1,696 matches
-
se uitau. Anastasia i-a scos limba șefului detașamentului, Yakov Yurovsky, cănd pentru un moment acesta a plecat din cameră. Anastasia a fost ucisă împreună cu familia ei în dimineața zilei de 17iulie 1918. Au fost executați de forțele poliției secrete bolșevice, aflată sub conducerea lui Yurovsky. După revoluția bolșevica din octombrie 1917, Rusia a intrat repede în Războiul Civil. Negocierile pentru eliberarea Romanovilor între capturile lor bolșevice și familia lor extinsă, multi dintre ei au fost membrii de frunte a Casei
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
detașamentului, Yakov Yurovsky, cănd pentru un moment acesta a plecat din cameră. Anastasia a fost ucisă împreună cu familia ei în dimineața zilei de 17iulie 1918. Au fost executați de forțele poliției secrete bolșevice, aflată sub conducerea lui Yurovsky. După revoluția bolșevica din octombrie 1917, Rusia a intrat repede în Războiul Civil. Negocierile pentru eliberarea Romanovilor între capturile lor bolșevice și familia lor extinsă, multi dintre ei au fost membrii de frunte a Casei regale din Europa, au fost stagnate. Cum albii
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
ei în dimineața zilei de 17iulie 1918. Au fost executați de forțele poliției secrete bolșevice, aflată sub conducerea lui Yurovsky. După revoluția bolșevica din octombrie 1917, Rusia a intrat repede în Războiul Civil. Negocierile pentru eliberarea Romanovilor între capturile lor bolșevice și familia lor extinsă, multi dintre ei au fost membrii de frunte a Casei regale din Europa, au fost stagnate. Cum albii( încă fideli tarului și principiilor de autocrație) avansau spre Ekaterinburg, Reds au fost într-o situație precară. Reds
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia” scris Россия) în perioada țaristă, iar țarul rus se autointitula „Țar al tuturor Rusiilor”, întrucât imperiul său era format din toate Rusiile - cea Mare, cea Mică, cea Albă. După Revoluția Bolșevică din 1917, termenul de „Rusia Albă” a provocat confuzie cu forțele militare social-democrate care se opuneau bolșevicilor „roșii”. În perioada RSS Bieloruse, a fost îmbrățișat termenul de „Bielorusia” ca parte a conștiinței naționale. În Belarusul de vest, aflat sub control
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
politici represive și antidemocratice între autocrația țaristă pe de-o parte și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă, diferențele existând eventual, acolo unde ele chiar există, la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele aristocratice, țariste, cu tot ce-a însemnat asta bine și rău. Cenzura, pușcăria politică, lagărul de muncă siberian, cenzura, teroarea polițienească, crima politică, reprimarea libertăților individuale, controlul populației prin agenți ai
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
fost de acord, el credea că era mai bine să ai un partid mare format din activiști. Majoritatea membrilor de partid a fost de acord cu Martov și au format facțiunea menșevică, în timp ce facțiunea lui Lenin a devenit cunoscută ca bolșevică. Deși majoritatea membrilor de partid a fost de partea lui Martov, ei au format o minoritate printre conducători și astfel se explica, cel puțin în parte, numele de menșevic - de la cuvântul rusesc меншинство minoritate în timp ce bolșevicii erau majoritari - din rusă
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
din 1905 și s-au alăturat organizațiilor de opoziție care funcționau legal. După ceva vreme, Lenin nu a mai răbdat acțiunile menșevice numite "lichidaționiste" (1908) și acest fapt a dus la desprinderea în 1912, cu ajutorul a câțiva menșevici, a facțiunii bolșevice și formarea unui nou partid. Facțiunea menșevicilor s-a scindat mai apoi în 1914, odată cu începerea războiului. Cei mai mulți menșevici s-au opus războiului, dar aripa minoritară de dreapta l-a sprijinit din rațiuni de "apărare națională". După revoluția din 1917
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
(în rusă: "Коммунисти́ческая па́ртия Сове́тского Сою́за" = "КПСС") a fost numele folosit de succesorii facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rusia din 1952 până în 1991. Denumirea de Partid Comunist a fost prezentă în numele partidului încă din 1918, atunci când bolșevicii au devenit Partidul Comunist al Întregii Rusii (bolșevicii). În 1925 partidul a devenit Partidul
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
cauză bolșevicilor la votarea redacției Iskrăi. Martov a devenit unul dintre liderii importanți ai menșevicilor, alături de Gheorghi Plehanov, Fiodor Dan și Irakli Țereteli. Lev Troțki a fost pentru scurt timp membru al facțiunii menșevice, după care a aderat la tabăra bolșevică. După reformele aduse de Revoluția din 1905, Martov a considerat că rolul revoluționarilor este acela de a asigura o opoziție militantă noului guvern burghez. El a văzut soluția în infiltrarea diferitelor organizați precum: sindicatele, cooperativele, consiliile comunale și sovietele, pentru
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
De exemplu, Winston Churchill a declarat că bolșevismul trebuie "strâns de gât în leagăn". Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care erau monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se opuneau "Revoluției bolșevice". A mai existat un grup al naționaliștilor și anarhiștilor cunoscuți ca "Verzii", sau ceva mai târziu cunoscuți și ca "Negrii", care au jucat un rol mai puțin însemnat în război, care i-au hărțuit atât pe Albi cât și pe
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
numai mici grupuri, în mijlocul unei scene strategice care se schimba pe zi ce trece. Printre cei implicați în luptă s-au aflat Legiunea Cehă, sau Cehii Albi ("Белочехи", "Bielocehi"), polonezii din Divizia a 5-a de Pușcași Polonezi și unitățile bolșevice Pușcașii Roșii Letoni ("Красные латышские стрелки","Krasnie Latișskie strelki"). A doua perioadă a războiului a fost perioada hotărâtoare și a durat numai din martie până în noiembrie 1919. La început, armatele Albilor au avansat cu succes dinspre sud (sub conducerea lui
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
al delegației rusești, a anunțat, la 10 februarie 1918, retragerea Rusiei de la masa tratativelor și declararea unilaterală a încetării ostilităților, o poziție caracterizată drept ""lipsa războiului — lipsa păcii"." Condamnat de alți bolșevici pentru depășirea mandatului încredințat și pentru expunerea Rusiei bolșevice la pericolul invaziei, Troțki și-a apărat, cu hotărâre, acțiunea, arătând că bolșevicii au acceptat tratativele de pace în speranța ridicării la lupta revoluționară a muncitorimii din Europa Centrală în sprijinul tânărului "stat proletar" rus. Consecințele retragerii de la tratativele de
Tratatul de la Brest-Litovsk () [Corola-website/Science/298538_a_299867]
-
Germania și Austro-Ungaria nu au reușit o revoltă de proporții, iar la 3 martie 1918 bolșevicii au căzut de acord asupra unor condiții de pace chiar mai dezavantajoase decât cele pe care le respinseseră mai înainte. Tratatul, semnat între Rusia bolșevică, pe de-o parte, și Imperiul German, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia (numite, în mod colectiv, Puterile Centrale), pe de altă parte, a marcat încetarea stării de beligeranță în niște condiții neașteptat de umilitoare, care au umbrit victoria bolșevicilor în Revoluția
Tratatul de la Brest-Litovsk () [Corola-website/Science/298538_a_299867]
-
În vara aceluiași an, finlandezii au fost împinși pe celălat mal al Golfului Vîborg și al râului Vuoksi. Vitejia apărătorilor Leningradului a fost un important simbol al hotărârii de luptă a tuturoro sovieticilor. Rezistență eroică a orașul simbol al revoluției bolșevice a fost un important factor de creștere a moralului soldaților sovietici de pe toate fronturile și în aceiași măsură a civililor din spatele liniilor de luptă. Numărul total al pierderilor de vieți omenești nu este cunoscut cu exactitate. După război, guvernul sovietic
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
armată sovietic care a colaborat cu Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. Vlasov s-a născut în Lomakino, Regiunea Nijni Novgorod, și a început să studieze la un seminar ortodox rus. A părăsit seminarul după victoria revoluției bolșevice și pentru scurtă vreme a fost student la un institut agricol. În 1919 a intrat în rândurile Armatei Roșii, participând la lupte în Ucraina, Caucaz și Crimeea. S-a remarcat în lupte, avansând pas cu pas în ierarhia militară sovietică
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
cuprinde perioada istoriei Imperiului Rus de la proclamarea imperiului în 1721 de către Petru cel Mare până la Revoluția rusă din 1917, care a dus la proclamarea Rusiei Bolșevice și a Uniunii Sovietice. Petru I, copilul țarului Alexei I din a doua căsătorie, a fost împiedicat să urce pe tron de diferitele facțiuni care se luptau pentru controlul noului împărat. Alexei a fost succedat de fiul din prima căsătorie
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
studii de doctorat în Franța. Era primul călugăr român ortodox trimis la studii după Revoluția română din 1989. A ajuns la Institutul „Saint Sèrge” din Paris, singurul așezământ universitar ortodox din Occident, organizat de marii teologi ruși, expulzați la Revoluția bolșevică din 1917-1918. Facultatea era integrată Universității de la Sorbona, de aceea a intervenit pe lângă Guvernul francez care i-a acordat o bursă guvernamentală, ce i-a înlesnit aprofundarea studiilor. S-a înscris la Sorbona pentru a-și perfecționa limba franceză. A
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
social-democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, între care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I.S. Dimitriu. Maiorul V. D. Chiru, comisarul regal, a subliniat în rechizitoriul său că manifestatia de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în România, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției: "„Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
de peste Nistru (regiunea Rezina) și un văr, Petre Siminel, locotenent de artilerie, participant la istorica adunare a Sfatului Țării. Urmând dorința tatălui său, Victor se înscrie la studii, în anul 1914, la Seminarul Teologic din Chișinău. Însă, după izbucnirea revoluției bolșevice în anul 1917, este încorporat ca elev al Școlii de ofițeri din Kiev. În același an, este avansat la gradul de sublocotenent al armatei țariste și este repartizat în Regimentul 116 Infanterie, cu care pleacă pe frontul Kareliei. Este grav
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
literele și dreptul la Universitatea din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Camenița . Fiind ofițer în armata rusă în timpul primului război mondial, Ion Buzdugan a dat în vileag asasinarea regelui Ferdinand pe care o pregăteau militarii ruși în forfota bolșevică de la Socola . În 1917 - 1918 Ion Buzdugan devine unul din fruntașii mișcării naționale din Basarabia. În calitate de secretar al Sfatului Țării la 27 martie 1918 Ion Buzdugan semnează Actul Unirii Basarabiei cu România . Proclamând Unirea, el ținea în mâna dreaptă pe
Ion Buzdugan () [Corola-website/Science/307514_a_308843]
-
1919, Radu Rosetti, alături de Ion Pelivan și Daniel Ciugureanu, delegați ai guvernului român, participau la o întâlnire cu Winston Churchill. După felicitările protocolare, care, în esență, subliniau efortul militar și bravura trupelor române în timpul războiului - mai ales în condițiile anarhiei bolșevice ce domnea în rândurile trupelor ruse - secretarul Ministerului de război englez vorbea despre oportunitatea unei înțelegeri cu Anton Denikin în care "și-a pus toată încrederea" și "cine îl va ajuta îi va fi prieten". Daniel Ciugureanu a pus problema
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
După 18 luni de închisoare, Litvinov a condus evadarea a 11 prizonieri din închisoarea Lukianovskaia și a ajuns să trăiască în exil în Elveția, unde a fost editor la ziarul revoluționar "Iskra" (Scânteia). În 1903, Litvinov s-a alăturat facțiunii bolșevice a PSDMR-ului și s-a reîntors în Rusia. După Revoluția din 1905, el a devenit editor a primului ziar legal al PSDMR-ului, "Novaia Jizn" (Viața Nouă) din Petrograd. Când guvernul țarist a început arestarea bolșevicilor în 1906, Litvinov
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
Ilici Lenin în funcția de reprezentant al guvernului sovietic în Regatul Unit. În 1918 însă, Litvinov a fost arestat de guvernul britanic și a fost ținunt ostatic până când a fost schimbat cu Robert Lockhart, un diplomat britanic arestat în Rusia Bolșevică. Litvinov a devenit apoi ambasador itinerant al guvernului sovietic. Datorită, în principal, eforturilor sale, guvernul britanic a acceptat să pună capăt blocadei economice împotriva Uniunii Sovietice. Litvinov a negociat mai multe înțelegeri economice cu diferite țări europene. În februarie 1929
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
28 iunie 1917), a devenit primul secretar pentru probleme militare. Nefiind de acord cu șeful secretariatului general Volodimir Vinnicenko, Petliura a părăsit guvernul și a organizat "Regimentul de Haidamaci ai Ucrainei Libere", care, în ianuarie-februarie, a reușit să stopeze agresiunea bolșevică din Kiev. După lovitura de stat a Hatmanatului din 28 aprilie 1918, Simon a fost arestat și a petrecut 7 luni încarcerat la Bila Țerkva - Biserica Albă. După eliberare, Petliura a participat la răsturnarea regimului Hatmanatului și a devenit membru
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
Petliura (cam 2 divizii) au atacat Kievul, în timpul războiului polono-bolșevic (1919-1921). După succesul inițial, forțele lui Piłsudski și Petliura au fost respinse până spre râul Vistula și spre Varșovia. Armatele poloneze au reușit, în cele din urmă, să înfrâgă trupele bolșevice, dar nu au reușit să asigure și independența Ucrainei. După Pacea de la Riga, Ucraina a fost împărțiră între Polonia și Rusia Sovietică. Petliura a condus guvernul ucrainean în exil, mai întâi din Tarnów și mai apoi din Varșovia. În octombrie
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]