KorAP: Find »[drukola/base=blond & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...198 >

4,944 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

început se gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va găsi din nou atunci când va fi nevoie. Așa că se concentrase cu toată pasiunea lui neconsumată asupra îngerului blond și vulgar, alter ego-ul Contesei, ființa care căzuse fără apărare în brațele unui sinistru urangutan. El o va cuceri pe Mariana prin sensibilitate. Îi va oferi nu celebritate, nu America, ci o viață în care, da, dragostea va fi importantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De azi înainte vom trăi ca în grădina Raiului. Fără rușine, încercă ea să-și ascundă roșeața din obraji cu părul blond. Fără rușine și mai ales fără... - Fără... repetă la fel de încurcat Popa. - Fără păcat! * Uleiul de pe mușchii lui Mișu strălucea satisfăcător în lumina reflectoarelor. În ultima clasă de liceu Mișu visase să se facă actor, numai că profesoara de română nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Mișu punct, ușor iritat. Deci, v-o prezint pe soția mea... - HA! HA! HA! se ridică heruvimul, folosindu-și vocea până la limita de jos. Din cauza forțării, îl cuprinse o tuse strașnică. - Permiteți să începem? întrebă timid Mariana, privindu-l pe blond de la ghiveci în sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul halterofil. - Cu mine? se miră Mișu, ridicând halterele cât putea de sus. - Da. Aș vrea să te rog... să te somez... să faci comunicatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de cele trei crainice și de camerele aferente, își făcu loc spre odăița din spate. Ciocăni la ușă. - Mariana, vino să dansezi! Liniște. Mișu deschise încetișor ușa... Mariana stătea întinsă pe pat, doar în desuurile roșii, iar în părul ei blond se vedeau strălucind din loc în loc niște pastile la fel de roșii, cele pe care nu mai putuse să le înghită din flaconul gol pe care-l ținea în mână. Mișu închise repede ușa, înainte ca altcineva să bage de seamă. Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa și își privi o carie. Ei bine, el are tot timpul din lume. El are totul sub control. El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta acestuia, amintindu-i cu un glas grav să aibă grijă de Lucky. Will Smith nu putea încă să plece acasă. Avea pistele lui. * Undeva în New York, un puști blond se uita cu atenție la poza lui Mișu din New York Times. Deschise fereastra mansardei în care tocmai petrecuse o noapte de pomină, cu fete de colegiu și multă bere. Fixă Statuia Libertății. Se mai uită o dată la poza lui Mișu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Times. Deschise fereastra mansardei în care tocmai petrecuse o noapte de pomină, cu fete de colegiu și multă bere. Fixă Statuia Libertății. Se mai uită o dată la poza lui Mișu, pe care vărsă încet o cutie de bere. O fată blondă cu fustă scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
și multă bere. Fixă Statuia Libertății. Se mai uită o dată la poza lui Mișu, pe care vărsă încet o cutie de bere. O fată blondă cu fustă scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu obrajii umflați de efort, drept spre Statuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
patrulau peste tot. Erau ridicați negrii mai suspecți sau mai puțin suspecți. Câțiva oameni muriseră în incendii. Câțiva oameni muriseră în bătaie. Visul american devenise un coșmar - și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
se deghizeze în chinez, să se ofere voluntar pentru teste de medicamente sau să viseze că o doare măseaua? Asemenea gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
zece kilograme peste Contesă. - Te-ai întors! Te-ai întors, te-ai întors, te-ai întors! Contesa era iremediabil, neașteptat, păgân, ridicol, târziu, cumplit, disperat, analfabet și amoral, îngrozitor și trist de îndrăgostită. * - Cioară! Ci-oa-ară! O armată de învățăcei americani blonzi și bine făcuți trăgeau de fiare și învățau românește după forma buzelor lui Mișu. Știau deja să zică „brânză”, „mămăligă”, „varză”, „pizdă”, „pulă”, „țigan borât”, „negru borât”, „cioară”, „Mișu” și „bazat”. Afară, unchiul Tom și unchiul Sam călcau peste cadavre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
fi putut să se supună iar canoanelor. Chiar dacă era încă virgin, devenise un bărbat liber, un spirit puternic, avea o energie justițiară care merita să fie folosită în scopuri mult mai mari decât ale Contesei. Cum ar fi cîștigarea îngerului blond, Mariana. * Mariana alergă la telefon cu zeama de varză scurgându-i-se pe mână. - Mariana, mi se rupe! Domnei Popa îi curgea apa într-o veselie. Roxănica era aproape gata. Cu zeama de varză scurgându-i-se pe pulpe, propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

în timp ce alimentele se găseau în cantități foarte reduse. La momentul desfășurării acțiunii, tuturor le merge deja mult mai bine și miracolul economic (expresie germană concretizată în numeroase filme cu măsuțe joase, curbate și bar de apartament, precum și în nenumărate femei blonde și grase, cu sânii ridicați de sutiene cu sârmă) poate să‑și facă nestânjenit intrarea triumfală. Va fi întâmpinat cu strigăte de bun venit. Dar încă mai există oameni la care nimic nu le intră triumfal în casă, cu atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
data asta îmbrăcată într‑o rochie de după‑amiază, pentru că trebuie să iasă cu mama în oraș. Din spate, pe ușa de la terasă, pătrunde o lumină puternică și, fără să rătăcească în nici un caz aiurea, își caută imediat sălaș în părul blond al Sophiei. Și parchetul se aprinde puțin. Nimic nu e natural și totuși totul este de la natură așa cum este. Copilul din Rainer plânge în gura mare, cel mai rău e când ajungi în ultimul moment, nu mai găsești loc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
dă multă bătaie de cap; aici treci mai greu proba ca în grupul de colegi. Anna își examinează în oglindă chipul destul de aspru și se gândește că acum, când a sosit clipa cea mare, ar prefera să fie dulce și blondă ca Sophie; asprimea ei e mai degrabă obositoare, oamenii suportă cu greu așa ceva. Mai bine‑ar să se arate mlădioasă și fragilă, dar asta nu trebuie s‑o facă sub nici o formă, altfel lumea o să creadă imediat că‑și poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
preajmă se aude fojgăitul vreunui animal mic, în căutare de hrană. Grupul caută o albie cu apă mai multă, altfel operația de înecare s‑ar prelungi la nesfârșit. Și cine știe dacă pisica o să coopereze. Sophie are un păr lung, blond, care strălucește uneori, atunci când se încurcă în el vreo rază de soare; la umbră însă e de un galben mat ca alama. Rainer și‑a asumat riscul de a face aici o impresie mai puțin bună decât în clubul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
de eșapament și aer de Viena. Hans ține discursuri despre tenul Sophiei, care are întotdeauna un bronz sănătos, se vede că face mișcare în aer liber. Vântul și soarele au avut acest efect. E un ten curat, iar părul ei blond e tot curat și mătăsos, pe când tu ai de obicei niște lațe unsuroase care atârnă pe ceva ce cu greu s‑ar putea numi umeri, mai degrabă schelet descărnat. Sau umeraș îmbrăcat. Dar care tot are ceva frumos. E exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
pajiște cu flori, unde miroase a fân, sau pe nisipul cald, lângă apa caldă a mării, sau într‑o cabană de schi căptușită cu blănuri; dar acum nu‑i decât cu Anna într‑un apartament de bloc vechi. Sophie e blondă, Anna are părul șaten închis, unu la zero pentru Sophie. Tot ăsta va fi și scorul final: unu la zero pentru Sophie. Te doresc atât de mult, te doresc, îmi place ce‑mi faci, șoptește Anna. Îți place, Anni, hă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
trebuie viața privată, lucru pe care unii îl încearcă într‑o vilă pe malul lacului Wolfgang, alții într‑o locuință a municipalității sau într‑un apartament substandard, cu toaleta la comun; totul e chestiune de voință. Dar nici măcar gemenele Kessler, blonde și cu picioare beton (după cum le spune și numele) n‑au două vieți la îndemână, adică au două, dar fiecare n‑are decât una. Peter Weck se bagă în față cu o mașină sport decapotabilă, nouă achiziție, după care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Hans, care se vede de la o poștă că e un corp străin, fiindcă zbiară în gura mare când își comandă câte o bere și mai și găsește că‑i de râs. Sophie are tocuri foarte înalte și, în splendoarea ei blondă, nu se lasă prinsă de nimeni. Cu toate astea, Rainer, în prostia lui, încearcă s‑o facă, dar fără succes. Poșirca de ceai e servită în păhărele de carton la un preț infim, fiindcă se strâng bani pentru o excursie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
și se interesează de viitorul ei. Le e dat să audă același lucru despre Lausanne. Li se pare o idee bună și laudă posibilitățile de acolo în materie de sport. Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde se află firișoare blonde de păr. Ar vrea să spună câte ceva despre propriul ei caracter. A trecut deja multă vreme de când n‑a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

spre care am fost condus se deosebea ca de la cer la pământ de cafeneaua de lângă locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
diferite de femeie, dar frumoase și inteligente amândouă. Mai demult am citit reportajul scris de un tânăr autor despre carnavalul de la Rio. Era un tip căruia Îi plăceau, ca și mie, distracțiile, și se Îndrăgostise de o prostituată. O prostituată blondă, minionă și jovială. Prostituția nu reprezintă o tragedie gravă În rândul claselor de jos din America Centrală și de Sud, e doar o simplă ocupație, la fel ca lustruitul pantofilor. Tânărul scriitor și-a plătit o prostituată pe toată perioada carnavalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]