din partea opusă, dinspre Apus. Nu-i nimic, își zic adevărații fii ai Lui Hristos și ai Pământului. Dacă nu intervine blestemul trădării, “se vor face toți o apă ș-un pământ”. De aceea, țăranii din Pungești nu-i înjură și nu-i iau cu furca pe “chevroniști” (deocamdată...), ci le huiduie (deocamdată...) pe secăturile guvernamentale (TOATE fiind aflate ...“cu rața-n
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
și șarpele boa. Filonul fantastic ocupă un loc de frunte în carte, intervenind pe parcurs în diferite ipostaze, sub forme și varietăți neașteptate, care se pare că ne dau o notă de exotic în ochii străinilor: farmecele de dragoste, deochiul, blestemul, slujbele negre și vrăjitoarele albe sunt elemente frecvente, pe care cititorul le întâlnește cu surpriză în satul contemporan, de parcă ar fi coborât direct în lumea lui Sadoveanu. La fel de surprinzătoare e și practicarea unor îndeletniciri demult uitate, cum sunt potcovarul, povestitorul
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
Luceafărul, LUMINEAZĂ, pe când ei fac întuneric. Și totuși, nu poți să nu te întrebi, măi român curat: de ce ura a ajuns până-n sfere academice? De ce o faptă bună neapărat trebuie pedepsită? Mă mir, mă-nchin și protestez! Ba, mai și blestem. Îi blestem și Dumnezeu n-o să se supere pe mine! Când spui Eminescu, spui Junimea, spui limba română, spui unitate națională, spui patriotism. De ce-i deranjează Eminescu pe (de)tractori? Am postat pe „câmpia facebook-ului” fotografii de la Congresul Eminescian. Un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93032_a_94324]
-
Biserica Brâncovenească din Capitala. La 14 octombrie 1838, Spitalul Brâncovenesc a fost deschis bolnavilor. Pentru a marca aceasta ctitorie, Safta a comandat o construcție în marmură, pe care a montat- o pe frontispiciul bisericii. Printre altele, semnul conținea și un blestem la adresa celui care ar îndrăzni să se atingă de construcție. Ceaușescu a dărâmat Spitalul și Biserica, în 1984. Din imobile nu au mai rămas decât pietroiul cu blestemul. «Inscripția, care se află acum chiar la Universitate, în curtea Muzeului de
Istoria se repetă sau… cât de mică-i lumea mare!?! [Corola-blog/BlogPost/93292_a_94584]
-
a montat- o pe frontispiciul bisericii. Printre altele, semnul conținea și un blestem la adresa celui care ar îndrăzni să se atingă de construcție. Ceaușescu a dărâmat Spitalul și Biserica, în 1984. Din imobile nu au mai rămas decât pietroiul cu blestemul. «Inscripția, care se află acum chiar la Universitate, în curtea Muzeului de Istorie al Municipiului București, conține la final un blestem care cere Divinității ca acela care se va atinge de ctitorie, adică de Spital, să fie omorât de cei
Istoria se repetă sau… cât de mică-i lumea mare!?! [Corola-blog/BlogPost/93292_a_94584]
-
de construcție. Ceaușescu a dărâmat Spitalul și Biserica, în 1984. Din imobile nu au mai rămas decât pietroiul cu blestemul. «Inscripția, care se află acum chiar la Universitate, în curtea Muzeului de Istorie al Municipiului București, conține la final un blestem care cere Divinității ca acela care se va atinge de ctitorie, adică de Spital, să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare. În 1989, Ceaușescu a fost împușcat de cei de un neam cu el
Istoria se repetă sau… cât de mică-i lumea mare!?! [Corola-blog/BlogPost/93292_a_94584]
-
obiecte de decor de culoare neagră, nici fulare, mărgele sau cravate. Copiii hărnici să le dăruim fructe, covrigi și colăcei cu miere, așa cum le oferea copiilor episcopul Nicolae. Dacă cineva v-a supărat și ați alunecat în marele păcat al blestemului, din această zi este bine să începeți un ritual cu novene, cu ajutorul duhovnicului vostru. Darurile pe care le oferiți se înășoară în săculete de culoare albă sau aurie și se pun în cizmulițe sau în pantofi. Alte ipostaze ale Sf.
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
Fântâna de dor și lacrimi ne seacă... Bătrâna mea Țară cu spice de grâu, Tu ține aproape și binele-n frâu, Părinții așteaptă își numără anii... Să plece legați pe rând toți dușmanii! Bătrâna mea Țară cu sfinți rugători Alungă blestemul și aprigii nori, Baladele acestea ne sunt încă-n glas Credința și mila pe-aici au rămas. Bătrâna mea Țară cu brumă pe pleoape Adună-ți copii să-ți fie aproape Aprinde și focul... în vatră e viu Știu că
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
Pe daco-getic, aspru plai străbun, Noi vom cânta mereu Hora Unirii, Vom aștepta să vină Ceasul Bun. Nu ne mai amăgiți cu baliverne, Nu vrem poduri de flori... Unire vrem! Astăzi ne este scris, prin suferință, Să izbăvim al neamului blestem. Vom aștepta... Cândva vom trece Prutul, Capul de lup pe steagul tricolor Va re-ntregi pământul vechii Dacii, Nemuritor, cu noi spre viitor. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN
PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383218_a_384547]
-
din copite și cară cu vagonul noi piramide copții, și-nmuguresc a floare castanele prăjite. Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme, nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale. Citește mai mult Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții,o foame
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
susținând că este o abatere de la platonism care l-a antrenat pe Levinas în „orbita filozofiei anarhice postmoderniste”. Poetul, eseistul Ștefan Augustin Doinaș (1992-2002) a făcut o analiză profundă, la sfârșitul căreia se întreabă: „Cum să interpretăm alteritatea? Ca un blestem de neocolit al condiției umane sau ca o șansă de afirmare a individului?”. Ea existând, cred că nu o putem neglija, cred că trebuie să ne determine s-o acceptăm, să ne liniștească, să ne dea încredere în forțele noastre
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
dor. Femeia este visătoarea ce privește La frumusețea lunii de pe cer. Luceafărul, în vis, ea și-l dorește. Femeia poartă-n suflet... un mister. Femeia e flacăra ce-o porți în suflet. E a ta dorință în noaptea despletită Este blestem, ce te ține-n... umblet! Doar lângă femeie, ai viața împlinită. Iubire și durere, dorință și tristețe, Iertare, bucurie și... mult soare, Ea le poartă-n suflet cu blândețe. Iubește-o, căci Femeia este-o floare! D. Theiss Referință Bibliografică
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
acel pământ, a fost dor, a fost dragoste, a fost vis și îndepărtându-mă de el, a devenit amintire, lacrimi, durere. Rudele s-au împrăștiat în cele patru puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SCRIU DESUET, VETUST ȘI DEMODAT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am obosit de tot ce-n lume se-ntâmplă azi, ca un blestem. Chem vrăjitoarele pe nume și îngerii și demoni chem Să îmi aducă fiecare un talisman de vindecat, Sau să mă calce în picioare, să îmi strivească un păcat. Păcatul de-a iubi orbește și de-a ierta mult prea ușor
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din mână. Părea un săculeț din pânză, căptușit cu ceva moale. Țesătura era Încă Îmbibată de vin și un miros puternic invadase chilia. După ce examină scurt exteriorul, luă daga și Începu să taie o fâșie de țesătură. — Oare e un blestem, priorule? O faptă de magie neagră? Întrebă agitată căpetenia gărzilor. Fără să răspundă, Dante scosese din interiorul săculețului o parte din conținut, folosindu-se de vârful lamei, atent să nu atingă nimic cu mâinile. Păreau să fie niște frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar peste circa doi ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de Molay. Cu acestea, istoria oficială a cavalerilor templieri ia sfârșit; Începe legenda. Și Începe spectaculos: blestemul vituperat de către Jacques de Molay la adresa regelui și a Papei pe rugul aprins prinde să-și facă efectul cu o stranie operativitate. După circa o lună, pe 20 aprilie, Clement al V-lea moare sufocat, iar În noiembrie, același an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
letal. Aceeași soartă o au și cei trei fii ai săi care, Într-un interval de numai doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În urmă succesori de parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cincisprezece mii de Templieri sunt ridicați din așternuturi și aruncați În temnițe. Vor fi torturați, siliți să recunoască veridicitatea tuturor acuzațiilor care li se aduc, condamnați la moarte și executați. Unul dintre ei, Înainte de a fi cuprins de flăcări, azvârle blestemul morții asupra lui Guillaume de Nogaret și, conform legendei, nu trece mai mult de o săptămână până ce cumplitul instigator Își pierde viața. Dar Centrum-ul Își mai făcuse odată datoria, și documentul din arhivă degaja temperat jubilația repurtării unui succes important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]