KorAP: Find »[drukola/base=bucătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...133 >

3,316 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

aleagă un nou principe ca să-l înlăture pe șarpele de Nero. Galba îi datorează totul... Și să nu uităm că Otho îl ura pe Nero. — Și Caecina Alienus, legatul Legiunii Rapax, îl susținea pe Galba. Iar eu - adăugă ajutorul de bucătar cu superioritate - n-aș sta la masă cu Caecina nici dacă m-ar plăti... Ar fi în stare să-mi fure caligae pe sub masă. Știm cu toții că hoțul ăla și-a însușit banii publici - nu degeaba a pus Galba să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ofrande acum, că era împărat Galba? — Dar Galba e bătrân - Lucilius zdrobea energic piperul negru în mojar. Bătrân și bolnav. Cel puțin Nero era tânăr și frumos. Galba trebuie să se grăbească să-și aleagă un urmaș... — Pe Otho, poate - bucătarul-șef aruncă o privire spre paharnic: îl detesta de când aflase că Vitellius îl plătea mai bine decât pe el. Punem pariu că îl va alege pe Otho? Ce motiv ar fi avut Otho să-l susțină pe Galba, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Vitellius îl plătea mai bine decât pe el. Punem pariu că îl va alege pe Otho? Ce motiv ar fi avut Otho să-l susțină pe Galba, dacă nu să devină urmașul lui? Cocoșatul lăsă sturzii și se duse lângă bucătarul-șef, care curățase iepurele, iar acum îi scotea măruntaiele. — Așteaptă - cu degetul mâinii drepte scoase inima și ficatul. Să vedem dacă Galba îl va numi pe Otho urmașul lui... — Acum ești și prezicător? — Câteodată - cocoșatul examină ficatul iepurelui, întorcându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial. — Dar când a pus mâna pe Poppaea? râse Lucilius. Știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să fie decapitată Octavia, de geloasă ce era... Și a pus să-i fie adus capul ei pe o tavă... Gândiți-vă, Octavia nu împlinise încă douăzeci de ani! - se uită în jur, mulțumit că reușise să-i atragă atenția bucătarului-șef, care de obicei nu-l învrednicea cu vreo privire. Eram la Roma când poporul a dărâmat statuile Poppei, pe care le ridicase Nero, ca să-și demonstreze solidaritatea față de Octavia... Eram acolo! Poporul știe ce face! — Și Sporus? - cocoșatul presăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius! izbucni paharnicul. — Nu pot să povestesc că Galba al tău se îndrăgostește de soldații lui? Îi epilează și apoi... Fiecare cu obiceiurile lui, declară solemn bucătarul-șef, cu voce tare, ca să le dea tuturor de înțeles că, dacă despre cei puternici se vorbea pe la spate, trupa lui - cum îi numea pe cei care ajutau la bucătărie - trebuia să aibă grijă să nu vorbească și despre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Eu am terminat - Listarius răsturnă cu grijă conținutul cratiței pe o tavă mare, cu marginile ridicate, pe care o ornă cu fire de rozmarin. Guvernatorul mă așteaptă. I-am promis că-i voi duce mâncarea asta. Atunci du-te, porunci bucătarul-șef, care nu reușise să vadă ce condimente folosise Listarius. Le scosese dintr-un săculeț legat la brâu și le presărase peste opera lui de artă. 6 — Trebuie să guști imediat - Listarius așeză tava în fața lui Vitellius. Înainte e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și sorbi vin din cupa pe care o ținea în mână. Își ținea spatele drept și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tău a fost cumva în slujba lui Capito? Nu știu cine-i Capito, se grăbi să răspundă Listarius. N-am auzit niciodată de el. — Listarius e aici de azi - Vitellius își șterse gura cu mâna. Este fiul unuia dintre cei mai mari bucătari care au existat vreodată - îi aruncă o privire lui Listarius. A fost ars împreună cu cratițele lui de lionezi, în timpul revoltei lui Vindix. Se pare că era de partea lui Vindix și, prin urmare, a lui Galba... Dacă memoria nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui Vindix. Se pare că era de partea lui Vindix și, prin urmare, a lui Galba... Dacă memoria nu mă înșală, tu nu ești de partea lui Galba, prietene. Iar în uciderea unor susținători ai lui Galba, fie ei și bucătari, a fost și mâna ta - zâmbi Valens. Greșesc cumva? Vitellius ridică din umeri. — Oricum ar fi, nu l-am avut în slujba mea pe tată, așa că mă mulțumesc cu fiul... care a fost un bun discipol. Un foarte bun discipol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Vienne. E formidabil, crud și imbatabil. Soldații tăi vor fi entuziasmați... Le vei oferi munera extraordinare, iar asta îți va spori faima în rândul lor. Ei mă iubesc deja - cu ochii la mâncare, Vitellius reluă discuția întreruptă de intrarea tânărului bucătar. De ce nu m-ar iubi? Am ajuns în provincia asta îndepărtată la calendele lui decembrie și primul lucru pe care l-am făcut a fost să inspectez personal taberele de iarnă ale legiunilor și să ofer bani ca să fie îmbunătățite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De asta ești așa de arogant, pufni Vitellius, șchiopătând în spatele băiatului. Fiindcă ești sigur că nu mă pot lipsi de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
învinși. Aliază-te cu Vitellius, învingătorul, ziseră în încheiere. — Ce spun prezicătorii voștri? - Julius își mângâie barba blondă, lungă. Din câte știu eu, ieri-dimineață Vitellius a părăsit orașul în carul său luxos, împodobit cu ghirlande, în fruntea unei armate de bucătari și soldați... Din câte știu, multe statui ecvestre ale lui, care fuseseră ridicate în orașe, s-au dărâmat, iar vântul i-a smuls cununa de laur, aruncând-o într-un pârâu. — Statuile au căzut ca să facă loc gloriei împăratului aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și ale lui Antonius Primus. Tu - îi dădu cupa hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit cu armata, bucătarii și gladiatorii... Va înainta foarte greu, între două banchete... Nu se va implica personal în nici o luptă; asta a lăsat-o în seama legaților lui. Vitellius se îndreaptă spre Gallia, iar de aici se va duce în Italia. Julius luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de sesterți! Vă spun eu, pentru cină împăratul a cheltuit un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona bucătăria împăratului și se bucura de protecția bucătarului-șef. Știu, pentru că mi-a zis un personaj foarte însemnat care lucrează în bucătăria împăratului! zbieră, privind provocator în jur. Însuflețiți - de admirație sau de indignare -, bărbați și femei comentau prețul banchetului pe care împăratul îl dăduse, la două zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și vin. Valerius stătea întins pe tricliniu și, din când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor personal. După cină, îl chemă pe Manteus, care sosise la Cremona împreună cu gladiatorii săi în ziua precedentă. Manteus îl asigură că Valerius, medicul, fusese bine antrenat și avea să le ofere cremonezilor spectacolul emoționant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a obține protecția zeilor. Continuă să alerge, lac de sudoare, lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu prin fața negustorului de pește la care Vitellius îl trimitea să scotocească după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă sufletul la un colț al străzii, de unde se zărea Palatul Cezarilor. Ascunse mantia în încăperea în care stătea împreună cu alți servitori, apoi se duse repede în bucătărie. Bucătarii se certau în jurul meselor. Vitellius poruncise să se pregătească un nou fel de mâncare, care trebuia să se numească „scutul Minervei“, în cinstea protectoarei orașului, și urma să conțină peste două mii de pești și peste șapte mii de păsări, ficat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în ținuturile cele mai îndepărtate, din cel al parților până la strâmtoarea Hispaniei. Prinși în dispută, pentru că nu știau cum să utilizeze cantitățile acelea enorme, nu-l băgară în seamă pe Listarius. În cele din urmă, când ajunseră la un acord, bucătarul cel cocoșat, care între timp devenise al doilea ajutor al bucătarului-șef, se duse la fereastră. Printre pini se zărea templul lui Apollo, cu statui și coloane de o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Hispaniei. Prinși în dispută, pentru că nu știau cum să utilizeze cantitățile acelea enorme, nu-l băgară în seamă pe Listarius. În cele din urmă, când ajunseră la un acord, bucătarul cel cocoșat, care între timp devenise al doilea ajutor al bucătarului-șef, se duse la fereastră. Printre pini se zărea templul lui Apollo, cu statui și coloane de o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul plătește ca să-și facă nevoile în latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți în Palatul Cezarilor, ci pe o insula înspre Caelius. Eu le mulțumesc zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
insula înspre Caelius. Eu le mulțumesc zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți despre mizerie? interveni bucătarul-șef, ștergându-și fruntea cu cârpa cu care curăța cuțitul. Detest Roma și palatul ăsta plin de sclavi. Toată adunătura asta mă neliniștește, și pe zi ce trece zeii mi se par tot mai îndepărtați. Puse cuțitul pe masă. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că fiecare banchet costă cel puțin patru sute de mii de sesterți? șopti primul ajutor al bucătarului-șef, pipăind un țipar ca să vadă dacă e proaspăt. Un soldat câștigă șase sute de sesterți pe an, adăugă, punând țiparul pe masă. Pește proaspăt, dădu el verdictul. — Toate astea costă mult mai mult... Ați mai văzut vreodată atâția țipari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai văzut vreodată atâția țipari și atâția pești exotici? Ați mai văzut vreodată atâtea potârnichi și păsări flamingo, atâția fazani și păuni? Cu cât au fost plătiți pescarii și comandanții vapoarelor care au adus toate astea până aici? Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet au fost invitați cei mai de vază oameni ai Romei... Va veni și Flavius Sabinus, prefectul orașului și fratele împăratului Vespasianus... — Ești nebun? șuieră Lucilius, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Chiar dacă tava Minervei e foarte mare, n-or să încapă toate astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi cel mai priceput bucătar din întreaga Romă! adăugă furios. Le porunci servitorilor să curețe peștii și păsările, apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]