5,885 matches
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > GÂND DE VISĂTOARE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 874 din 23 mai 2013 Toate Articolele Autorului In noaptea efemeră, minunată Sub cerul licărind de stele, Cu sufletul vrăjit de bolta înstelată Sunt călător pe drumul Vieții mele... Vraja momentului care mă-mbată Precum licoarea din cupa de cristal, Mă poartă pe-o aripă fermecată In zbor ceresc, interstelar... Ce vraj-ascunsă imi trimiți, iubire? Ce adiere sclipitoare dă inimii fiori? Simt
GÂND DE VISĂTOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346158_a_347487]
-
mai mult cântare Zăvoaie antice și răcoroase Pe lume a Moldovă cum miroase Rămâi o clipă ca trăsnit pe zare Cum este sufletul adânc în trup Atâta pace și atâta milă Ca barza în apus pe o colină Parcă din bolta neamului mă rup Plutirii noastre ea îi este mare Și stâlp crescând din Țara Românească Ea steag în vânturi este să plutească Ideea bucuriei când te doare! O, NEAMUL MEU ATÂT DE CĂLCAT ÎN PICIOARE ! O, neamul meu atât de
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
Fel de Reci Infinite Și Întregi! ȘI RÂD Și râd dement în lume și nu mă mai opresc mă vor privi popoare pe piscuri de Carpați Și vor trecea prin secoli popoarele la vale încremenite straniu cu ochii sus pe boltă Și își vor face cruce și ca niște statui purtate pe o bandă se vor duce prin timp Cu fața-ncremenită întoarsă lung spre stâlpul al cărui râs nemernic Bubuie pe Carpați ---------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București iunie 2013 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRESCU
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
simți nici vântul nici soarele sălbatic ce arde azi pământul. Ai și tu în fine ce minți că fără mine nu ai putea trăi și fără mine lumea ți s-ar părea pustie ca noaptea fără greieri pe câmpie ca bolta fără stele,ca cerul fără nori, iubire-ar fi săracă dacă nu am fi noi. Ai și tu în fine ce minți , că fără de minciună, la ce am mai trăi? ........................................................................................... Iubito,doar atât îți spun era în pat un înger
AI ŞI TU ÎN FINE CE MINŢI! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356249_a_357578]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LUMINA SFINTEI CRUCI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Lumină lină și tăceri de piatră E bolta lumii tot îndoliată Ca n-a fost scris de viu să se usuce Chiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce. Ci poarta raiului ce a deschis sicrie Prin cruce trece înspre veșnicie. Crucea-I putere sfântă și iubire Este-n învierea
LUMINA SFINTEI CRUCI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368824_a_370153]
-
a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul salvator, Iar valurile-nalte izbesc cu-nverșunare, În insula de gheață și-n tristul său decor. Se
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
hulpave adâncuri, Iar stâncile de gheață se sfarmă-n zeci de mii, Împrăștiind răceala în cele patru vânturi, Trezind din amorțire întinsele câmpii. Deodată-ntreg vacarmul se pierde-n depărtare, Pe loc se-oprește vântul, iar orga-a amuțit. Pe boltă astrul vieții strălucitor răsare Și mângâie, prin raze, pământul înverzit. La țărm, din spuma mării, apare o zeiță, Cu aură pe frunte și ochi de peruzea, Din flori de aur poartă pe cap o coroniță Și-n rochia sa dalbă
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
buze poartă pârgul cireșilor de mai, Prin genele-aplecate își slobozește solii, Iar briza se dezmiardă în părul său bălai. Suflarea sa topește zăpada ascunsă-n grote, Câmpia se răsfață în sute de culori, Privighetoarea-nalță superbul tril de note, Spre bolta azurie și fără pic de nori. E primăvară iarăși în insula de gheață Și-n suflet- primăvară, că pot din nou iubi. În loc voi ține timpul, s-o simt întreaga viață, Să-i gust din plin dulceața în orele târzii
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SĂMÂNȚĂ DE DOR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suplu, anotimpul a țâșnit din boltă! Pământul-burete aspiră lumină, Argintii, aburii nu se mai revoltă, Se înfașă firea în haină divină... Tandrețea se revarsă de dimineață, De primăvar-adusă, încet, pe furiș, Clipele-mi-arunc-aromele-n față Trezindu-le -ușor- într-un prelung suiș... Suflul se oprește,..parcă, se îmbată
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
frumusețile. Și acolo sunt oameni, ca și pe Pământ, doar că sunt mult mai buni!... - Dar Dumnezeu unde este? - Eh! dragul meu... până acolo-i cale tare lungă. După cerul pe care-l vedem noi acum se află o altă boltă, care e alt cer. Și tot așa... până la al șaptelea cer! Acolo-i locașul lui Dumnezeu! Dar îți povestesc despre asta mâine seară... Ne-așteaptă mama cu masa pregătită... Mari taine erau pentru mine asemenea lecții alături de tatăl meu, în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
cristalini ai streșinii casei topindu-se în căldura soarelui amiezei, mă fascina cerul albastru, fără de cusur. Atunci mă năpădeau niște gânduri atât de nostalgice, căutând să înțeleg tot felul de taine nelămurite: Ce-o fi dincolo de cerul albastru? Poate o boltă de sticlă... Dar dincolo de bolta de sticlă?... Alt cer? Și după aceia? Nimic? Cum adică nimic? Nu se poate! Ceva tot trebuie să fie!... Oh, dar nu reușeam să pricep deloc infinitul, iar raționamentele cu privire la asemenea taine mă chinuiau rău
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
-se în căldura soarelui amiezei, mă fascina cerul albastru, fără de cusur. Atunci mă năpădeau niște gânduri atât de nostalgice, căutând să înțeleg tot felul de taine nelămurite: Ce-o fi dincolo de cerul albastru? Poate o boltă de sticlă... Dar dincolo de bolta de sticlă?... Alt cer? Și după aceia? Nimic? Cum adică nimic? Nu se poate! Ceva tot trebuie să fie!... Oh, dar nu reușeam să pricep deloc infinitul, iar raționamentele cu privire la asemenea taine mă chinuiau rău... * Îmi plăcuse întotdeauna la școală
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
soluții care cristalizează în întregime când le amestecăm cu o singură picătură dintr-o licoare străină, tot astfel în poeziile de care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat și fluent, totul cristalizează și capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolții albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munților, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensitățile verzi și stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Acasa > Impact > Istorisire > ÎN OCHII TĂI A ÎNCEPUT NINSOAREA Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1801 din 06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În ochii tăi a început ninsoarea Și bolta rece a topit sărutul, La tâmpla mea dezlegi necunoscutul, Ne cântă o baladă depărtarea. Atât de greu îmi pare începutul Și-atât de caldă ți-este răsuflarea, Te-ai învelit cu stelele și marea Când nopțile-și cereau în văi
ÎN OCHII TĂI A ÎNCEPUT NINSOAREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369072_a_370401]
-
mirosind a iubire -, de răcoarea plăcută a serilor de toamnă, de arcul lunii crescătoare, de zborul naiv al gândului printre stele în nopțile reci, fermecătoare; de fiorii trupului, de melancoliile sufletului, de acel spațiu... mi-e dor! Prea - naltă-i bolta cerului, prea lung drumul întoarcerii! Viața are drumul ei drept, predestinat și o seamă de cărări capricios alese. Referință Bibliografică: Mi-e dor / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul V, 06 decembrie 2015. Drepturi de Autor
MI-E DOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369074_a_370403]
-
vorba grea Și mi-ai făcut zile amare. Chiar dacă te-am iubit,tu m-ai trădat. Nu-i vina mea ,e o-ntâmplare. Însă astăzi sincer, eu te-am iertat, Dar de conștiință,n-ai scăpare. Când vei zări pe boltă sus o stea Ce strălucește foarte tare. Tu să nu crezi că este viața mea! E dragostea, și-a ei chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: TESTAMENT / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016
TESTAMENT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369079_a_370408]
-
duc celor dragi zăplaz în uitare Și eu să-mi hrănesc doinitul alean. La lacrimi nu vreau să pot avea rând. Nădejdea s-a dus la alții-n portiță. Secată de sevă, adânc mă scufund În umbra cea deasă, sub bolta de viță. EU NU SCRIU CU CREIONUL Eu nu scriu cu creionul, Ci cu fugarul suflet Ce într-o zi de toamnă În mine s-a născut. Eu nu scriu pe hirtie Ci scriu pe lumea vie, Ce este cum
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
mele, după epoca romană, această cetate a folosit și ca închisoare. Între ziduri se aflau spații libere de plimbare sau de folosință în vremurile trecute pentru cine știe ce scopuri, acum fiind pline cu verdeață. Existau multe tuneluri care străbăteau cetatea cu bolți înalte unele închise la capete cu porți fiind securizate cu lacăte. După ce coborai primul nivel, în fața turistului aflat în vizită, apărea o mare clădire zidită din piatră, semănând mai mult a închisoare după formă și modul de acces de sus
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
eternizare a momentului frumos de atunci am construit următoarele versuri: O punte de aur în calea uitării/ Un vis ce se mistuie în negura vremii/ Tristețe amară, speranță cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet lumină/ O roadă amară, un fruct pârguit/ Mireasmă ce viața în veci mi-a sfințit./ Din tot ce-ai
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
romanțioase, pline de mierea iubirii, vă vor cuceri cu siguranță. Poezia Marianei Adăscăliței este o poezie romantică, în care iubirea este cuvântul de ordine... o iubirea care naște, crește, vibrează, crede, împărtășește, suferă în tăcere, adoră și urăște, descriind pe bolțile pline de culoare ale sufletului, curcubeie de emoție și gând. O poezie frumoasă, bine scrisă, chiar dacă mulți vor spune: IUBIRE? De ce atât de multă iubire? De ce mai avem nevoie să iubim, când iubirea nu aduce, de cele mai multe ori, decât suferință
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
gutui si cu nuci, cu cireși parfumați, Cu furtună și tunet de Sfântul Ilie, Oriunde in lume, am fi o vreme, plecați, Tot acolo, în satul bunicii, într- o stea viorie, Cu gusturi plebee, mă- ntorc în umbrarul plin, Sub bolta de struguri și tufe de iasomie, La poarta bisericii, unde, în țintirim Cineva( nu spun cine!) mi- a menit de destin. Înțelegi de ce mi- e gândul captiv, acolo, în vie. Referință Bibliografică: Gusturi plebee / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GUSTURI PLEBEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370949_a_372278]
-
floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri, Regină-i luna, doamnă a nopții ce-nfioară Și-un cor de
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Imaginatie > STEAUA MEA -ÎNTÂLNIRE DE GRADUL TREI- Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1258 din 11 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Lumină de argint,de lună plină Un cer feeric,fără pic de nor În aer,pic de vânt,bolta senină Și dintre stele-mii,una în zbor... În zbor spre mine,ce-n nemărginire Privesc de pe Pământ spre Ea Spre-aceea care astăzi va să vină Și să devină numai “Steaua mea” De când aștept!Dar iată cum coboară Pe-o
STEAUA MEA -ÎNTÂLNIRE DE GRADUL TREI- de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371006_a_372335]
-
irizări blonde-aurii, Scăpărau sub pașii ei. Mă uitase: Atât de repede, Atât de neașteptat, Atât de dureros mie, Mă uitase. Cât de rândunică-mi fusese Inima- Și-acum O căram Icnind, Cum Atlas osândit A purtat veșnic pe umerii săi Bolta cerescă. Mersul În urma-i Îmi deveni greoi, Ezitant... Umerii-mi renunțaseră La fâșia de soare; Întreg trupul îl aflai- O nemernică boccea Luată de ape dușmănoase Și-mpinsă-n hăuri, În ticăloșie. ...Până nici pe mine Nu mă mai recunoscui. ----------------------------------------------- Astă-zi mie
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > OMAGIERE EMINESCIANĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE PENTRU LUCEAFĂR În boltă de ochi albaștri Te-aștept pe-a gândului scară, Să răsari pe culmi de aștri, În Luceafărul de seară! Chipul tău arzând de patimi, Cu iubire mă-nfioară, Când îți frângi razele-n lacrimi Ce curg din soartă amară. De-ai
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]