6,712 matches
-
care el nu auzise. Îi dădea crezare și nu tocmai. și-a zis că știa și el de Bandung. Era un oraș elegant Între dealuri, cu aer răcoros, unde, odată scăpat de căldura din Jakarta, puteai să te plimbi pe bulevarde elegante, străjuite de vechi clădiri nobile. S-a hotărât totuși să nu-i spună nimic despre asta lui Din. Tot ce Învățase până atunci i se păru dintr-odată lipsit de consistență și neserios, o viziune copilăroasă despre lume În comparație cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ai fi venit la noi. Ai fi putut să ajungi un derbedeu sau să mori... Numai Dumnezeu știe ce se Întâmplă cu toți ceilalți orfani. De data asta, el a fost cel care și-a Întors privirea. Felinarele care luminează bulevardul ăsta larg din față sunt prea strălucitoare, și a spus. Pe deasupra, mai erau și alte mașini care treceau și ale căror faruri sporeau lumina aceea strălucitoare și alungau Întunericul nop ții. El și-ar fi dorit să fie mai mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o luăm din loc! Drumurile erau barate de poliție În apropierea Monumentului Național, iar becak-ul În care erau a fost nevoit să se oprească din pricina aglomerației. Au coborât și au continuat pe jos, ocolind pe marginea pieței, de-a lungul bulevardului, unde pământul și iarba se amestecau, bicicliștii se frecau de ei, iar uneori, când treceau pe lângă un microbuz Oplet staționat, Adam aștepta să treacă mai Întâi Din, ca să nu alunece În șanț. — La drept vorbind, e mai plăcut pe jos
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
treacă vreodată dincolo de cele câteva sunete ale refrenului. Adam ar fi dorit să termine odată, pentru că Îi amintea de locul acela de lângă mare, care nu mai era casa lui. La o intersecție au dat de niște bariere care opriseră circulația. Bulevardul perpendicular era pustiu, un oraș-fantomă În centrul metropolei. S-au oprit printre cei strânși pe lângă bariere și și-au lungit gâturile să vadă convoiul care se apropia, cinci-șase somptuoase mașini negre, unele dintre ele purtând un steguleț care flutura pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tine. Mașina a reușit În fine să iasă din zona unde circulația era blocată, iar aerul fierbinte a Început să sufle prin ferestrele deschise. șoferul i-a spus că ceva mai devreme fuseseră niște tulburări de stradă și că toate bulevardele erau Închise. El Își cerea scuze, Indonezia devenise un adevărat haos, i-a zis, nu mai era ca Îna inte. Trebuie că pentru străini era teribil. — Da, a zis ea, uneori e complicat. Își imagina scena căreia trebuia să-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier de ceasornicărie, ieși, în sfârșit, în bulevard. Asta e, își spuse. Parcă începea să trăiască din nou. Acasă, dintr-odată îi atrase atenția preșul murdar din hol. Apoi o izbi dezordinea din cameră, o contrarie, o făcu să se simtă străină. Se plimbă pe covor de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la completarea datelor pe plic. Plicul trebuie să fie curat, neted, timbrat în colțul din dreapta sus. Pe plic se vor nota: în exterior, numele, prenumele și adresa destinatarului, iar pe verso, numele, prenumele și adresa expeditorului. Destinatar: Corneliu Săndulache Strada: Bulevardul Alexandru cel Bun Bloc: 40, Scara C, etajul II, apart.8 Localitatea Iași, cod 6600 Județul Iași Expeditor: Luminița Petrișor Strada Bulevardul 1 Mai Bloc 25, Scara I, et. I, ap. 144 Localitatea Huși, cod 6575 Județul Vaslui h) Înainte de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
exterior, numele, prenumele și adresa destinatarului, iar pe verso, numele, prenumele și adresa expeditorului. Destinatar: Corneliu Săndulache Strada: Bulevardul Alexandru cel Bun Bloc: 40, Scara C, etajul II, apart.8 Localitatea Iași, cod 6600 Județul Iași Expeditor: Luminița Petrișor Strada Bulevardul 1 Mai Bloc 25, Scara I, et. I, ap. 144 Localitatea Huși, cod 6575 Județul Vaslui h) Înainte de a fi introdusă în plic, scrisoarea trebuie recitită obligatoriu pentru a corecta eventuale greșeli, apoi ea va fi introdusă în plic cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri ai Stelei care strigau bătându-și palmele deasupra capului: Haii-de Steaua! Haii-de Steaua! Bulevardul era curat. Un buldozerist Își luase angajamentul să-și petreacă nopțile la datorie, dacă va fi nevoie, asigurând astfel o bună desfășurare a traficului rutier spre bucuria participanților la trafic. Buldozerul putea fi văzut patrulând plin de importanță pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Vasile Lupu, a lui Carol I, de pe frontispiciul Atheneului Român. Frescele cu scene din istoria națională erau răzuite; statui de oameni politici răsturnate. Din Cișmigiu, dispăruse peste noapte bustul lui Goga. La Iași, Piața Unirii devenise Piața Malinovski, iar bulevardul Carol I, 23 August. "N-or ține ele mult vremile astea", și-o fi dat curaj tata. Greșea. C'est le provisoire qui dure", ar fi spus tant' Liselle. Izbesc înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ales la traduceri, pentru "autofinanțarea unităților de cultură". Pe marxturbări*. Leandru venise de la București (cred că asta era prin iulie '72) cu vestea că cinci scriitori ("Niște puțoi, n-au talent! Ați auzit de Gabriel Iuga?") fac greva foamei în Bulevardul Kiseleff, numărul 10. "Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să ne arate nea Nicu pisica". Și Leandru se dădea de ceasul morții să le afle numele, nu cumva să intre-n pagină o referință la vreo "javră". "Tovarășa Fericeanu, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amîndoi ca lupii, pînă cînd prorectorul Ciubîcă le-a ordonat să se potolească, în stil paremiologic: Ia nu mai bateți atîta apa-n cuie, că vă iese sula din sac la amîndoi". Trebuiau să pupe, dacă nu "Piața Endependenței", măcar bulevardul cu același nume. Cum de amuțit au amuțit brusc, explicația am găsit-o cînd "România liberă" a publicat lista "șoptitorilor": "Și-atuncea colonelul dă mîna cu sergentul". În particular, Carp nu-l scotea pe Mistrie din "spermatozoidul"; lui Mistrie, Carp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la capăt: omul sau cîinele. Tu oi fi la capătul lesei? Poate-s eu, nu tu. Ideea de-a mă scoate el din casă și de-a mă conduce cu lesa la veterinar îi surîde. Hai, primesc, da numa' din bulevard. Ia-o înainte, să încui. Se întîmplă ca Tano să împingă poarta cu capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aflat în Pleistocen și-l închipuia în Elixirul dragostei al lui Donizetti pe José Carreras, ce aveau să se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe bulevardul Karl Marx numărul 51), plesnit și răsucit în toate părțile de gloanțele trimise din viitor, semn că izbucnise Revoluția... Nu că ar conta, dar în acea zi probabil Revoluția era de vină Mioara Alimentară, la vârsta ei de 63 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite, săracilor de la Cimitirul "Sfântul Constantin". Stropi cu agheasmă uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
libertatea. Primul vizitator care a stârnit râsul materiei a fost o fetiță de 14 ani. Copila râdea calin, pe când în Universul paralel țâșnea în andante maestuoso marșul victoriei din sufletul ființei gemene sechestrată într-o cameră geamănă, dublura celei de pe bulevardul Karl Marx 51, astfel că, în timp ce aici Mioara era matroana orgiilor, dincolo pândea prin gaura cheii orgiile mamei. Bucuria de aici era durere acolo și, indiferent care ar fi fost poziția oglinzilor, durerea de aici acolo cânta. Universurile paralele habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la gât spre pântece, ficatul bâltâcâia prin burtă, ca o minge de tenis de câmp, capul se clătina pe gâtul-lujer lichid cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni, o minge de ping-pong ce sălta în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de manșon pentru copacii seculari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ba, mai mult, atingea norii cu creștetul. Întinse brațele, unul îi trecea peste dihania învolburată a Dunării până în Insula Mare a Brăilei, celălalt până la Siret. Când crescuse? Unde era camera, nu era ea, camera se afla la locul ei, pe bulevardul Karl Marx nr. 51 cu Mioara Alimentară croind perdeaua de mătase. Abia întinsese pe podea tiparele de carton pentru mâneci, spate și piept. Sutienul trebuia să fie parte întreagă din croială, nu piesă separată. Deșiră din papiota amintirilor albe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
abia era toamnă, prilej pentru Mamă de a-și coase pe rochia ei de mireasă scoasă din cutie și mirosind a naftalină, ciorchini de struguri negri, de a împodobi podeaua și aleea de la poartă cu frunzele castanilor și teilor de pe bulevardul Karl Marx. Măturătorii, bine plătiți, descărcau basculante cu frunze în curtea Mamei. Bărbații aveau să-i vină. Timpul chemat de Mioara Alimentară întârzia să apară. De fapt, nu putea, pentru că trenurile treceau rar și din câteva ciozvârte de zi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aprins din nou proiectoarele stelare? Noaptea a devenit o zi însorită, desigur, cu Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51 și totul era la fel ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină sub Luna care tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând două antene parabolice și un releu de telefonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
media cuprinsă între 38 și 42 de ani. Cargobot făcea excepție, reușind să atingă 60 de coți, ca urmare a deselor întreruperi ale acestui nobil sport al drink-ului, prin executarea diferitelor pedepse, desigur, fără vină, la pușcăria din capătul bulevardul Karl Marx. Fost sudor la Șantierul Naval, soț, tată de familie și locatar cu două apartamente și o casă în Lacu Dulce, actual vagabond, eliberat de obligația de a plăti impozite, avea să trăiască în acea zi de toamnă cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când Dumnezeu i-a întins o mână, datorită diferenței de fus orar, tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar un copil-doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar un copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum să-i cumpăr? îmi spunea Nea Ion. Casa trebuie reparată și poarta verde pe care eu, băiatul fără bicicletă, ieșeam cu coltucul de pâine în mână la joacă, tramvaiele mă ocoleau când alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la soră-mea, casa care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]