1,311 matches
-
la 22 iulie 1979), cele două chilii de pe latura nordică sunt folosite numai pentru necesitățile Bisericii (una pentru veșmântar și cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, după transferarea starețului Partenie Mănescu de la Bucium la Schitul Brădicești, la 27 februarie 1992. În anul 2002, ca urmare a degradării unor pereți interiori la camerele dinspre nord și sud din cadrul complexului bisericesc, s-a reparat interiorul Cancelariei desființându-se cămara și baia și făcându-se în locul
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
februarie 1992. În anul 2002, ca urmare a degradării unor pereți interiori la camerele dinspre nord și sud din cadrul complexului bisericesc, s-a reparat interiorul Cancelariei desființându-se cămara și baia și făcându-se în locul lor Casieria și Arhiva Mănăstirii Bucium. Tot atunci, din cele două încăperi de pe latura nordică a bisericii s-a făcut una singură păstrându-se configurația inițială și destinația (plus aceea de Bibliotecă). Printre obiectele cu valoare istorică și artistică de care dispune mănăstirea, menționăm o cruce
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
vedea lucrări din cele trei serii: La această mănăstire a fost pictată Icoana Maicii Domnului - Prodromița (care acum se află la Sfântul Munte Athos). Legenda povestește că icoana s-a pictat singură în chip minunat în anul 1863. Ctitorii Mănăstirii Bucium, ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache Nicolau din Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După cum precizează N.A. Bogdan, mănăstirea a fost înzestrată cu șapte moșii: Șipote (din jud. Iași) de peste 2.000 fălci, Bârzești și Muntenii de Jos (jud. Vaslui), Ivăncăuți (jud. Dorohoi), precum și cu vii de pe dealul Bucium, case și locuri cu bezmăne. În curtea mănăstirii au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări, dar și pentru oaspeții de rang înalt ai mănăstirii. Deoarece se degradaseră în timp, casele egumenești au fost complet
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
România situată în comuna Buciumeni, județul Galați. Este atestată documentar de la 1602. Situată într-o mirifică vatră pustnicească, bogată în vechi mărturii de viață creștină românească, pierdută parcă în mijlocul codrilor seculari stăpâniți, altă dată, de cei care-și vesteau prin bucium (de aici și denumirea codrilor înconjurători și a mănăstirii) bucuria și durerea Mănăstirea Buciumeni își trage seva istoriei din negura vremii. Se pare că pe la 1420 - 1430 în vremea domnitorului Alexandru cel Bun, câteva călugărițe cu ajutorul locuitorilor din satele învecinate
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
cu statut de „boieri” ce nu prestau corvezi militare — ce apar în evidențele militare nu după numele lor, ci după cel al localităților de unde au venit, cum ar fi: Arpășan — din satul Arpașu de Sus sau de Jos; Buciumean — din Bucium; Comănean — la Comăna; Fogoroș — la Făgăraș; Mărginean — la Mărgineni etc. Toți acești noi veniți în calitate de grăniceri au fost împroprietăriți cu sesiile și gospodăriile celor expulzați sau fugiți. Cu toate avantajele derivate din statutul de grănicer, racovicenii nu s-au adaptat
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Bucium este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Anghelești, Bisericani, Bucium (reședința), Bucium-Sat, Cerbu, Ciuculești, Coleșeni, Dogărești, Ferești, Florești, Gura Izbitei, Helești, Izbicioara, Izbita, Jurcuiești, Lupulești, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stâlnișoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea
Comuna Bucium, Alba () [Corola-website/Science/310088_a_311417]
-
Bucium este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Anghelești, Bisericani, Bucium (reședința), Bucium-Sat, Cerbu, Ciuculești, Coleșeni, Dogărești, Ferești, Florești, Gura Izbitei, Helești, Izbicioara, Izbita, Jurcuiești, Lupulești, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stâlnișoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Negrilesii, Valea Poienii, Valea Șesii, Văleni și Vâlcea. Se află la 10
Comuna Bucium, Alba () [Corola-website/Science/310088_a_311417]
-
Abrud. Pe teritoriul comunei există un castru roman, o necropolă din epoca stăpânirii romane, locuințe ale minerilor romani, unelte vechi de minerit, o inscripție dedicată zeului Jupiter Cimistenus (divinitate din Asia Mică), etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bucium se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,91%). Pentru 2,96% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Bucium, Alba () [Corola-website/Science/310088_a_311417]
-
aparține Munților Trascăului. În cadrul județului Alba, comuna Mogoș se învecinează la nord cu orașul Baia de Arieș și comuna Ponor, la est cu Ponor și Râmeț, la sud-est cu Întregalde, la sud Cu Meteș și Feneș și la vest cu Bucium și Lupșa. Valea Mogoșului care o traversează de la nord-vest spre sud-est își are izvorul aproape de hotarul cu comuna Lupșa de sub masivul Poienița iar cursul său iese din comună în cadrul satului Cojocani de unde trece apoi pe teritoriul comunei Râmeț, având o
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Când se apropie de Teiuș, valea devine largă, lărgindu-se din ce în ce mai mult până la vărsarea în Mureș, afectând în timpul viiturilor terenuri întinse de culturi agricole din această zonă. Din orașul Abrud pleacă spre orașul Aiud drumul județean Abrud-Aiud, asfaltat doar până în Bucium Poieni iar de aici neasfaltat și prost întreținut având o lungime totală de 91 km, cu mari dificultăți de circulație pe sectorul Mogoș - Geogel (sat aparținător comunei Ponor ) din cauza distrugerii periodice a acestuia de către apele Văii Mogoșului. Putem afirma că
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
m) în nord la hotarul cu orașul Baia de Arieș, Vf. Piatra Suligata (1262,9 m) în vest, la hotarul cu comuna Lupșa și Vf. Geamăna (1367,7 m) tot în vest la întretăierea hotarelor comunei cu comunele Lupșa și Bucium. Blocul Munților Apuseni se ridică în mijlocul Transilvaniei, cu o direcție de la nord la sud, având aspectul unei puternice cetăți naturale datorată diferențelor relativ mici de înălțime dintre zona central muntoasă și depresiunile înconjurătoare. În sud-estul acestei cetăți naturale se situează
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
înfloritor colț al naturii, în necunoștință de cauză , nu reprezintă un interes pre mare din punct de vedere turistic, cu toate că, cine vine o dată aici, cu siguranță se va mai întoarce. Situat între câteva localități de mare interes turistic, printre care Bucium cu vârful Detunata, Ponor sau Râmeț, Lupșa, are și el de arătat câte ceva. Luând-o de la un capăt la altul, vom descoperii mai întâi Poiana Narciselor, o frumoasă poieniță, unde de sute de ani cresc narcisele. În fiecare an în
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Ceica (în maghiară: "Magyarcséke") este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Bucium, Ceica (reședința), Ceișoara, Corbești, Cotiglet, Dușești și Incești. Are o arteziana in mijlocul comunei si pe care o folosesc 4200 de locuitori cat si oameni care trec pe acolo Timp de 20 de ani, românii din "cercul" Ceica au fost
Comuna Ceica, Bihor () [Corola-website/Science/310199_a_311528]
-
eroic), peanul (cântec liric), epoda (descântec) sau "torelli" (bocetul). În schimb, ca datării, vom întâlni instrumente specifice grecilor (liră, kithară, "aulos" - fluier), instrumente romane (mai noi: cornul, tuba, "tibia" - echivalentul latin pentru "aulos"), dar și varietăți cu alte origini (naiul, buciumul). Muzica Evului mediu în spațiul românesc este consemnată în surse variate. O mențiune semnificativă trebuie făcută în această privință: dat fiind că informațiile pe care le avem despre locuitorii din primele secole (mai devreme de anul 1000) sunt incerte, preocuparea
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
lor de familie ci după localitatea de baștină, onomastica vremii, ba chiar și cea de la începutul secolului al XXI-lea, poate să ajute la stabilirea fără echivoc care a fost aceasta. Astfel numele de Arpășan trimite la Arpaș; Buciumean la Bucium; Comănean la Comăna; Fogoroș la Făgăraș; Mărginean la Mărgineni; Porumbăcean la Porumbac; Părăian la Părău; Răcean la Recea; Scorean la Scoreiu; Ucean la Ucea; Vădean la Vad etc. O dată cu ei sau pe parcursul anilor, în Racovița s-au stabilit familiile: Borțan
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
o avere destul de mare. La momentul căsătoriei, boierul Anastase Dumitru Miltiade Cantacuzino era proprietar a 550 hectare de pământ în satul Bogonos (comuna Lețcani, aflată în apropiere de Iași), precum și a 26 hectare de pământ în satul Bârnova din comuna Bucium (astăzi Bârnova este comună de sine stătătoare). După primul război mondial, terenul de la Bogonos a fost expropriat parțial, iar astfel principesa Ruxandra Cantacuzino moștenea doar 202 hectare de pământ după decesul tatălui ei. În urma reformei agrare din 1923, a urmat
Conacul lui Ion Inculeț din Bârnova () [Corola-website/Science/308897_a_310226]
-
Stere Derdena a început să scrie abia în 1992, la vârsta de 58 de ani, devenind colaborator al mensualului „Cuvântul Românesc” din Hamliton, Canada. A mai colaborat și colaborează la revistele bucureștene "Albina", "Bana armânească", "Deșteptarea", "Memento", "Dimândarea", "Tribuna învățământului", "Buciumul", "Permanențe", "Memoria" și altele, precum și la cotidienele "Acțiunea" (Piatra-Neamț), "Oglinda" (București), "Oglinda" (Câmpina), "Prahova" (Ploiești) etc., semnând și cu pseudonime. Debutează editorial la 64 de ani, în 1998, cu cartea de eseuri "Trei teme literare". La aceeași editură bucureșteană (Elisavaros
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
următoarele: Tulburel din "Zece ierni pe-o vară" (1969), Moș Căprian din "Durata zilei" (1974) și Dionis Cucereanu din "Casa lui Dionis" (1980). El a jucat în film până în ultimii ani de viață, făcând parte din echipa Asociației de Creație "Buciumul", condusă de regizorul Tudor Tătaru. Actorul Constantin Constantinov a avut o fiică, Eleonora, care lucrează ca regizor de operă la Teatrul Național de Operă și Balet. La data de 7 iulie 2000, președintele Petru Lucinschi al Republicii Moldova i-a conferit
Constantin Constantinov () [Corola-website/Science/309969_a_311298]
-
Subscribe, Slang, Implant pentru Refuz, Luna Amară, Altar, Comă, Blazzaj, Kumm, Nightlosers, Da Hood, Iordache, Chill Brothers, Româno/G-Force sound (Germania), Nada (Germania), Nociv, Blaoz Distruzos, Travka, Sedativ, Icory, Guerrillas, Dance Traumă, GodMode, Target, Bio, Grimus, Oranje, Uno, Cartweel (Bulgaria), Bucium, Corbus Albuș, Blackbeers, Țapinarii, Oliver, Du-te Vino, Sart, No Substance (Marea Britanie). În anul 2007 muzică a fost asigurată de trei scene după cum urmează: Scenă Principala: Rock House, Mauser, The Others, Kumm, Survolaj, Slang, Butterflies în my stomach, Iordache, Bucium
FânFest () [Corola-website/Science/309466_a_310795]
-
Bucium, Corbus Albuș, Blackbeers, Țapinarii, Oliver, Du-te Vino, Sart, No Substance (Marea Britanie). În anul 2007 muzică a fost asigurată de trei scene după cum urmează: Scenă Principala: Rock House, Mauser, The Others, Kumm, Survolaj, Slang, Butterflies în my stomach, Iordache, Bucium, BIO, Travka, IPR, Altar, Sensor, Dutevino, Blanoz, B.A.U., Grimus, Țep Zepi, Luna Amară, A.G. Weinberger, Blazzaj, Mara & ZUM Cortul Electro: Deeproots (București), Româno/G-Force sound (Germania), Fyah Burn Sound [Injektah+Mighty Boogie+General Trix] (Timișoara), Agent (Unusual Suspects
FânFest () [Corola-website/Science/309466_a_310795]
-
cărți pe Ulița Bucșinescu, „una dintre cele mai vechi străzi ale Iașilor” și a fost înmormântat în vechiul cimitir ieșean de la Ciurchi. Fiii lui Aizig, David Șaraga (1816-1886) și Ihil Șaraga (1819-1879), au continuat îndeletnicirea tatălui lor, după înființarea Tipografiei Buciumului Român în anul 1850. Apoi, la rândul lor, fiii lui Ihil Șaraga, Samoil Șaraga (1857-1906), Elias Șaraga (1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
de origine israeliană. S-a născut la data de 23 mai 1955 în orașul Haifa din Israel. Părinții săi erau emigranți din România. Mama să se născuse în orașul Tulcea, iar tatăl său, Iulius Meir, s-a născut în satul Bucium (Valea Ursului) în anul 1917, dar a trăit în orașul Român până la plecarea în Israel. A absolvit Facultatea de Matematică și Facultatea de Inginerie de Mașini din Beer Seva (Israel), obținând în anul 1980 diplomă de inginer mașini-matematică. A lucrat
Nati Meir () [Corola-website/Science/304943_a_306272]
-
apărută în 1972 în debutul albumului „Cei ce ne-au dat nume” (reeditat în 1999 pe CD). A fost interpretată la chitară solo de N. Covaci. Aparută și pe discul-compilație „Evergreens”, din 1993. Varianta ce i-a inspirat, cântată din bucium, a fost introdusă la începutul spectacolelor Cantafabule (extended), din 1998. Compusă de Nicolae Covaci și având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), inițial „City of Angels” din anii '80, când făcea parte din proiectul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Petre Ispirescu a publicat revista “Tipograful Român” și “Unirea Democratică”. Tot această tipografie a tipărit și “Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui Dimitrie Bolintineanu, "“Reforma”" și “Naționalul”. Tot aici erau redacțiile ziarelor umoristice: "“Sarsăilă”", urmat de "“Nichipercea”" publicate de N.T. Orășanu, "“Tânțarul”" lui C.A. Rosetti, "“Claponul”" lui Ion Luca Caragiale, "“Ghimpele”" și "“Satyrul”". În 1869 are
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]