4,654 matches
-
chip așternându-i-se o expresie sumbră. — Cu scopul de a ne da o lecție, continuă Kuei Liang, britanicii au lansat un asalt asupra Cantonului și întreaga provincie a fost înfrântă. Având împreună douăzeci și șase de nave cu tunuri, britanicii și francezii, ajutați de americani - „observatori imparțiali“, zic ei - și de ruși, care s-au alăturat pentru jafuri, au sfidat-o pe Majestatea Voastră. Nu am o vedere completă asupra chipului soțului meu, dar îmi pot imagina expresia sa. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
război și poruncea „moarte barbarilor“. Ce rost au și mai multe cuvinte? Așa cum se desfășoară evenimentele, împăratul Chinei va fi în curând forțat să-și ceară scuze pentru „trădarea trupelor sale care au apărat anul trecut forturile din Taku împotriva britanicilor“. China va fi obligată să le plătească invadatorilor săi o sumă enormă de bani drept despăgubiri. Împăratul are nevoie să se odihnească. După o scurtă pauză, Kuei Liang vorbește din nou: — Rușii au venit să se alăture hoției, Majestatea Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
murmurând în somn: „Gata cu felicitările, Confucius!“. — Ce altceva mai pot face? Spre exasperarea lui Su Shun, îi răspund Majestății Sale: — Eu nu aș ceda în fața rușilor, rostesc încet, dar cu hotărâre. Rușii profită de problemele noastre cu francezii și britanicii. China nu ar trebui să dea impresia că este o pradă ușoară, un os numai bun de ros pentru oricine. Sper că asculți cu atenție, zice Hsien Feng. Arată... forța noastră. Su Shun dă din cap: — Da, Majestatea Voastră. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc cu treburi urgente. Ei stau lângă patul din lemn negru, ornamentat al Majestății Sale și îi raportează că britanicii și francezii au cerut o audiență. Împăratul Hsien Feng se ridică în capul oaselor: — Nu pot accepta faptul că ei vor să revizuiască și să amendeze tratatele. Ce e de revizuit și de amendat? Creează un pretext pentru un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum a anticipat prințul Kung. 1 august 1860 a fost cea mai groaznică zi pentru împăratul Hsien Feng. Nimic nu i-a putut opri pe barbari. Oficiile prințului Kung au fost denunțate și tsungli yamen-ul său dizolvat. Spunându-și „Aliații“, britanicii au venit cu 173 de nave de război și 10 000 de soldați, iar francezii cu 33 de nave și 6 000 de soldați. Apoi li s-au alăturat și rușii. Împreună, cele trei țări au debarcat un efectiv militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiecare cap de barbar negru (soldații britanici Sikh) voi da o recompensă de 50 de tael-i, iar pentru fiecare cap de barbar alb voi da o recompensă de 100 de tael-i. Cetățenii altor state supuse nu trebuie agresați, iar atunci când britanicii și francezii vor arăta căință și vor renunța la relele lor obiceiuri, voi fi bucuros să le permit să făcă din nou comerț, ca pe vremuri. Fie ca ei să regrete, cât încă mai e vreme. În Sala Virtuții Luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca nou port comercial. Din punctul lui de vedere, acest lucru nu numai că le permite barbarilor să facă negoț în ograda lui, ci le facilitează și accesul militar pe mare spre capitală. Majestatea Sa este forțată să „închirieze“ Kowloon britanicilor, drept despăgubire de război. Tratatele stipulează că misionarilor străini li se va acorda libertate totală și protecție pentru a-și desfășura activitatea în China, clauză ce include și construirea de biserici. Străinilor nu li se vor aplica legile chineze, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
desfășura activitatea în China, clauză ce include și construirea de biserici. Străinilor nu li se vor aplica legile chineze, iar încălcarea tratatelor de către chinezi va fi pedepsită cu promptitudine. China e silită să plătească despăgubiri de opt milioane de tael-i britanicilor și francezilor. Ca și cum asta nu ar fi de ajuns, rușii au trimis un nou proiect al tratatului sino-rus de la Peking. Reprezentantul diplomatic rus a încearcat să-l convingă pe prințul Kung că incendierea palatelor imperiale indică faptul că țara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
m‑am relaxat un pic. Le‑am spus o tonă de povești amuzante despre ce se întâmplă în spatele camerei la Cafeaua de dimineață, iar ei m‑au ascultat cu mare atenție și au zis că e „chiar interesant“. — Sigur, voi britanicii sunteți foarte diferiți de noi, zice Kent gânditoare. Și eu termin de povestit despre ziua când Dave, cameramanul, a venit atât de afumat, că a căzut din picioare în mijlocul unui cadru și a surprins‑o pe Emma care se scobea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că a căzut din picioare în mijlocul unui cadru și a surprins‑o pe Emma care se scobea în nas. Doamne, cât am râs atunci. Chiar și acum, când le povestesc, m‑apucă râsul. — Ai un simț al umorului atât de britanic, pe care pur și simplu îl adorăm, zice Judd și se uită fix la mine, de parcă s‑ar aștepta să fac o poantă. OK, repede. Hai, gândește‑te la ceva haios. Simt al umorului britanic. Ăă... Monty Python? Victor Meldrew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din Cornwall. O s‑o întreb despre asta! — Numai în anumite părți din Cornwall, îi explic. Doar în zonele mai de deal. Judd și Kent schimbă priviri uimite, apoi izbucnesc amândoi în râs. — Ai un simț al umorului atât de britanic! spune Kent. E atât de revigorant. O clipă, nu știu cum să reacționez, apoi încep și eu să râd. Doamne, ce bine. Ne înțelegem de milioane! Kent se luminează la față. — Rebecca, am tot vrut să‑ți spun. Am o mică surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
conduc la noua dumneavoastră locuință, domnule. Eu însumi am făcut aranjamentele pentru cină. Bucătarul a rămas de la Raj, domnule, și voia să vă facă niște cotlete cu cremă caramel. Am zis: „Nu faci nimic. De ce-am scăpat noi de britanici? Ca să mâncăm în continuare cotlete și cremă?“ Va trebui să fiți foarte strict cu el. S-a cam înfuriat, dar i-am ordonat să facă pulao cu legume și curry de berbec. De asta a refuzat să vină la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
deja, ca moștenitor al tatălui său, unul dintre cei mai bogați neguțători din bazar. Dar vasta sa cultură Îi sporea Încă și mai mult rangul și printre cei asemenea lui avea o mare influență. Unui om de condiția sa, diplomații britanici nu puteau să-i propună decât una din Încăperile rezervate oaspeților de seamă. Cu toate acestea, el a refuzat oferta și, invocând căldura, și-a exprimat dorința de a se instala În vastele grădini ale legației. Își adusese, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că se pregăteau să ne sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație la granițele sale, cuvântul „Parlament” Îl face să tremure de furie. — Nu este, totuși, cazul britanicilor! — Nu. Numai că, dacă persanii ar ajunge să se guverneze În mod matur, aceasta le-ar putea da idei indienilor! Și Anglia n-ar mai avea altceva de făcut decât să-și strângă bagajele. Și, apoi, există petrolul. În 1901
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tipărească fotografia care-l compromitea pe Dl Naus. Când mișcarea noastră a triumfat, Londra a putut să obțină un acord de Împărțire din partea țarului: nordul Persiei rămânea o zonă de influență rusească, sudul era un domeniu rezervat exclusiv Angliei. De Îndată ce britanicii au căpătat ce doreau, democrația noastră a Încetat brusc să-i mai intereseze; asemeni țarului, ei nu văd acum În ea decât inconveniente și ar prefera s-o știe dispărând. — Cu ce drept? explodă Baskerville. Fazel Îi adresă un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face nimic, tu nu poți face nimic, există momente În care orice decizie este greșită, trebuie aleasă aceea care va fi regretată cel mai puțin! Păru să se calmeze și să reflecteze adânc. — Ce soartă le e rezervată prietenilor mei? — Britanicii le garantează securitatea. — Armele noastre? — Fiecare va putea să-și păstreze pușca, locuințele nu vor fi percheziționate, cu excepția celor din care vor porni focuri de armă. Dar armele grele vor trebui predate. Nu părea deloc liniștit. Și cine-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de asediat. Îmi rămânea Întregul Orient de descoperit, de la Bosfor la Marea Chinei: Turcia, care tocmai se revoltase odată cu Persia, Își alungase Sultanul-Calif și se fălea, de-atunci, cu deputați, senatori, cluburi și ziare de opoziție, mândrul Afganistan, pe care britanicii sfârșiseră prin a-l cotropi, dar cu ce preț! Și, bineînțeles, toată Persia rămânea de străbătut. Nu cunoșteam decât Tabrizul și Teheranul. Dar Isfahanul? Dar Șirazul, Kashanul și Kirmanul? Dar Nichapurul și mormântul lui Khayyam, piatră cenușie vegheată, de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar de ce țara mea? Charles Russel reacționă la remarca mea printr-un gest de surpriză și de neliniște. Pe care răspunsul lui Fazel nu Întârzie să-l potolească: — Am trecut În revistă, una câte una, toate Marile Puteri. Rușii și britanicii sunt prea bucuroși să ne Împingă spre faliment ca să ne domine mai bine. Francezii sunt prea preocupați de relațiile lor cu țarul ca să-i mai intereseze soarta noastră. În general, Europa Întreagă este prinsă Într-un joc de alianțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a fost publicat un comunicat care afirma că faptul care tocmai se petrecuse echivala cu o agresiune Împotriva Rusiei, cu o insultă la adresa țarului și țarinei, se cereau scuze oficiale din partea guvernului de la Teheran. Îngrozit, prim-ministrul persan ceru sfatul britanicilor; Foreign Office răspunse că țarul nu glumea, că adunase trupe la Baku, se pregătea să invadeze Persia și ar fi prudent ca ultimatumul să fie acceptat. Pe 24 noiembrie 1911, ministrul persan al Afacerilor Străine se prezentă, așadar, cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
excluderilor sociale între indivizi și grupuri sociale (familii, neamuri, clanuri etc.) în condiții de reală sau virtuală rivalitate. Cea mai simplă este excluderea celuilalt din regnul uman și trimiterea în animalitate, de la multă vreme cumplitul son of a bitch al britanicilor pînă la mai inofensivul nostru „boule !”, „măgarule !” sau „porcule !”. Mai complexe sînt înjurăturile de rudenie sau comunitate, în cadrul cărora înjurătura de mamă este, la origine, o degradare simbolică a liniajului matern (a „neamului”, în cazul nostru) prin trimiterea la posesiunea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cuvintelor în cadrul operei literare numele nu mai trimite la lumea reală, ci în special la lumea ficțională, care se potriveau adresantului: țăranul, săpăliga, gâscanul, chirurgul. Alteori porecla este un oximoron: în 1988, la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Calgary, un săritor britanic ocupa ultimul loc la ambele probe individuale. Eddie Edwards, poreclit The Eagle/Vulturul, nu a devenit celebru pentru metrii, pe care schiurile sale aruncau urme, ci pentru cei pe care îi străbătea târâș. Unii i-au spus că este căzător
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
căzător înnăscut, alții i-au spus omul care cade. Totuși, la acea vreme, 100.000 de oameni strigau "Eddie, Eddie!" la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Edwards, cu ai săi ochelari rotunzi și uriași, a fost primul săritor britanic care s-a calificat la Jocuri. În limbajul comentariului sportiv, jocul e interpretat de multe ori prin intermediul modelelor metaforice care evocă alte domenii: în primul rând, desigur, războiul (luptă, atac, eroi...); destul de des artă (scenă, spectacol, protagoniști, regizor...), apoi tehnica
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Platon, Sofocle, Euripide, Fidias, Praxitele erau și ei "balcanici"! Istoria filosofiei a început în Balcani. Marea tragedie tot aici s-a născut. Parthenonul a fost construit în Balcani, în vreme cel strămoșii francezilor și nemților mai trăiau în păduri, iar britanicii așteptau să fie civilizați de romani! Mă tem că ușurința cu care luăm peste picior "spiritul balcanic" vine din niște complexe ale noastre. Ca pentru a-mi da dreptate, "Lumea Renașterii" s pune în mișcare. Din păcate, nu-mi pot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care am avut-o la Los Angeles și la New York) sau a micilor orașe care reprezintă, spun unii, adevărata Americă? A Las Vegas-ului, cu dezmățul său de reclame luminoase, care-ți zgârie nervii ca glas-papir-ul, sau a austerului, a britanicului Boston? Ne place să spunem că noi europenii semănăm unor tineri care se trezesc, uneori, în zori, bătrâni și obosiți, în mijlocul unor ruine ilustre, dar ce să zică atunci asiaticii? Ei sunt și mai bătrâni, și mai obosiți. Încât s-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cer cînd ea Îi spunea darling, În fața tuturor. Bineînțeles că așa viața era mai plăcută, așa merita Într-adevăr să trăiești, că doar pentru asta muncise atîta În viață, așa, vorbind de strămoșii noștri, de bunicul tău, Susan, atît de britanic În toate, cu o Înfățișare de mare senior cum nu mai există În ziua de astăzi și cu un nume atît de sugestiv, Patrick, a Învățat la Oxford, nu-i așa? Ce tradiție impresionantă! Pe Lastarria Îl fascina tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]