3,311 matches
-
degetul arătător Și apoi spune Distrugerea Prieteniei față de om Sepp cel Împuțit Sepp cel Împuțit e și el un om Pentru că joacă în el o ființă de om Pentru că în fiecare ființă de om se joacă o viață Și atunci Botul de jigodie al lui Sepp și menghinea Iubirii de Oameni Trebuie să încapă una de alta (râde lung și răutăcios) Și fiecare Care nu tot omenia toată Care într-o viață se joacă Care nu vrea să aibă de ales
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
SEPP BOTDEJIGODIE (bea): Gustul omului apără Fărădevaloarea. Ațâțarea fără foc, care se repede numai la cel care este mai aproape (bea) Ochii mă deschid În fața mea stă o sfeclă comestibilă scoasă din pământ ca o Obrăznicie Și mă reped cu Botul la sfeclă și în țărână Mai veselă nu putea să fie gura nici unei latrine Te gândești la o bucată din Pământ Care s-a sfârtecat din grămada de timp Și a devenit tocmai ca Aceea Ce-i mai prost și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu câinele, Că coroana aia i-a sucit capul (se oțărăște în direcția câinelui) Rolfi, Vino aici Acu vine și voma mea pentru tine Și pe urmă vine haleala ta pentru mine Azi îmi scot la lumină limba roză din bot Mâine o să-mi rupi tu gâtul meu cel puturos (Câinele mârâie furios și se smucește în zgardă) Haaa Rolfi, Mâine o să te joci cu esofagul meu Și azi mă apasă mâinile războiului mondial Mă apasă Lumea și Războiul Și la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sugrume și să-l lovească. Câinele chelăleie și se tânguie în mod corespunzător) Mâine am să-ți las o scânteie de la un câine viu Pentru gâtlejul meu de mâine. (îl lasă pe câine în pace) Chiar și un câine fără bot de câine Fără Sepp Poate să-și ducă viața Până se plictisește De viața lui (lovește încă odată câinele) Cară-te Și înfulecă din propria ta foame (merge aplecat înainte și chicotește) Sfârșitul scenei a treia Scena a patra Sepp
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
multe vieți Că soarele trebuie să rămână acasă la el Pădurea mea este cea mai bătrână Nici o coroană de copac nu a fost smulsă Aici e viața dinlăuntru în întuneric Așa de beznă Că soarele arată ca un porc cu botul rozuliu Lumina-i bolnavă în pădurea mea Bolnave sunt cele trei-patru raze pe care poate să le lingă Porcul În pădurea mea Și pădurea mea poate să facă totul una cu pământul Chiar și pe președintele meu Regele din măruntaiele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pământului meu mă știe demult De când m-am pus pe putrezit Și fiecare colț al pământului trebuie că mă cunoaște Fiecare copac bun de spânzurat Pe un drum de țară mocirlos Pe care s-au bușit unul în altul două boturi ude de câine Până când le-a crescut o piftie între ei Pantaloni umpluți Pântec umplut Carne de cazan grasă și șoric Câțiva viermi Un ficat mare și soios ca să-l dai pe gât Și câteva boabe de piper Așa a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
greutatea Lumea și Femeia fată Însingurarea Pe ea, Pe sfera Morții Dada Pământul gândește și Sepp cotește Nimic Președintele moare și Dumnezeu însuși decade Exact O grămadă de lux sfânt Vorbesc păsăreasca Vorbesc totul înapoi în globul cel verde Prin botul spintecat al pământului înapoi în zeama fructului Da (râgâie, scuipă, își eliberează vocea tușind și urlă) Hei Președinte (strigăte tare de la ciocănitori) Preeeeședinte (frunziș și crengi rupte și trosnind sub labele fiarelor) s-a teeeerminat cu tine (se aude căderea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu mult înainte. Toată lumea se schimbă într-o schimbare către ce a fost mai devreme, într-o viață mai înainte. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... COMPOZITORUL: Dați tâmpitului ceva de băut. Umpleți tâmpitul cu vin, cât poate să ducă... botul lui. PIANISTA: Tare fad e aici. Aici e total fad. Cheful meu de moarte iese afară cu plictiseala mea. COMPOZITORUL: Porci idioți, carnea de porc s-o cumperi ca îndopare de porci idioți. MECENA: Dar aici supraumanitatea d-voastră genială
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
zilei și îi sorbim represiva măduvă din șira spinării. PIANISTA (o așază cu forța pe un scaun pe țăranca consternată): Statul în Zi acum acolo e plânge pute cu burta spintecată la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice în botul lui veșnic și jucăm jocul înghițitului... cu leșul provizoriu. COMPOZITORUL (dă idiotului o scatoalcă. Idiotul sare în sus și țopăie în spatele compozitorului): Bucata sonoră are ochi inima nu încălzește nici un craniu totuși craniul are un război Războiul valvelor inimii Care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuie să credeți un stomac care nu-i (cântăreața își acoperă fața profund dată peste cap) PIANISTA (râde tare): dar noi lingem aerul tragem dinții îi desfacem înghițim dinții și mușcăm din nou înotăm în cursul secat al pârâului un bot eroic murmură timpii intermediari cu totul pentru că TOTUL trebuie să fie publicat de artă o organizare a TOTULUI DOI TREI Acum devine artă Acum devine o enervare îngroșată O supă bine apărată. COMPOZITORUL (aruncă jos tava cu gustări reci): Solul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se termină, în sfârșit. IDIOTUL (sare în sus): Nu are voie să fie gata. Multă muzica de tonomat toată ziua. Toată muzică într-o zi întreagă. Ziua nu are voie să fie gata. PIANISTA (îl așază la loc în scaun): Botul fiarei sincronizate Îl mai punem odată la loc Moțurile legate ale cozii Căpățâni cusute Și un copil mort Cu o însemnătate târziu roșcată Omorâm ceea ce avem nevoie COMPOZITORUL (pune mâinile pe umerii idiotului): Epilog cu zgomot de gunoi O bășină
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
formă a diferenței. Șoptim: cadavre, cadavre, cadavre. COMPOZITORUL: E rău în sine, că o ființă vie ca tine... trebuie să existe, asta îmi amintește că, e destul de rău, că mă exist. PIANISTA: Da, sfârșitul are în el cel mai mare bot din univers, care în el însuși nu există. Cutia de rezonanță aparent moartă, este... între urechi... în legătură cu adevărata sărăcie. Trebuie să știi să îți placi... în legătură cu veritabila sărăcie, tocmai... cu cutiile de rezonanță dintre urechi. Cadavre, prietene, este numai micul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care cineva poate să taie din el, poate să se înfelieze, să compună. Dar: PE D-VOASTRĂ, nu înăuntru, în digestie. (impresarul nu îl bagă în seamă) PIANISTA: Da, și acum lovesc conținutul electric al stomacului în sus, direct în bot. (exagerează patetic) Nearuncatele mese sunt propriile mese, așa gândim, pentru că sunt mese nearuncate. Cănile de bere gata sorbite au fost umplute cu același, se strigă, și sunt goale, pentru că o zi naturală nu poate să existe decât într-un cuvânt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe verde. Care va să zică, așa de jos era șesul podișului omenesc, chiar așa, he, he... Dar acum... Hai Mariedl. Vino-ncoa și să-ți fie frică, he, he... Tatăl tău vrea să-ți îndoape gura ta maternă, gura ta maternă și botul îmbăloșat. Mariedl își ridică rochia și îi ține lui taică-său vârful cuțitului în față. Ha, ha, iar a crescut ceva omenesc aiurea. Apucă cuțitul de mâner și i-l înfige între picioare. Mereu voioasă gura alintată, gura maternă. FRATELE
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ușă și în pereții încăperii. FRATELE LUI MARIEDL: Ăștia ar trebui să fie oamenii. MAMA LUI MARIEDL: Ăștia-s oamenii. MARIEDL: Oamenii sosesc. OPT Mama lingând grăsimea. MEDICUL: Limba galbenă. Ochii furați din cimitir. Nările exemplar mărite lacome de aer. Bot și infecție de gheare. Urechea internă semănând frapant cu organele de defecație. Capul, o dovadă târzie a bazei științifice a frenologiei. Sexul deviat și stâlcit, bun de aruncat de putrezeală. Pus mereu pe împerechere, cu fantezii în învârtirea ciomagului. Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fel. Habar nu aveți ce fel de bucate se pot face din Mariedl, și ce fel de rețete or să vă caute pentru toată viața pe acasă. TREIȘPE TATĂL LUI MARIEDL: Mama a arătat ca și cum i-ar fi crescut prin bot toată carnea proprie, scroafa bătrână, și cât am iubit-o în vremea cât am fost condamnat să stau cu ea. FRATELE LUI MARIEDL: Să-i înfunzi mamei tot porțelanul familiei în născătoarea ca un bot pizdos, până când lumea de afară
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
i-ar fi crescut prin bot toată carnea proprie, scroafa bătrână, și cât am iubit-o în vremea cât am fost condamnat să stau cu ea. FRATELE LUI MARIEDL: Să-i înfunzi mamei tot porțelanul familiei în născătoarea ca un bot pizdos, până când lumea de afară s-a unit cu cea din măruntaie și s-au sărutat de musai, a fost cu siguranță opera aromatică cea mai atrăgătoare a unei familii de răufăcători. MARIEDL: Sângele e mai dibaci decât cea mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dușmanului învins îi înfigi cât cuprinde, sexul, în limba încă vie, ca pe o cumenicătură, asta ai auzit cu siguranță despre război. Asta-i al naibii de plăcut când se nimerește să mai ai și public, dar nu și când limba din bot e plină de sânge. Știu, războiul trebuie se fie, dar eu, eu nu trebuie să fiu. Tare aș vrea să fiu prezentat cândva nu știu cărui mare suspus, dar în ochii mei nu vor străluci niciodată stelele vii. Nu pot să recunosc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Mariedl în germana infinitivă a muncitorilor emigranți care nu folosesc cuvintele decât în forma lor primară, ne conjugată sau declinată. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- WERNER SCHWAB Introducere 2 1 300 Notă bio-bibliografică Șefele Șefele Genocid sau Ficatul meu e fără rost Obezitate (neimportant): Flasc Botul meu de javră WERNER SCHWAB Morminte deschise, ferestre deschise 400 361 Piscul Schwab 399 Antiklimax
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rudenie, București, 2000. Culegeri: Sub zare de soare. Folclor poetic din comuna Oltina, Constanța, 1973 (în colaborare cu Vasile Gusciac). Repere bibliografice: Bârlea, Ist. folc., 579-580; Adrian Fochi, Nicolae Constantinescu, „Rima în poezia populară românească”, „Demos” (Berlin), 1974, 1; Nicolae Bot, „Rima în poezia populară românească”, „Jahrbuch für Volksliedforschung” (Berlin), 1975, 189-191; Sabina Ispas, „Rima în poezia populară românească”, REF, 1975, 2; Pavel Ruxăndoiu, Nicolae Constantinescu, „Lectura textului folcloric”, REF, 1986, 2; Mihai Coman, Un nou „val” în etnologia românească, SLAST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
deschise. O femeie, fiica lui Hamilcar, se ivi în prag, înveșmântată în negru. Ea coborî scara piezișă a catului de sus, apoi scara a doua, a treia și se opri pe terasa cea mai apropiată, în vârful treptelor împodobite cu boturi de corabie. Nemișcată, cu fruntea spre pământ, îi privea pe soldați. În spatele ei, de-o parte și de alta a scării, se înșira alaiul a două rânduri de oameni palizi, înfășurați în rochii albe, cu ciucuri roșii, care le atingeau
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Eminescu - Dialectica stilului”, ST, 1985, 1; Al. Piru, Armonia eminesciană, FLC, 1985, 39; Adrian Marino, Cărți și lecturi critice, TR, 1986, 7; George Munteanu, Eminescu și eminescianismul, București, 1987, 15-22; Solomon Marcus, Eminescu și orizontul matematic, București, 1989, 210-213; Ioana Bot, Eminescu sau despre noi înșine, ALA, 1993, 170; Constantin Cubleșan, Eminescu în conștiința critică, București, 1994, 88-92; Octavian Vuia, Despre boala și moartea lui Eminescu, București, 1997, 95-96; Ionel Savitescu, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, ATN, 1998, 2; Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
discursul literar. Enuțarea literară, traducere de Rlauca-Nicoleta Balațchi, prefață de Alexandra Cuniță, Iași, Institulul European, 2007. Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, București, Editura Eminescu, 1973. Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, traducere din limba franceză de Ioana Bot, aparat critic, bibliografie și note pentru ediția românească de Ioana Bot și Raluca Lupu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001. Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea. Manifest, traducere de Horia Mihail Vasilescu, Iași, Editura Polirom, 1999. Ortega Y Gasset, Jose, Dezumanizarea artei și alte eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]