12,392 matches
-
fiind în timpul regimului comunist din fosta Uniune Sovietică un document oprit, deoarece ar fi demonstrat caracterul românescă al Basarabiei. Recensământul se numește impropriu rusesc, deoarece, cu toate că a fost efectuat în timpul ocupației rusești, cei care au lucrat la înregistrarea populației erau boieri români. Imperfecțiunile lucrărilor efectuate în 1772-1773 au determinat reluarea lucrărilor cu mai multă atenție în 1774. Listele recensământului luate de ruși s-au păstrat la Academia de Științe din Chișinău și au fost publicate în 1975, dar au fost retrase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
realitatea și abătând atenția de la adevăratul scop al recensământului, în document se spune că recensământul s-a făcut pentru a feri populația săracă de exploatarea moșierească, dar în recensământ este înscrisă numai populația birnică și oamenii de rând, fiind omiși boierii care dețineau moșii întinse, dar nu plăteau decât anumite dări, însă nu erau impuși la bir, din care se achita tributul către Poarta Otomană. Autorii recensământului arată și greutățile întâmpinate în înscrierea populației birnice și a scutiților, deoarece mulți aveau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Catagrafia Moldovei, conține elemente de noutate care vin să întregească profilul social al locuitorilor. Se spune că satul Fruntești „ce au fost scutiți dumnealui spătarului Conachi”, afirmație din care putem deduce că în secolul al XVIII-lea începuse asaltul marilor boieri asupra satelor răzășești. Numărul scutiților (rufeturi, cum li se spunea) este de 12, mai mare ca în Slobozia. Erau scutiți, prin efectul unui drept străvechi, preoții, diaconii, vornicii, vătămanii, alături de toți cei săraci, nevolnici și cei care nu erau considerați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care dispunem, privind evoluția populației, se înregistrează o mare fluctuație a populației, ceea ce a dusă la scăderea numărului de contribuabili în satele cu tradiție, cu vechime și cu situație materială satisfăcătoare. Procesul de sărăcire, de pierdere a proprietății acaparată de boieri sunt cauze care conducă la dispariția vechilor familii și înlocuirea cu altele care caută condiții mai bune de viață. La începutul secolului al XIX-lea, domnul Moldovei, Alexandru Moruzi, care urmărea dezvoltarea economică a țării și o participare mai largă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bune de viață. La începutul secolului al XIX-lea, domnul Moldovei, Alexandru Moruzi, care urmărea dezvoltarea economică a țării și o participare mai largă la realizarea veniturilor, a luat inițiativa înregistrării oamenilor aduși de peste hotare, numiți liuzi (oameni), folosiți de boieri pentru un timp oarecare ca scutelnici, când nu aveau nicio obligație față de vistierie. Acest document poartă numele de „Condica liuzilor”, întocmit în 1803 și cuprinde și slugile boierești, scutite de bir. Poate părea surprinzătoare afirmația din „Condica liuzilor” în legătură cu apartenența
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satului răzășescă Fruntești ca sat dependent de banul Ștefan Rosetti, dar, în acest caz, se au în vedere doar „liuzii” așezați cu învoială în satul răzășesc, fiind cunoscute cazurile în care se menționează ca proprietari într-un sat, atât un boier cât și răzeșii. În alte cazuri se vorbește de sate împărțite între răzeși și clăcași și, nu este exclusă ca în satul Fruntești să se fi așezat și țărani dependenți, cu statut de scutelnici. Încercarea banului Ștefan Rosetti și a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fruntești și Mărăști, așezarea bejenarilor bucovineni, viitorul sat Lunca, întemeiată de primele 20 de familii în 1785. Între anii 1785 și 1803 s-au stabilit și alți bejenari, care au fost așezați și în alte sate ale comunei Filipeni. Interesul boierului Ștefan Rosetti era să ascund numărul real al contribuabililor străini care, astfel, intrau în categoria slugilor boierești, fără obligații fiscale. Cu toate că după anul 1800 populația Moldovei și a țării Românești a crescut și ca urmare a bejenarilor din Ardeal și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a realizat reforma agrară, toți bejenarii răspânădiți în satele comunei, sau strânsă la un loc, însă, trebuie precizat că alte evenimente locale, bineînțelesă (întemeierea școlii, bisericii, stabilirea sediului comunei la Lunca), contrazică această ipoteză. Alte interese, ținând de politica boierilor, în general, și în special a boierilor Rosetti, ale organelor fiscului, explică, în bună măsură, „ascunderea” populației birnice. De altfel, sunt mărturii de epocă că „nu se poate ști numărul exact al locuitorilor Principatelor Românești extracarpatice și nici guvernele înșiși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răspânădiți în satele comunei, sau strânsă la un loc, însă, trebuie precizat că alte evenimente locale, bineînțelesă (întemeierea școlii, bisericii, stabilirea sediului comunei la Lunca), contrazică această ipoteză. Alte interese, ținând de politica boierilor, în general, și în special a boierilor Rosetti, ale organelor fiscului, explică, în bună măsură, „ascunderea” populației birnice. De altfel, sunt mărturii de epocă că „nu se poate ști numărul exact al locuitorilor Principatelor Românești extracarpatice și nici guvernele înșiși nu-l cunosc”, după aprecierea consulului austriacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
explică, în bună măsură, „ascunderea” populației birnice. De altfel, sunt mărturii de epocă că „nu se poate ști numărul exact al locuitorilor Principatelor Românești extracarpatice și nici guvernele înșiși nu-l cunosc”, după aprecierea consulului austriacă Reicewich. Nici domniile, nici boierii nu erau interesați în recenzarea exactă a populației, pentru a nu se mări dările (haraciul) către Poarta Otomană, cât și pentru a nu trezi interesul altor puteri pentru teritoriile românești, idee pe care o găsim exprimată de delegația boierilor români
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nici boierii nu erau interesați în recenzarea exactă a populației, pentru a nu se mări dările (haraciul) către Poarta Otomană, cât și pentru a nu trezi interesul altor puteri pentru teritoriile românești, idee pe care o găsim exprimată de delegația boierilor români în fața înaltelor autorități țariste din Petersburg, în 17691770. în timpul domniei lui Mihail Sturza (1834-1849) s-a făcut, în 1846, o alt înregistrare a populației după „o rotunjire” din care reiese că populația (liuzi) a scăzut față de Harta rusă din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Boghioaia, mătușa Vasilca a lui Costănoiu (cea care spunea bărbatului ei „românul meu”, „omul meu”), mătușa Paraschiva (moașa) știau că „cel pierit” se vindecă prin spălături repetate cu apă de la izvorul de la Velniță, acolo unde fusese „fabrica de spirt” a boierilor Rosetti. Pentru boala „când ieși afară desă cu udul”, adică diabet, o prostată, când ai vătămătură (dureri în capul pieptului) se folosesc:rădăcină de iarbă mare, bine pisată și, uneori, fiartă. Se pune călduță pe locul vătămăturii; alteori numai pisată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
O legătură strânsă cu o fașă cu rachiu a dusă la vindecare. Gheorghe Drăgan a învățat „trasul” oaselor de la bunicul lui de pe mamă, Iftimie (Iftenie) Cucu, în casa căruia a funcționat întâia școală cu învățătorul Cârlănescu, cel cu aere de boier. O altă categorie de babe o constituie vrăjitoarele care facă vrăji și aruncă deochiul și blestemele pe capul oamenilor. Acestea au rol malefic, sunt ocolite de sat, se vorbește de ele pe șoptite, pe la spate. De la Mărioara V. Rusu aflăm
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oameni bătrâni din Lunca despre hrana zilnică primit de la curtea boierească: mămăligă la care se adăuga brânză sărată și iute, pește sărat, murături, castraveți murați, de care amintea Gh. Hodoroabă când le vorbea concetățenilor despre cât de bine era la boieri. Nu era propagandă, era o crud realitate, care exprima gradul de exploatare a țăranului român. De unde vine consumul de mămăligă la români? Nu suntem singurii de pe pământ care consumă porumbul. În primul rând, porumbul a fost și este consumat de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în bordeiele celor care munceau pentru producerea ei. Avem numeroase mărturii despre starea de sărăcie lucie a unor familii de țărani din Lunca, Slobozia și Valea Boțului, când, pentru a ieși din iarnă, își angajau munca pentru anul viitor la boier, pentru un sacă de porumb și alte alimente. Procesul de pauperizare s-a petrecut și în satul de răzeși, Fruntești: o statistică din 1947, întocmită de Primăria Filipeni, arată că în Fruntești erau 7 locuitori (capi de familie) nevoiași, lipsiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obiceiuri li cu altfel de zestre spirituală. Nu luăm în discuție doar pe luncași, care sau identificat cu „dornenii”, ci și pe locuitorii din Slobozia care sunt veniți din multe părți ale țării, inclusiv din Ardeal. În măsura în care foștii robi ai boierilor Rosetti și ai altora mai vechi, țiganii noștri, au adaptat limba, portul și obiceiurile românilor, trebuie să ne referim și la aceșștia. în ce privește portul răzeșilor, putem spune să este deosebit de al țăranilor obișnuiți, lucrători ai pământurilor, cum îi numește Dimitrie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe cei din Filipeni, dispăruți la începutul secolului al XVIII-lea, portul lor, trebuie să se fi bazat pe „stofa” din lâna de oaie, dată la piuă și pe țesăturile de in și cânepă. Fiind o categorie social intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației sunt păstrate de la starea boierească, ca și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dornenii” luncași pe Valea Dunavățului și în alte sate din Centrul Moldovei (Valea Lupului și Slobozia Domniței). Balthazar Hacquet descrie și prezintă atât îmbrăcămintea bărbătească, cât și pe cea femeiască, deosebit, pe clase sociale, la țărani ca și la nobili (boieri). Folosind descrierea și desenele călătorului nostru, observator atent al locurilor și oamenilor, să vedem cum arăta la îmbrăcăminte un „dornean” venit pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti: pe cap purta o căciulă înaltă (țuguiată, nu plată, care-i o „invenție
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și pe cea femeiască, deosebit, pe clase sociale, la țărani ca și la nobili (boieri). Folosind descrierea și desenele călătorului nostru, observator atent al locurilor și oamenilor, să vedem cum arăta la îmbrăcăminte un „dornean” venit pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti: pe cap purta o căciulă înaltă (țuguiată, nu plată, care-i o „invenție” mai nouă) atât vara cât și iarna, trupul îi era acoperit de o haină lungă, încheiată într-o parte, ca o rubașcă rusească, ițari strânși pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
călușari”, se adună o dată pe an și se îmbracă în straie femeiești...” Prezentând dansul la românii moldoveni, Dimitrie Cantemir nu face nicio deosebire de ordin social între participanții la horă sau la călușari, numai că se referă la oameni liberi - boieri de toate categoriile mari, mijlocii și mici și alte categorii sociale care nu țineau de ceea ce se numește țărănimea dependentă. Dacă, așa cum spune Dimitrie Cantemir, în Moldova toți țăranii dependenți sunt de alt etnie decât românii, aceșștia, în decursul timpului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ale conducătorilor de atunci. Proprietarii de pământ - boierii - au folosit dispoziția țăranului român pentru jocă și petrecere în scopul realizării muncilor agricole în timp optim. Atunci când nu erau reglementate prin lege zilele de clacă și chiar și după legalizarea clăcii, boierii ofereau lucrătorilor pământului, la sfârșitul prășitului sau secerișului, muzică, dans, băutură și mâncare, Procedeul s-a extins, așa că la orice clacă boierească se organiza, la sfârșit, o petrecere, devenind un obicei. Din „curtea” boierească, hora a trecut în bătătura satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dans, băutură și mâncare, Procedeul s-a extins, așa că la orice clacă boierească se organiza, la sfârșit, o petrecere, devenind un obicei. Din „curtea” boierească, hora a trecut în bătătura satului și la crâșmă, care, de regulă, era tot a boierului. Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au pornit în bejenie luncașii. Ca să-i liniștim pe cei care încă își mai pun problema originii sociale a bejenarilor care au format satul Lunca, se poate spune că de pe locurile lor de pornire, luncașii au fost țărani dependenți de boieri și mănăstiri, apoi, când s-a instalat stăpânăirea habsburgică în nord-vestul Moldovei, ei au avut statutul de „supuși” (tot dependenți). Nici de unde au venit în Bucovina, adică în inutul Bistrița-Năsăud, nu erau țărani liberi; unii erau „grăniceri” [vezi discuția despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
horă prima dată. Fiecare han își avea scrânciobul lui, căruia îi dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile și să audă strigăturile, care-i sfichiuiau pe cei leneși, fudui, murdari și mincinoși. Tot satul venea la horă unde cântau lăutarii tocmiți înainte de sărbătorile Crăciunului, cântau în fiecare zi de sărbătoare și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Sărbători (de la Crăciun la Bobotează) nu erau o afacere ca acum, făcută pentru bani, nu din suflet. În lumea satului, urările de sărbători erau adresate oficialităților satului, domnului învățător, preotului, primarului, notarului, polițaiului sau jandarmului, nu mai vorbim de boierul locului, proprietarul. La Anul Nou se organizau de către oameni în toată firea, echipe de urători, cu „buhai”, clopote, chiar plug cu boi care trăgea o brazdă prin zăpadă. Pentru cine dintre muritorii de astăzi se întreabă care-i rostul aratului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]