3,756 matches
-
putere pământul. Codrul se zbate, șuieră vântul, Lovind cu furie, lan și livadă, Ferească sfântul! De frică întreaga natură vibrează, Plâng sălcii aplecate spre râu, Se-înghesuie frunze, spice de grâu Pe ramuri, în holde, toate dansează În ritmuri de brâu. Se joacă cu luna pe cer greu, de cleștar Doi nori întunecați, de sezon, Stelele fug, iute, spre Orion Și Carul Mare scârțâie iar, solitar, Stingher, monoton. Dar iată că ploaia acum se oprește Și vântul împrăștie norii. La drum
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un țipăt de durere, scăpă furtunul. Încercă să-l târască, dar furtunul era prea greu. Durerea de la hernie creștea. Gata, moșule, gata! Striga la el Neputința, ”zâna sa protectoare”. Încăpățânat cum era,moă Ion o sfida
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
cerească. La noi în sat, cartofii se găteau numai la praznice, nunți și botezuri. Tocănița era o mâncare de lux și pentru ea cartofii erau cumpărați de la târg. La noi, cartofii se semănau în cuiburi primăvara devreme, vrejii creșteau până la brâu că li se punea gunoi cu postăvița, dar tuberculii, când îi scoteau, nu erau mai mari decât coricovele, acele mere pădurețe. Mama, a fost întrebată odată de o vecină dacă mai pune și anul acesta cartofi? Ea a răspuns: - Pun
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
smeritul între Ieromonahi Chir Nicolae, Sân Nicoli ot Teiuș meseta Mart din 9 leat 7222 (1714)“. Viața aspră, postul, ostenelile sihăstrești și rugăciunea continuă au lucrat minunat asupra Sfântului Antonie. Pentru a nu cădea în ispite, Sfântul Antonie purta un brâu din lanțuri de fier. Hrana sa era puțină, căci „numai după ceasul al nouălea consuma pâine și apă“. Nu a băut vin sau alte băuturi care i-ar fi tulburat rugăciunea. Viața sa de sihăstrie s-a asemănat cu cea
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
peste țeava de deasupra. Așa că fac bătaia, să-mi iau avânt, însă capătul scândurii cade de pe țeavă, eu vin cu pieptul în țeava de sus și mă răstorn în apă însă în cădere mă lovesc cu fruntea de platbanda de la brâul de protecție al navei de unde era scos lemnul, o table groasă de vreo 3 milimetri, îmi retez nasul și mă scufund în apa rece. Aceasta a fost șansa mea că nu m-am lovit mai sus în tâmplă să-mi
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
minat al cuvintelor, aleargă femeia. Culege verbe seci, când fluturi prea orbi întind flori pentru încă o zi a universului. Plină în sinea ei, calcă apăsat femeia rădăcinile alegerilor. Tainice zăbrele de flori pocnesc. Îmbobocesc grăbit în mâinile ei, cât brâul cerului și pământului la un loc, ca o centură de viață -iubire-... La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele. Apa cheamă noaptea luna plină să-i țeasă pe pânza izvoarelor
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
povestea basmului meu scris de tine, de-atâta timp personaje fațetate îmi tulbură nopțile nedescifrate, că-mi termin zilele ghem - totem pe Insula Paștelui cu umbletul pe dinăuntru. Ieri urmăream în grădina lărgită a blocului, leuștean, paparudă zăludă îmbrăcată în brâul lui Josephine Baker din banane dansând, cerând venirea ploilor, acum sunt creanga... ști tu, a lui Satyavan, plecat pe maidan să-și facă relele, damblalele, acum mă urci sus, la colțul camerei păianjen, apoi tu îmi apari incubus călare pe
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
atâta timp îmi recit povestea basmului meu scris de tine,de-atâta timp personaje fațetateîmi tulbură nopțile nedescifrate,că-mi termin zilele ghem - totempe Insula Paștelui cu umbletul pe dinăuntru.Ieri urmăream în grădina lărgită ablocului, leuștean, paparudă zăludăîmbrăcată în brâul lui Josephine Bakerdin banane dansând, cerând venireaploilor, acum sunt creanga... ști tu, a luiSatyavan, plecat pe maidan să-și facărelele, damblalele, acum mă urci sus, lacolțul camerei păianjen, apoi tu îmi apariincubus călare pe preșul zburător grăbitsă mă desfășor fir
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
zeci de ani în urmă, în vremea copilăriei părinților lui. Generos, căuta subiecte care să ne atragă și să ne mențină atenția. În zilele de duminică, după ce se bărberea, își punea o cămașă bună pe el, se încingea cu un brâu alb țesut la război și lua o vestă de culoare închisă în spate. Pe cap purta pălărie, iar în picioare opinci din piele, cu o cusătură trainică pe margine. Când îl priveam mi se părea grandios, cu un statut epopeic
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
de schimb și apare ca foarte probabilă o răceală care nu dă bine deloc în timp ce te sinucizi. Aici au dreptate! Păi cum ar fi să-ți tai venele sau să te atârni în ștreang strănutând cu mucii atârnați, inestetic, până-n brâu. Nasol! Situația mi se pare teribil de amuzantă, însă nu prea râd deoarece mă cuprind niște aduceri aminte din vremuri pe care le credeam de mult uitate. Acelea din anii când purtam creastă de cocoș, pantaloni strâmți și pantofi ortopedici
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
le-au mai rămas doar bogăția spirituală”, etc. Nicholas Buda este nu doar un scriitor și jurnalist talentat ci și un româno-american, un moț și ardelean foarte patriot, care crede în destinul istoric al românilor din creasta Carpaților, încinși cu brâul milenar al Dunării și binecuvântați cu sărutul tainic al Mării Negre. (MARIAN PETRUȚA, Președinte North American Romanian Press Association, Chicago, Statele Unite ale Americii) COLECȚIA LIRIK ***1. DEBUT EDITORIAL: LEPPA NICOLE (Adjud, Vrancea): LACRIMI DE STELE (versuri, A5 manșetat, 132 pagini) Sub
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
voce iilor care parcă vorbeau singure. Fiecare ie își are povestea ei, a spus Doamna Victoria Bularda. Costumele naționale cu care erau îmbrăcate diversele persoane prezente la aceasta sărbătoare îți luau ochii: ba o maramă, ba o cingătoare, ba un brâu tricolor, iar ansamblele erau splendid articulate. La o pauza de masă, unde au fost servite bunătăți felurite, frumoasele noastre cântau și dansau precum fetele de la Căpâlna. Petroneta țipuia, chiuia și le zicea așa, ardelenește. O dobrogeancă cânta și ea. Raluca
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
istoria ce se desfășura în afară decît în măsura în care ele au fost căutate și cercetate la ele acasă. Acest principiu este caracteristic Asiei: opoziția zi-noapte sau, folosind un limbaj geografic, șesul văilor lanțul muntos este trăsătura determinantă [181] a istoriei asiatice. Brîul de munți care înconjură platoul, platoul însuși și șesurile fluviilor sînt elementele ce caracterizează Asia din punct de vedere fizic și îi prefigurează structura spirituală; dar, în sine, nu ele sînt elemente concret istorice, ci faptul că opoziția lor le
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
câteva zile veni la Viena un muntenegrean de tot tânăr, călătorind spre Kiew, unde va intra în Academia militară. Pe stradele Vienei lumea curioasă urmărea cu ochii pe acest fiu al munților negri în costumul său cel pitoresc și cu brâul spicuit de pistoale strălucite. În Viena însă poliția nu vede bucuros nici pe un muntenegrean purtând arme pe stradă. De aceea un impiegat îl făcu să înțeleagă că trebuie să se despartă de arsenalul său. Junele erou se miră mult
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Junele erou se miră mult de această cerere, căci muntenegreanul în legislațiunea sa nu pomenește de patente de arme. Se duseră la un funcționar superior. Aci muntenegreanul {EminescuOpXI 131} se purtă cu multă modestie, numai că, din întîmplare, trase de la brâu un revolver cu o mișcare proprie acestui soi de oameni, încît autoritatea vieneză sări trei pași îndărăt. Muntenegreanul însă, zâmbind, îl liniști, într-un limbagiu înflorit, zicînd: "Fii liniștit domnul meu: ceea ce pentru tine este condeiul, pentru mine este revolverul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dezmierdă până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cîtu-i lua gura: "Aolio! Copilașul meu, copilașul meu! Muma ei, care torcea după horn, auzind-o zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și sărind o-ntrebă: - Ce ai draga mamei? Ce-ți este? - Mamă, mamă, copilul meu are să moară! - Când și cum? - Iaca cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? - Îl văd. Și...? - De s-o sui pisica, are să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
des întâlnită în literatură. Iată o edificatoare chilie cioplită în munții Indiei antice 3: "Tu vei vedea în codru pe-un logi luminat: De-un milion de veacuri el șade nemișcat, Cu fruntea încrețită, cu ochii țintă-n soare, Un brâu de piei de șarpe având ca-ncingătoare. Iar barba lui ajunge târâtă pe pământ. Și-n palme-i crește iarbă, iar membrele lui sunt De iederă cuprinse, și mâinile-i sunt crunte De ghimpi ce-i cresc pe brațe! Și-i
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
unde sînt cele două case alăturate, una "pentru dormit", alta "pentru luat masa". Aici, în raiul sălbatic, revine în fiecare vacanță: "umbla își aduce aminte mai tîrziu Ștefana Velisar Teodoreanu cu picioarele goale, în sandale cu curele, gol pînă la brîu, în plin soare, cu barba mare și chica bogată în vînt... Îl văd, în amintire, prin fîneață, ca un cal slobod". Îi și place, în zăvoaiele Buciumului, să aibă în preajmă un cal, să-l bată pe grumaz, să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iau loc acum vîrfurile politic-administrative ale urbei, unele din ele cu mină total străină sportului, sănătății locului. În pauză, deranjînd pe oficialii de rînd, cum ar veni, își fac loc lelițe cu tăvi pline cu berici, cu plăcinte poale-n brîu, cu alune etc. etc. Destinate, evident, celor din rîndul întîi. Toată compoziția asta, cu dichisul ei apăsat balcanic, are legătură cu stadionul cum are... plăcinta cu arahida. Pe cînd taraf și scripcari la ureche? Continuînd să sugă încă din ugerul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stare a castra bărbatul cu luciditatea lor crudă. Justificarea pictorului: "Eu am pus mereu arta înainte de toate și am simțit femeia ca un obstacol pentru munca mea". Da, dar madonele lui despletite, atît de atașant pictate, cu încadrarea lor în brîuri de spermatozoizi în atac, încît... Film în film. Unul de miezul nopții cu bulină verde. Și cum le mai împușcă americanii pe astea! La o masă de bistro, vedeta filmului în pregătire, macho irezistibil (și pentru frumoasele de acum, de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rotirea peste 80 Solemnul lor sălaș, Los privi rumenul băiat Îmbrățișîndu-și luminoasă mama, si văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l ucidă 135. Tristețe se nalta peste roșcatele-i sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l ucidă 135. Tristețe se nalta peste roșcatele-i sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți trecură-n chin cumplit Dînd naștere-unui brîu în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți trecură-n chin cumplit Dînd naștere-unui brîu în zi și-n noapte sfîșiindu-l. 90 Brîul pe timp de zi lua naștere, pe timp de noapte era în două rupt, Căzînd pe stîncă jos, un lanț de fier verigă cu verigă ferecat. Enitharmón privi însîngeratul lanț al nopților
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți trecură-n chin cumplit Dînd naștere-unui brîu în zi și-n noapte sfîșiindu-l. 90 Brîul pe timp de zi lua naștere, pe timp de noapte era în două rupt, Căzînd pe stîncă jos, un lanț de fier verigă cu verigă ferecat. Enitharmón privi însîngeratul lanț al nopților și zilelor Stînd aninat de sînul lui Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos cînd încă era departe foarte, Si privi iutea să apropiere; strîns întunecat stătea Spectrul. Lîngă el Tharmas se opri din zbor și aspru sfidător statu, Vorbind cu Spectrul ce se veselea de-a lungul văii. În jurul pîntecelor sale182 un brîu ardea scînteietor cu multe colorate focuri, 305 În mîna-i, noduroasa Ghioaga 183 cu noduri mari cît munții ce spăimîntau Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]