1,431 matches
-
faptul că nu știe cînd o să sune (cu Lisa, nu se pune problema dacă persoana sună, ci cînd va face asta) și de alegerea unei ținute pentru prima impresie. Îi place la nebunie să-și rezerve după-amiaza pregătirilor, chemînd o bonă pentru Amy și o coafeză pentru sine, etalîndu-și hainele, scufundîndu-se În cadă și petrecînd ore În șir ca să se facă frumoasă. Adoră senzațiile date de un flirt, să descopere cine e persoana, dacă există vreo atracție și dacă merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dacă doriți, vă invit să ne vizitați societatea. R.T. Ferească Dumnezeu să avem nevoie de ajutorul dumneavoastră, dacă spuneți că practicați prețuri de genul acesta... V.S. Nu, nu, că imediat vă spun și ce e cu onorariile. Lucrăm și pro bono. Asta înseamnă că fiecare avocat din cabinetul „Stoica & Asociații“ are datoria ca, în fiecare an, să lucreze gratuit o anumită cotă din timpul acordat profesiei. R.T. Banii aceștia sunt numai ai dumneavoastră, sau sunt aici și fondurile, să zicem, pe
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Ierusalim"pentru a înnăbuși zgomotele făcute de stewarzii care se luptă cu unii care fac interpelări rău-voitoare, undeva în spate. Jonathan rostește vorbele foarte tare și clar. În mod sigur, nimeni nu-l poate lua drept altceva, decât un englez bona fide. Într-o dimineață, află de la profesor că Star s-a întors la Paris. Se gândește să se mute acolo definitiv. Vestea îl deprimă, iar când niște cunoștințe politice îl invită la Londra la un raliu acceptă, sperând că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nuvelă a anului” și câștigător al premiului W. H. Smith Thumping Good Read. Cartea sa „Maiden’s Grave” a fost ecranizată de HBO într-o peliculă avându-i în rolurile principale pe James Garner și Marlee Matlin, iar romanul „The Bone Collector” a fost ecranizat de Universal Pictures și îi are în rolurile principale pe Denzel Washington și Angelina Jolie. Cele mai recente romane ale sale sunt „The Stone Monkey”, „The Blue Nowhere” și „Speaking in Tongues”. Locuiește în Virginia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
multe generații de actori la un rol, pentru că actorii se rotesc din jumătate în jumătate de lună, și asta pentru binele spectacolului. Din prima trupă n-am mai rămas decât trei în viață: Madame Martin, Monsieur Martin (adică eu) și bona. Au venit alte generații de actori pe care i-am distribuit în piese, următoarea după noi, e cam la vreo 50 de ani, apoi 35-40 de ani. Jucăm, pe seară, cam aceeași dintr-o generație, ca să nu amestecăm vârstele. Problema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
avut dreptul să-i aleagă fiului ei un prenume: acesta fu Ange. Bătrânul adăugă: Pierre. I se părea că Ange e lipsit de vigoare și de virilitate. Apoi, nu îl mai văzu pe fiul ei deloc, sau aproape deloc. Între bonele englezoaice din primii ani și internatul colegiului iezuiților, timpul trecu mai repede decât o bătaie din aripi. Mama trimise acolo un copil smiorcăit, cu pielea rozalie și ochii umflați de plâns și într-o zi se trezi în fața unui tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile de iarnă, povestindu-și toate episoadele și făcându-le chiar mai gogonate și mai prostești, până la sosirea, o jumătate de oră mai târziu, a lui Louisette, bona primarului, o fată curajoasă ca o gâscă. — Așadar, cine-i? o întreabă coana Marchoprat. — Cine să fie? — Toanto! Fata cu cele două bagaje! — O fată din nord. — Din nord, din care nord? Întrebă din nou negustoreasa. Nu știu nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care știam că o voi găsi mereu lângă ea. Am insistat să o anunț, cum făceam de obicei când mi se întâmpla să nu ajung acasă peste noapte. În asemenea cazuri, telefonam la primar, care o trimitea pe Louisette, bona, ca s-o avertizeze. Însă îngrijitorul mi-a spus că nu merită să încerc pentru că, la fel ca și drumurile, liniile telefonice sunt și ele rechiziționate pe o durată nedeterminată. Îmi aduc aminte că mi s-a strâns inima când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stea nici trei zile, o să leșine când va vedea tot sângele și rahatul!“ A rămas. În ciuda sângelui și a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în serios pantalonii de catifea, și nu glumesc defel. Puteai să-o deosebești pe bărbați de femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile bleumarin. Am observat ce fețe durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar fi periat părul, i-ar fi ciupit de obraji să aibă culoare și apoi i-ar fi stropit cu apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se petrecea în Vama Veche și 2 Mai. Între susținători, și-au pus energia la bătaie și artiștii! Toți motivați de dorința de a salva un spațiu virtual de asaltul României reale. Între primii care au acceptat să cânte pro bono au fost și clujenii (plus băcăuanul) de la Luna Amară. Acum, peste ani, știm că Luna Amară a fost trupa cu nervii cei mai întinși. Grupul a fost dat jos de pe scenă, la Cluj, pentru că îndrăznise să anunțe că „România mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mai ferite de interpretabilitate. Standardele aspiraționale se referă la comportamentele profesionale ideale, la acele comportamente care reprezintă standardul maxim de calitate la care profesioniștii se pot raporta. Încălcarea standardelor aspiraționale este greu de demonstrat. Un exemplu, îl reprezintă munca pro bono, a cărei exercitare nu este nici recompensată, așa cum refuzarea acesteia nu este sancționată. Instituțiile și asociațiile profesionale de care aparțin psihologii nu pot controla sau determina îmbrățișarea standardelor aspiraționale. În această categorie intră și respectarea anumitor principii precum punctualitatea, neacceptarea
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2376]
-
și etalonate la nivel național, oferirea unei interpretări adecvate ca terminologie. Alte principii de ordin tehnic ar fi utilizarea de măsuri sau metode diverse pentru surprinderea unui singur aspect psihologic, îmbinarea metodelor calitative cu cele standardizate. Astfel, dacă munca pro bono se referă la un standard aspirațional de ordin etic, respectarea unui standard tehnic aspirațional ar putea viza utilizarea unei metodologii comprehensive de ultimă oră, prin triangularea metodelor, într-un raport ideal costuri-beneficii. Un alt astfel de standard ar fi diseminarea
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2376]
-
fi trebuit să trec prin toate ororile astea. Ignatius o îmbrățișa pe Myrna, împingând-o, pe ea și chitara ei, în perete. Își dădea seama că ea era în culmea fericirii; bucuroasă că găsise o cauză întemeiată, un caz de bona fide, o nouă mișcare. Te așteaptă un loc în rai, fetița mea. Acum trebuie să o luăm din loc. Încercă să o târască pe ușa din față, dar ea îl întrebă: — Nu vrei să împachetăm nimic? — Ba da. Toate notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luna februarie 1883, după Claymoor: Joi 3 februarie, mare serată la otelul prințului Bibescu. Sâmbătă 5 februarie, mare bal mascat la Operă (adică Teatrul Național). Toate benoarele au fost reținute. Se vorbește de o mare bandă de „bebei“ și de „bone“ care vor asista la această serbare. Marți 6 februarie, mare reprezentație de gală dată de prințesa Elena Bibescu la Teatrul Național, cu grațiosul concurs al mai multor persoane din societate. Miercuri 9 februarie, mare bal țărănesc al Societății Furnica. Joi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
condițiile și este gata să-și reexamineze și să-și îmbunătățească activitatea. Din nefericire, nu primește suficiente fonduri. La început, administrația Bush și-a învins aversiunea față de organizațiile internaționale și a sprijinit Fondul Global, aceasta datorită succesului remarcabil al lui Bono, cântărețul de rock, care a mobilizat comunitățile religioase să sprijine lupta împotriva SIDA. Dar administrația și-a impus propriul program, Planul de Urgență al Președintelui de Combatere a SIDA îPresident’s Emergency Plan for HIV/AIDS Relief - PEPFAR). Suma totală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
succesiunii, realizările din ultimii câțiva ani sunt în pericol. Sao Tomé este o insulă mică, în pragul sărăciei, aproape de coasta Nigeriei, ale cărei platforme petroliere din larg sunt exploatate în parteneriat cu Nigeria. Un grup de avocați care lucrează pro bono au asigurat asistență tehnică pentru ca Sao Tomé să poată adopta regulile de transparență cuprinzătoare privind producția de gaze naturale și petrol pe viitor. Și în multe alte părți ale lumii se fac progrese. Sunt gata să sprijin numeroase inițiative, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de exemplare pe cheltuială proprie. Dar nu au fost singuri. Au reușit să atragă în proiect o serie întreagă de jurnaliști, fotografi, designeri, plus oameni talentați descoperiți pe Facebook și Twitter, care au fost, cu toții, de acord să participe pro bono la facerea revistei. Soția mea, Monica Ulmanu, a realizat un infografic. Jurnaliști cunos cuți precum Vlad Petreanu și Răzvan Exharhu au scris comentarii. Unii au contribuit cu articole, alții au promovat inițiativa prin postări pe Facebook și Twitter. Iar cu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
scenă cu Bill Gates. De fapt, a plănui o ceremonie de absolvire în America începe să semene cu organizarea unei nunți în România, cu deosebirea că data nu depinde de restaurant, ci mai degrabă de disponibilitatea lui Oprah, Clinton sau Bono de la U2 să vorbească în fața absolvenților. Unii critici acuză universitățile americane că nu mai organizează ceremoniile pentru proaspeții absolvenți, ci mai degrabă pentru a impresiona părinții, colegii de la alte universități și, cel mai important, pe absolvenții mai vechi cu dare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
rămas la fereastră privind-o pe femeia cu tomberonul din fața casei. Vecina se îndrepta în goană către mașină. I-a făcut cu mâna cuiva, de la o fereastră, iar Mike s-a întrebat câți copii avea femeia aia, dacă angajase o bonă sau era nevoită să-și lase copiii singuri în casă în timp ce ea se ducea la muncă. Măcar ar fi putut și el să se ofere să-i tragă tomberonul în curte. Mike a luat-o către ușa de la intrare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Unii spun că sunt multe și fabuloase. La noi a fost așa: ne jucam (vezi mai susă, am intrat pe o stradelă și am zărit o pisică mutantă. Mă duc după ea, ea intră în librărie, eu după ea, vânzătoarea „Bona sera“, eu răspund cu ochii după mâță, intră și băieții în librărie, tot după pisică, „nice cat“ zic, „I know, I know“, zice vânzătoarea. Până la urmă, am pus mâna pe o cărticică, m-am uitat pe preț și am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
test de aptitudini și ce făcea Shula era o treabă foarte americănească. Exista vreun american care să nu fie moralicește didactic? Se comitea vreo fărădelege care să nu pedepsească victima În numele „binelui tuturor“? Exista vreun păcătos care nu păcătuia pro bono publico? Atât de mare era răul Întrajutorării și atât de uriaș spiritul liberal al explicației. Psihopatologia predării În Statele Unite. Și atunci, era tăticul un intransigent creativ autentic - capabil de furturi Îndrăznețe În numele memoriilor? Putea să riște totul pentru H.G. Wells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a doua zi seara, de obicei cu merghez, un cârnat picant arăbesc după care mă ustura curu îngrozitor. Primele două săptămâni au fost de coșmar. După care mi-am găsit de lucru și m-am mutat într-o cameră de bonă. Era la etajul șase al unui imobil fără ascensor și încăpeam în pat doar pe diagonală. Am fost fericit când am găsit-o. Baia era pe coridor. Nu aveam nici halat, nici trening, așa că trebuia să mă îmbrac de fiecare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de la țară." Partea proastă e că dacă-i spui de la început "știi, eu sânt neica nimeni din București, nu Budapest, România, nu Ungaria, n-am un sfanț în buzunar și locuiesc la etajul șase fără ascensor într-o cameră de bonă în căre, dacă scriu o scrisoare, trebuie să o duc la poștă că nu am unde să o pun, iar dacă mă îmbrac mai gros, crede lumea că mă mut, că mi-am pus toate hainele pe mine", nu mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mulțumesc! Si se va chema Simina, așa cum vleau eu... Bine, Sabinuța, așa va fi... În timp ce copilul sărea în sus de bucurie ca nenea acela de la televizor, mama a reflectat îndelung: Teribilă precocitate... din cauza sau datorită grădiniței... Dacă aș găsi o bonă educată, mai că aș retrage-o. Pare-se că acea colectivitate îi maturizează înainte de vreme. Pe de altă parte, izolarea ar afecta-o din alte puncte de vedere. Așa că nu ne rămâne altceva de făcut decât să mergem în pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]