1,967 matches
-
consultă înainte de a porni războiul împotriva vecinului său Bătrânul cu barbă lungă și albă din Corbei care apare în visele doamnei Firescu torturată de ideea că doarme într-o casă căreia nu i se făcuse sfeștanie. Baba din Peștele pe brazdă sau cea din Mielușelul, Pe povârniș, Vecinii II, Rodul tainic nu are nimic din cumințenia și dreapta socotință a "bătrânilor". Tot așa și corespondentul ei masculin: moșul sau moșneagul. Viclenia e singura achiziție a unei vieți îndelungate pe care ei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acolo la casa lui În vârful Prelucii. Un aer Înmiresmat, când Încă nu Începuse zăpușeala verii, Îi răcorea obrajii acoperiți de o barbă În dezordine. Iarba Începe să se ridice și În curând iar o voi doborî cu coasa În brazde Încă Înainte de răsăritul soarelui de după dealurile Împădurite ale Giurgeului, gândi el, și ochii i se Înseninau parcă de o lumină venită dinăuntru. Acum cerul era umed și limpede, iar de pe Mureș deja se ridicaseră negurile. Prin rariștea brazilor Începeau să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
uneltele. Până pe la Începutul lunii aprilie trebuia să fie totul pregătit. La arat se pleca În zori, cam odată cu răsăritul soarelui. Acum plugarul avea nevoie să fie Însoțit și de un pogonici care să ducă boii sau vacile Înjugate pe brazdă. În caz că mai uita să fie atent la vite dacă merg pe brazdă, era bai mare. Se putea alege cu câteva lovituri de bici Însoțite și de câte o sudalmă, fiindcă plugul făcea greșuri și acestea trebuiau reparate. A face drum
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
arat se pleca În zori, cam odată cu răsăritul soarelui. Acum plugarul avea nevoie să fie Însoțit și de un pogonici care să ducă boii sau vacile Înjugate pe brazdă. În caz că mai uita să fie atent la vite dacă merg pe brazdă, era bai mare. Se putea alege cu câteva lovituri de bici Însoțite și de câte o sudalmă, fiindcă plugul făcea greșuri și acestea trebuiau reparate. A face drum dus și Întors cât era ziua de mare nu era lucru puțin
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Întors cât era ziua de mare nu era lucru puțin, nici pentru pogonici, nici pentru plugar și nici pentru animale. Seara toți cădeau morți de oboseală. La capătul arăturii fierul plugului și cormanul se Întorceau și munca continua, arătura crescând brazdă cu brazdă. Când gospodarul pleca la arat, stropea boii cu apă sfințită și arunca peste casă un ou fiert. Dacă oul se spărgea era semn rău pentru pogonici, Însemna că va mânca bătaie, iar de nu, era semn bun, pogoniciul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
era ziua de mare nu era lucru puțin, nici pentru pogonici, nici pentru plugar și nici pentru animale. Seara toți cădeau morți de oboseală. La capătul arăturii fierul plugului și cormanul se Întorceau și munca continua, arătura crescând brazdă cu brazdă. Când gospodarul pleca la arat, stropea boii cu apă sfințită și arunca peste casă un ou fiert. Dacă oul se spărgea era semn rău pentru pogonici, Însemna că va mânca bătaie, iar de nu, era semn bun, pogoniciul scăpa teafăr
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
trei ori semnul crucii, spunea un Doamne ajută! și apoi pornea la treabă. Bărbat, plug și animale parcă erau un tot. Boii plecau la pas agale, iar bărbatul, aplecat pe coarnele plugului pe care le apăsa Încet, era atent ca brazdele să fie Întoarse bine de cormană. Boii știau comenzile. La plecare doar atât auzeau: no, hai, mă! și ei Își Începeau drumul dus și Întors. La capătul brazdei se opreau la comanda hoo! Și brazdele se Înmulțeau În urma lor, lucind
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aplecat pe coarnele plugului pe care le apăsa Încet, era atent ca brazdele să fie Întoarse bine de cormană. Boii știau comenzile. La plecare doar atât auzeau: no, hai, mă! și ei Își Începeau drumul dus și Întors. La capătul brazdei se opreau la comanda hoo! Și brazdele se Înmulțeau În urma lor, lucind În soare. În pădurea din apropiere se auzea cântecul cucului și al pupezei și astfel ziua trecea mai repede. La amiază venea gospodina cu merinde, iar boilor li
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
apăsa Încet, era atent ca brazdele să fie Întoarse bine de cormană. Boii știau comenzile. La plecare doar atât auzeau: no, hai, mă! și ei Își Începeau drumul dus și Întors. La capătul brazdei se opreau la comanda hoo! Și brazdele se Înmulțeau În urma lor, lucind În soare. În pădurea din apropiere se auzea cântecul cucului și al pupezei și astfel ziua trecea mai repede. La amiază venea gospodina cu merinde, iar boilor li se dădea un braț de fân adus
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
coți de pânză de țesut, că la vară trebuie să-ți fac ițari noi, mai adăugă tânăra nevastă și se pierdu pe cărarea de șerpuia prin crâng. Ionuț, amu trebuie să semănăm până odihnesc boii. Tu să mergi Înainte pe brazde până unde arunc eu grâul! zise gospodarul și Își luă desaga cu grâu, Începând să meargă agale În timp ce arunca cu dreapta grâul, Înaintând pe arătură Încet, având grijă ca bobul de grâu să cadă În brazdă fără să rămână goluri
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să mergi Înainte pe brazde până unde arunc eu grâul! zise gospodarul și Își luă desaga cu grâu, Începând să meargă agale În timp ce arunca cu dreapta grâul, Înaintând pe arătură Încet, având grijă ca bobul de grâu să cadă În brazdă fără să rămână goluri. Apoi, după ce puse o greutate pe grapă, Înjugă boii și Începu să acopere cu grapa grâul căzut În brazdă. Noa, de-amu numai de-ar da Dumnezeu ploi la vreme potrivită. Și până la apusul soarelui mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
arunca cu dreapta grâul, Înaintând pe arătură Încet, având grijă ca bobul de grâu să cadă În brazdă fără să rămână goluri. Apoi, după ce puse o greutate pe grapă, Înjugă boii și Începu să acopere cu grapa grâul căzut În brazdă. Noa, de-amu numai de-ar da Dumnezeu ploi la vreme potrivită. Și până la apusul soarelui mai traseră câteva brazde, după care puse plugul și grapa pe cobile și pe Înserat ajunseră acasă. Mai Întâi pogoniciul Ionuț dejugă boii, le
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
rămână goluri. Apoi, după ce puse o greutate pe grapă, Înjugă boii și Începu să acopere cu grapa grâul căzut În brazdă. Noa, de-amu numai de-ar da Dumnezeu ploi la vreme potrivită. Și până la apusul soarelui mai traseră câteva brazde, după care puse plugul și grapa pe cobile și pe Înserat ajunseră acasă. Mai Întâi pogoniciul Ionuț dejugă boii, le puse În iesle fân și sfecla cu tărâțe, apoi veni la cină. Din mămăliga Întoarsă pe fund ieșeau aburi. Brânza
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
spate, greblele și pruncul dacă era mic și mergeau la fân, ducând prânzul mare la cosași. Doamne, de unde aveau atâta energie? Cosașii plecau și ei Înainte de răsăritul soarelui, ca atunci când se va ivi soarele să aibă culcate la pământ câteva brazde. Coasa o aveau bătură de cu seara. După ce se evapora roua de pe brazde și după ce se culegea din ele săcăreaua (chimenul) și o legau În snop, brazdele se Împrăștiau de pruncii care duceau prânzul, de obicei un pui În smântână
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mare la cosași. Doamne, de unde aveau atâta energie? Cosașii plecau și ei Înainte de răsăritul soarelui, ca atunci când se va ivi soarele să aibă culcate la pământ câteva brazde. Coasa o aveau bătură de cu seara. După ce se evapora roua de pe brazde și după ce se culegea din ele săcăreaua (chimenul) și o legau În snop, brazdele se Împrăștiau de pruncii care duceau prânzul, de obicei un pui În smântână. Acum, pruncii erau În vacanță și ajutau la treburile câmpului. Fânul era uscat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
soarelui, ca atunci când se va ivi soarele să aibă culcate la pământ câteva brazde. Coasa o aveau bătură de cu seara. După ce se evapora roua de pe brazde și după ce se culegea din ele săcăreaua (chimenul) și o legau În snop, brazdele se Împrăștiau de pruncii care duceau prânzul, de obicei un pui În smântână. Acum, pruncii erau În vacanță și ajutau la treburile câmpului. Fânul era uscat pentru căpițe de abia a doua zi, când bărbatul Înceta cositul și clădea căpița
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-i subțiezi gura până când juca pe unghie. Dacă loveai cu ciocanul mai sus de cât trebuia, drept recompensă puteai primi de la maestru câteva după cap. Până la urmă, de voie de nevoie, Învățai pentru că nu aveai Încotro. Ucenicul trebuia să ia brazdă mai mică, atât cât poate duce, și să nu ridice coasa prea sus ca apoi să-i bage vârful În pământ. În urma lui venea cu brazda tatăl sau fratele mai mare ca să-i facă observațiile de rigoare. După ucenicia de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
urmă, de voie de nevoie, Învățai pentru că nu aveai Încotro. Ucenicul trebuia să ia brazdă mai mică, atât cât poate duce, și să nu ridice coasa prea sus ca apoi să-i bage vârful În pământ. În urma lui venea cu brazda tatăl sau fratele mai mare ca să-i facă observațiile de rigoare. După ucenicia de o vară trebuia să știe a cosi singur. Tot cam de la această vârstă era necesar să Învețe și să Încarce carul cu fân cu care până
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
deșfăcat porumbul am povestit când vorbeam despre muncile de peste an. Primăvara erau clăcile de arat. Îmi amintesc cu drag, și n-aș putea spune că fără o oarecare nostalgie, de imaginea unui câmp În care, Înșirate câte zece-cincisprezece, plugurile rupeau brazda În pământul reavăn al primăverii. Timp de patru-cinci ore, un câmp Întreg devenea arătură. Și apoi venea gazda, de obicei o fată, cu plosca de rachiu și Îi Îmbia pe cei aflați la coarnele plugului să prindă curaj. Sâmbătă seara
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pârgă. În pauză, pe după clăile de fân le mai furau câte un sărut, iar lor nu se poate spune că nu le plăcea. Vara erau clăcile de cosit și apoi cele de secerat. Dacă la primele bărbații se Întreceau trăgând brazde mari până ce puneau jos iarba de pe câteva delnițe, la cele de secerat, lanul de grâu era pus jos de femei. Bărbații le legau snopii și Îi clădeau În clăițe. Și În aceste cazuri jocul era tot noaptea dinspre duminică. Acum
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ajun de Anul Nou, cu generații În urmă, se umbla la urat cu plug și boi. Plugul bineînțeles că era pus pe cobile. De atunci s-a păstrat Începutul urăturii: Bună seara, dragă gazdă! Am venit să-ți trag o brazdă. Obiceiul s-a pierdut Încă de la Începutul secolului douăzeci. Colindătorii colindau casele gospodarilor mai ales În noaptea de crăciun. Copii cât niște mogâldețe Înotau prin zăpadă kilometri Întregi fără nicio teamă de lupi, prin mai multe cătune, trecând prin păduri
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ambele obiceiuri se încheie, în expresia lor literară, cu orații de bună stare. Uneori textele se confundă tocmai din această cauză. De altfel, apa constituie un panaceu universal în riturile de fertilitate. „Plugarul”, primul sătean care punea primăvara plugul pe brazdă, era dus cu alai la rîu și cufundat de trei ori în apă, asemenea copilului la botez. Prin acceptarea voluntară a cufundării, Plugarul își asuma răspunderea, în numele tuturora, pentru buna recoltă a anului. Putem întrezări aici un ecou venit de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și de animale, pentru că ele se aflau chiar sub tutela divinităților inspiratoare. Oamenii ficționau cu scopuri practice. Citim într-un text literar rămas de la fenicieni: „Craiul Denel porni, dădu ocol țării pîrjolite de secetă și văzu un mic lăstar în brazdă, zări un spic, pe care-l mîngîie și-l sărută (urîndu-i): «Înalță-se lăstarul acesta în brazdă! Crească spicul în pămîntul pîrjolit! O, spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te culeagă și să te pună în hambarul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Citim într-un text literar rămas de la fenicieni: „Craiul Denel porni, dădu ocol țării pîrjolite de secetă și văzu un mic lăstar în brazdă, zări un spic, pe care-l mîngîie și-l sărută (urîndu-i): «Înalță-se lăstarul acesta în brazdă! Crească spicul în pămîntul pîrjolit! O, spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te culeagă și să te pună în hambarul său!». Craiul Denel porni iar la drum, străbătu cîmpul ars de secetă și văzu un spic de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Dumnezeu și Sfîntul Petru din timpul scaldei ritualice. Ei „se scaldă și se-ntreabă”, chiar în seara Crăciunului, la poalele pomului mirific din rai: «- Ce-i mai bun, Petre, pe lume? » « - Nu-i mai bun ca boul bun, Cînd revarsă brazdă neagră, Și răsare grîușor;». Iar se scaldă și se-ntreabă: «- Ce-i mai bun, Petre, pe lume ?». «- Nu-i mai bun ca calul bun, Căci te duce și te-aduce, Poartă oase păcătoase De punerea capului!». Iar se scaldă și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]