3,671 matches
-
pe care Îl privește și pe care Îl privea și atunci. În brațe, carcasa În culori strălucitoare de la caseta din aparat. Regele Leu. Măcar el nu și-a dat seama de nimic. O gaură mică, aproape invizibilă, În ceafă, Între buclele cârlionțate strălucitoare de gel, ridicate În sus ca țepii unui porc spinos. În ceafă, cu lașitate. Ca o trădare, În timp ce-și urmărea desenele animate. Fără a-i da vreo șansă. Nici una. Mititelului, nu. Mititelul primul. Lașule, ticălosule, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o tâmpenie de fapt, nici nu știi cât de rău îmi pare că m-am lăsat luat de val și-am uitat de ceas, o, bineînțeles, de întâlnire știam, timpul m-a distrus, m-a făcut să cad într-o buclă, ca în SF-uri. Ce pot să fac acum ca să mă ierți? O privea din nou cu ochii lui pâlpâitori, dar cu tristețea cea mai pâcloasă a lui Zogru, fără să uite măcar o secundă că timpul lui Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul castaniu îi curgea în bucle. În fața lui, într-un portic împodobit cu trandafiri, stătea o femeie cu părul negru despletit, îmbrăcată cu o rochie diafană. Pe când Zogru plutea fără grijă pe deasupra patului pictat, ușa de la intrare s-a deschis vijelios și Achile a intrat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
printr-un cuvânt. Știu doar că eram fericită. Oglinda din camera mea cuminte reflecta doar adevăruri despre suflet. Mă apropii cu pași mărunți și hotărâți...o fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea bucle pe ceafă, de barba de trei zile... O imagine pe ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă, neclară, cu sunet Întretăiat și plină de paraziți. Dar el era acolo și Îi vorbea. În direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-am făcut nici o greșeală ? Simt că totul se crapă și se reașază în alte forme în jurul meu. Dacă Arnold nu a înregistrat împrumutul intenționat - și a făcut să pară că a fost vina mea ? Reiau, ca o bandă în buclă, conversația cu Arnold. Când i-am zis că nu-mi amintesc să fi văzut memoriul pe biroul meu. Și cum a schimbat imediat subiectul. Eu am plecat de la premisa că acel memo a fost întotdeauna acolo. Am plecat de la premisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cută de neliniște, ce se adâncește tot mai tare. — Ce se întâmplă ? spune în cele din urmă. În viața mea n-am povestit ceva atât de dezlânat cum îi povestesc lui Nathaniel. Mă bâlbâi, bâigui, mă repet și reiau în buclă aceleași lucruri. Nathaniel mă ascultă în tăcere. E rezemat de un stâlp vechi de piatră din fața băncii singuratice pe care sunt așezată. Stă în profil, umbrit de soarele după-amiezei, și n-am nici cea mai mică idee ce gândește. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine ales, pentru că la câteva etaje mai jos liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața lui Michael Jackson și a suitei sale. Iată‑l Într‑unul din costumele lui cu paiete, auriu pe negru - mulat pe corp. Buclele Îi erau proaspăt aranjate, zâmbetul firav și cast. Fără să vrei, Îl studiai În căutarea semnelor operațiilor faciale. Mi‑am spus că avea un aer de melancolie tranzițională. Băieții de aur care se prefac În scrum, ca niște coșari. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu-i mai e teamă de nimic. Și începe să scrie. Ce-ț doresc eu ție dulce Românie Țara mea de glorii țara mea de dor Fiarbă vinun cupe spumege pocalul Fără să vrea limba îi iese din gură, urmărind buclele celor doi de l. Uf! Greu mai e. Deodată Mureș latră, chiar sub fereastră. Cin’ să fie? Mama nu e că pe ea n-o latră cățelul și oricum e la muncă. Numai de n-ar fi taică-su. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
el și-și luă loc la coada pentru radiografii. Nu se înșelase. Era chiar ea, tovarășa Aspasia. Părul și-l ținea, ca pe vremuri, într-un fileu. „Conopidă în plasă“, zâmbi, amintindu-și cum o tachinau pentru bogăția ei de bucle blonde, crețe, susținute, tot așa, de un fileu aproape invizibil, din borangic. Soțul ei era pe atunci inginer șef la Ferma 3, unde creșteau și viermi de mătase. Își făcea toată lenjeria intimă din mătase de la Ferma 3. Comandă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chip atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul abia dacă îi înghițea dejecția; multe hârtii igienice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puternic ca un parfum din anii optzeci. M-am dus să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur slab, dar perceptibil, pronunțând fiecare cuvânt cu o dicție extraordinară. Frumos lucrat. Sophie îi dăduse la o parte toate buclele de pe frunte și fruntea ei cea netedă și albă lucea ca o perlă sub atingerea mângâietoare a lui Sophie. Nu asta, ci Casa păpușilor. Voiam să faci tu costumele. Rochia pe care mi-ai făcut-o pentru spectacolul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă spre cap, într-un gest instinctiv, aranjându-și o buclă. — Da, am fost azi de dimineață. Îți place? — E foarte frumos, zisei eu, politicos. Arăți mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aranjându-mi la loc o șuviță care tocmai se desprinsese. Mm, îmi place să te sărut în fața oglinzii. Foarte sexy. Întotdeauna mi-am dorit o oglindă deasupra patului. Ne-am privit o clipă în oglindă, cu barba lui Hugo cuibărită între buclele mele; păream amândoi îngrozitor de satisfăcuți. — Aș putea să ți-o prind eu, dacă ai deja oglinda, mă oferii, răsucindu-mă ca să-l mușc de gât. — Întotdeauna uit că te pricepi la lucruri din astea, zise Hugo, apucându-mă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când am văzut că Sophie se răsese în cap mi-am adus aminte de un lucru pe care trebuia să-l fac. —A, Violet. Mi-am dus mâna la ceafă și am scos una dintre nenumăratele agrafe care-mi susțineau buclele. — Cred că asta e a ta. Lui Violet i se lumină fața. —Minunat! Am căutat-o peste tot! zise ea, luându-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
1858, matematicienii germani August Ferdinand Möbius și Johann Benedict Listing au finalizat figura numită „spirala lui Möbius”. Aceasta se obține prin împăturirea în două a unei fâșii lungi de hârtie, după care se unesc capetele acesteia, pentru a forma o buclă. Dacă trasăm o linie de la punctul de întâlnire al celor două capete, aceasta va ajunge pe ambele părți ale fâșiei, astfel rezultând că spirala are o singură față. Făcând o analogie cu acest experiment, se poate remarca trecerea insesizabilă de la
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de frumos. Începând cu pomeții în gen Cherokee și părul întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să compenseze pentru gafa cu Sunday Times. Amanda a gratulat-o cu un zâmbet cu buzele strânse. —E o revistă glossy, dacă la asta te referi, i-a spus ea lui Jake. Revista ta e glossy? Jake și-a clătinat buclele lucioase. —Deloc. E tipărită pe hârtie ecologică. E o revistă pe tema reciclării. O revistă despre ciclism! a exclamat Lotti încântată. —RE-ciclare! Sprâncenele perfecte pentru o reclamă Calvin Klein ale lui Jake s-au încruntat în semn de iritare. —Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el de ce nu simțise așa? Singura scuză care îi venea în minte era că lovitura în bărbie care-l făcuse să leșine îi suspendase, temporar, toate emoțiile normale. — Vreau să zic, clipa când a ieșit copilul... Jake și-a scuturat buclele minunându-se... a fost cel mai grozav moment din viața mea. Și tu ai fost acolo, nu? N-am reușit să ajung, a bolborosit Hugo în paharul cu whisky și sifon. Din secunda în care a recunoscut acest fapt, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a adăugat ea arătând spre cutia pe roți acoperită cu plastic pe care o împingea. Era un model identic cu cel al lui Hugo. —Așa, a continuat ea. Dați-mi voie. Femeia s-a aplecat. —Mai întâi trebuie să treceți buclele astea peste mânere. Apoi nasturii din partea de jos se încheie aici. După care trageți copertina și... voilà! În doar câteva secunde, Theo era înfofolit în plastic. Un val de recunoștință, mai substanțial chiar decât valul de apă izbucnit dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și când îi întrebă de verighete, George se căută în buzunarul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de zeflemeaua copios stimulată de șiragurile de covrigi din mâinile noastre. Era bondoacă, Îndesată, lipsită de orice farmec feminin, la prima vedere părea chiar urâtă. Purta părul prins pe ceafă Într-un coc din care cădeau șuvițe rebele. În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directă, sfredelitoare, plină de cinism și de sarcasm, dar scăpărând de inteligență. Îi plăcea să poarte În păr sau la reverul hainei o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
se opri În față. Se ridică și el de pe scaun. Respirațiile li se Întâlniră. El Îi cuprinse capul Între palme și Începu să o sărute fierbinte, Îndelung. Pe când el Începu să-i slăbească, din strânsoarea palmelor, capul, frumos, acoperit cu bucle blonde, ea, cu o blândă strângere de mână, Îl opri. Plec, șopti el. Nu, veni șoapta ei. Nu pleci. Doar n-o să dormim În troiță. Nici vorbă. Cum să dormim În troiță?! Dar? Am, aici, aproape, Într-o poiană, ceva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
La semnele făcute cu disperare de Ofelia, Emilian își înghiți ultimele cuvinte și tăcu rușinat. Tocmai intrase în salon o femeie care corespundea întocmai descrierii făcute de el. Pe gulerul bluzei sale de culoarea paiului din holdele coapte, se revărsau bucle bogate, negre, răvășite, se pare, în marea grabă cu care se deplasase. Privirea i-a rătăcit fugar pe fețele celor trei persoane din salon și s-a oprit exact la patul pe care se afla trupul racordat la mai multe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
S-a uitat atent la ecranul unui telefon mobil pe care-l avea în mână. Nu știa al cui este și nici cum a ajuns la el. O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]