3,109 matches
-
trase după noi de elice, iar apoi am trecut și de promontoriu, iar cînd m-am uitat Înapoi nu se mai vedeau docul și adăpostul pentru bărci - nu se mai vedeau decît promontoriul, trei ciori care mergeau pe nisip, un buștean putrezit și acoperit pe jumătate cu nisip, iar În față se desfășura lacul. Întîi am auzit trenul și avia apoi l-am văzut sosind - la Început era curbat și părea foarte mic, grăbit și decupat În mai multe secțiuni. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Hai, Înc-o dată. De data asta aleseră unul imens și, atunci cînd valul Înălțat Începu să se Încovoaie, gata să se spargă, Roger o ținu bine și se aruncă pieziș, iar valul Îi rostogoli pînĂ pe plajă, ca pe un buștean adus de ape. — Hai să ne curățĂm și să ne Întindem pe nisip, spuse ea. Înotară În larg și se scufundară În apa curată, după care se Întinseră unul lîngă celălalt pe nisipul răcoros și valurile le atingeau doar degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Landes cresc grozame galbene printre pini. — Și nici nu-i pun pe pușcăriași să facă terebentină din copaci. Pe-aici numai de Ăștia lucrează. — Cum așa? PĂi e o treabă foarte urîtĂ. Închisorile au contract cu statul pentru terebentină și bușteni. În perioada cea mai urîtĂ a depresiunii Îi prindeau În tren. Pe toți Ăia care umblau cu trenul ca să-și găsească de muncă. Toți cei care mergeau spre est, vest sau sud. Opreau trenurile chiar la intrarea-n Tallahassee, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mult pînĂ-n orașu’ Ăla de unde ne luăm sendvișuri? — Le luăm din primul În care intrăm. Era un oraș forestier, tăiat de o stradă lungă mărginită de clădiri din cărĂmidă. Fabricile erau construite lîngă calea ferată, dinspre maldărele Înalte de bușteni venea un miros de pin, chiparos și rumeguș. CÎt făcu Roger plinul și verifică apa și uleiul, Helena ceru niște hamburgeri și niște sendvișuri cu carne de porc, pe care le aduse la mașină Într-o pungă de hîrtie maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
campau acolo pe toată durata Întrunirii . Revival (În engl. În orig.) - revival meetings - Întîlniri ținute de biserica protestantă, ce au ca scop atragerea de noi adepți. Lean-to În orig. - construcție nefinisată, folsită mai ales În campinguri, făcută de obicei din bușteni, cu trei pereți și un acoperiș Înclinat; partea lăsată descoperită va fi ferită de vînt . Common law wife În orig. - căsĂtorii recunoscute ca atare deși nu s-a semnat nici un act și nu a existat vreo ceremonie legală. În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că sunt dependentă de Lege&Ordine. Mă așez lângă foc și îl aștept pe Jake să aducă cina. E prea cald, dar Jake e foarte atent la dorințele mele, chiar și acele neexprimate, așa că face un foc mic: un singur buștean care arde încet în șemineu, cu pocnete tihnite și cu câte o salvă de scântei aurii la răstimpuri. Fundalul e asigurat de Mozart; eu aș fi pus ceva mai sexy, dar apreciez faptul că Jake este cult. Poate c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
petain-iști, bineînțeles, dar și antigermani, circulă documente care demonstrează că sinarhia este un complot nazist: Hitler e un rozacrucean influențat de masoni, care, cum vezi aici, trec de la complotul iudeo-bolșevic la cel imperial nemțesc.” „Și cu asta ne-am lămurit buștean”. „Măcar de-ar fi numai atât. Iată altă revelație. Sinarhia e un complot al tehnocraților internaționali. Asta o susține În 1960 un anume Villemarest, Le 14ecomplot du 13 mai. Complotul tehno-sinarhic vrea să destabilizeze guvernele, iar pentru a face așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scoase un obiect rotund și-l puse pe soclu, Într-o boltă arcuită a turnului central, și imediat din fântâna din vârf Începu să țâșnească apă. Avui timp să recunosc acel obiect, era capul Maurului, care acum ardea ca un buștean, făcând să fiarbă apa din fântână. Aburi, suflări, gâlgâituri... De data aceasta Lorenza Îmi punea mâna pe ceafă, mi-o mângâia așa cum o văzusem făcând, pe furiș, În mașină, cu Jacopo. Femeia aducea o sferă de aur, deschidea un robinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se spună c-am furat-o. — Au mai furat ai noștri copii și n-au pățât nimic. Și apoi noi n-am furat-o, am găsât-o și-am ajutat-o. Când au inrat în Cocora, se înserase, iar Teofana dormea buștean. Au mers toată noaptea, trecând prin mai multe sate, până au ajuns la marginea orașului, unde-și aveau șatra. Copiii i-au întâmpinat bucuroși, la fel și mama Brândușa, țiganca cea bătrână. În strigătele copiilor, Teofana s-a trezit și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
obraz când pe celălalt. Nici Teofana nu se lăsa mai prejos când se trezea înaintea lui cezar. Îl strângea de nas, îl gâdila la urechi, dar el o lăsa să se joace, să-i răsfire părul prefăcându-se că doarme buștean. Atunci îi astupa gura cu buzele ei știind că aceasta aștepta Cezar. — M-ai trezit atât de frumos, iubita mea!se îmbrățișau sărutându-se în continuare. Drăgălășeniile acestea n-au dispărut nici când aveau copii. Cele două fete care semănau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
toate textele care urmează au fost publicate în Dilema Veche în perioada 2006-2013. și încercam - fără să insist prea mult însă... - să le găsesc o condiționare culturală mai finuță. Primul element meta-sarmalic l-au constituit artificiile. În anul respectiv, la Bușteni, am asistat ore în șir la un dezmăț vizual nemaivăzut : ploua cu curcubeie peste Munții Carpați ! în anul următor, eram deja obișnuit cu acest spectacol ; după doi-trei ani, acesta slăbise în intensitate - sau nu-l mai percepeam eu ca pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
iubitorii de lume și de înlesniri de viață, un popas firesc și un model de centru turistic însemna Sinaia, cu castelul Peleș, cu mănăstirea spătarului Cantacuzino, cu drumurile prin pădure. În jurul ei au prins a crește, spre Miază-Noapte, Poiana Țapului, Buștenii, Azuga, Predealul, iar spre Miază-Zi Comarnicul și Breaza. (...) Al doilea drum căutat, de pe vremuri, era valea Bistriței, cu plutașii ei. Locurile de popas erau salbele de mănăstiri, Neamțul și Secu, Agapia și Văratecul. (...) Al treilea drum al României vechi era
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ziua pe lângă ea. Din spirit de emulație, alți câțiva băieți mai frumușei își găsiseră și ei câte o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care-și săpau în lemnul afânat , buretos, canalele paralele. Toate gâzele vorace au luat urma leșului mierlei. Am putut atunci să mă cațăr pe buștean. Sus, am stat o clipă călare, simțind sub mine scoarța aspră. Mi se uscaseră lacrimile și eram iarăși fericită. Am coborât cu atenție și am pornit din nou la drum, cu soarele bătîndu-mi în față. M-am trezit devreme și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ducea decât la foișor. Ce naiba căuta omul ăsta acolo? Nu-i vedeam pe cei doi alungiți amatori de muzică lăutărească. Aveau oricum un radio vechi, dar bun. În noaptea a treia am visat că merg mai departe prin pădure. Lăsasem bușteanul mult în urmă și înaintea mea cărarea șerpuia prietenoasă. Razele soarelui cădeau printre crengi pe corpurile unsuroase ale scolopendrelor. Veverițele săreau de pe-o ramură pe alta. Curând, cum alergam umplîndu-mi plămânii de aerul verde, am ajuns la un pârâu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ruptă, a sevă, a pământ plin de rădăcinițe putrede. Aș fi vrut s-o iau la fugă înapoi pe cărarea mea, să mă opresc iar pe locul unde găsisem cheia, unde spărsesem paharul, unde trecusem prin apă, unde sărisem peste buștean, să regresez spre zona aceea de unde apărusem, de unde îmi începusem călătoria. Știam însă că întoarcerea nu mai era posibilă. Se terminase. Trebuia, Doamne, trebuia să mă trezesc. M-am lăsat să cad pe pământ și am început să mă zbat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
contagioasă, deși ai avea și motive de îngrijorare destule... — Le știu io, da nu-mi bat capu ! Și noaptea, când nu mă prinde somnu, ei, lasă, că v-arăt io vouă, zic ! Și iau carbaxin, și iau diazepam, și dorm buștean până la ziuă ! Ce m-aș face dacă nu m-aș liniști singură ! Că poți să te dai și cu capu de pereți, da tot ce e să se întâmple se-ntâmplă ! — ...Ai dreptate, dragă Vica ! Dar în privința lui Tudor lucrurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umărul cu o mână. O simți ferindu-se ușor, opunându-i o slabă împotrivire. — Hattie! — Da, Tom. — Vrei să fii soția mea? Nici un răspuns. — Hattie... Lui Tom îi mai trebuiră câteva momente până să-și dea seama că Hattie adormise buștean. Rămase nemișcat, ocrotindu-i somnul și simțindu-se invadat de cea mai pură și mai intensă fericire care i se propaga prin toate fibrele, într-un curent tăcut, năucitor. Mai târziu, în timp ce Hattie continua să doarmă, Tom coborî. Găsi în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare. Da’ unde era „leitenantul” lor? Cum de nu s-a trezit? - a întrebat locotenentul. Cred că a gustat cu spor din samahoancă și dormea buștean - a răspuns Trestie. Întrebarea-i pe unde ne strecurăm la ai noștri, fiindcă furnicarul odată stârnit greu se liniștește. Ia să aud ce spuneți? Eu cred că ar fi nimerit să urmăm drumul pe unde am venit - a propus sergentul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l trimită pe front. Ai să vezi cum se face mielușel, Oticule! Numai de n-a înnebuni când a da ochii cu mine... În acea dimineață cu soare abia rotunjit la orizont, plantonul l-a trezit pe Limbosu care dormea buștean, trăgând zdravăn de el: Domn’ sărjănt, deșteptarea! Îi ordinul domnului sublocotenent Cicoare. Cu ochii cârpiți de somn și cu o mutră zăpăcită, a întrebat: De ce mă scoală numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și ofta din rărunchi. Rareori o auzeam spunând moale: <Nu mai bea atâta, Toadereă. Îmi punea de mâncare și se culca așteptându-mă să mă așez lângă ea... Eu însă abia terminam de mâncat și cădeam de somn ca un buștean...” Ajuns acasă, doar ce a intrat pe ușă și a și întrebat: Marandă, fata moșului, ai tu o lingură de mâncare, că sunt flămând ca un lup? Da’ de când umbli tu după mâncare, că până acu’ mă întrebai dacă mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și numai nu-mi spuneți și mie trăsnaia ceea... Nu-i trăsnaie, Marandă... Îi un gând al lui Gruia. Și ce gând! Când ai să-l auzi, ai să cazi ca frunza de pe copac la vremea brumei. Acum ești dumirită? Buștean! - a răspuns Maranda, privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia aștepta încuviințarea lui taică
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
clipa următoare, a dispărut, încât mă întrebam dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea spre geamul Zânei... Bătrânul mă aștepta pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel și chip. ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te aici lângă mine. ― Cu îngăduința ta, părinte, am să stau în picioare, fiindcă am lenevit destul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Eu nu ți-am spus decât ceea ce tu vei simți pe propria-ți piele mintenaș”. După o clipă, bătrânul și cu Sevastița s-au oprit. ― Dragule, să lăsăm fetele să meargă la culcare, iar noi să ne așezăm colo, pe bușteanul unde împreună am mai despicat firul în patru și în alte nopți. ― Să ne așezăm, părinte - am răspuns eu cu jumătate de glas. ― Noapte bună, conașule - mi-a urat aproape scâncit Sevastița, luând-o de mână pe Zâna, care mai-mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ai cânta cântecul meu preferat, cred că-l știi, eu m-aș juca cu tine De- a v-ați ascunselea! - Bine! Melc,melc codobelc Scoate coarne bourești Și te du la baltă Și bea apă caldă Și te suie pe buștean Și mănâncă leuștean ! Melcușorul scoase niște cornițe lungi pe care le mișcă în toate părțile, dar când prințesa se uită în altă parte melcușorul se ascunse în căsuța lui spiralată. - Unde ești? Te-ai ascuns? Stai nițel că-ți cânt
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]