14,936 matches
-
pe foc cu ea! (dă să iasă dar se ciocnește cu Geta care intră plîngînd cu revista în mînă, o ia în brațe pe bunică și plînge) SONIA: (se ridică și ea) Ce-i, mămico? GETA: Tatăl vostru... Mă înșeală! BUNICA: De unde știi? GETA: Auziți ce scrie: "Floriana mă fascina cu picioarele ei lungi, cu sînii ei mari. Cînd o priveam în ochii albaștri după ce făceam dragoste, o uitam pe scorpia de nevastă-mea." (izbucnește mai tare în plîns, Bunica o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
înșeală! BUNICA: De unde știi? GETA: Auziți ce scrie: "Floriana mă fascina cu picioarele ei lungi, cu sînii ei mari. Cînd o priveam în ochii albaștri după ce făceam dragoste, o uitam pe scorpia de nevastă-mea." (izbucnește mai tare în plîns, Bunica o consolează, Bunicul vine și el spre ele) BUNICUL (se uită și el pe revistă): Nu plînge, dragă, nu-i vorba de el. Astea nu le spune autorul, le spune personajul lui, doctorul. GETA (plîngînd): Lasă că știu eu. BUNICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Bunica o consolează, Bunicul vine și el spre ele) BUNICUL (se uită și el pe revistă): Nu plînge, dragă, nu-i vorba de el. Astea nu le spune autorul, le spune personajul lui, doctorul. GETA (plîngînd): Lasă că știu eu. BUNICA: Lasă că știm noi ce-i cu tele-nuvelele astea. Azi scrie, mîine face. SONIA: Așa e. Eu nu mai citesc nimic. BUNICUL (Fiicei): Las' că și pînă acum...! Voi nu înțelegeți că astea nu-s adevărate. Sînt numai din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i cu tele-nuvelele astea. Azi scrie, mîine face. SONIA: Așa e. Eu nu mai citesc nimic. BUNICUL (Fiicei): Las' că și pînă acum...! Voi nu înțelegeți că astea nu-s adevărate. Sînt numai din mintea lui. SONIA (arțăgoasă): Bineee! (citește, Bunica și mama citesc și ele peste umărul ei și de unde plîngeau, încep să zîmbească) "Ilie, deși bătrîn, cu un picior în groapă, era un adevărat diavol." BUNICUL: Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă! Personajul! SONIA (continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adevărate. Sînt numai din mintea lui. SONIA (arțăgoasă): Bineee! (citește, Bunica și mama citesc și ele peste umărul ei și de unde plîngeau, încep să zîmbească) "Ilie, deși bătrîn, cu un picior în groapă, era un adevărat diavol." BUNICUL: Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă! Personajul! SONIA (continuă să citească răutăcioasă): " Totdeauna își încheia haina strîmb..." (Bunicul constată stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ani. Sigur că nu e javră. A fost și campion național? Dar e literatură, doamnă, nu e ceva real... "Bună de hingheri"? Dumneavoastră? A, javra?! Ce? Cum o să-l dați în judecată?... Dar... Alo! Alo! (celorlalți) Mi-a trîntit telefonul. BUNICA: Avea dreptate femeia. A jignit-o! Să-l dea pe mîna poliției! Pe mîna parchetului. Intră fiul, Edi, bătut, cu haina ruptă, ochiul vînăt. BUNICUL: Edi! Ce-i mă cu tine? GETA: Edișor! Cine te-a bătut? EDUARD (cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
A jignit-o! Să-l dea pe mîna poliției! Pe mîna parchetului. Intră fiul, Edi, bătut, cu haina ruptă, ochiul vînăt. BUNICUL: Edi! Ce-i mă cu tine? GETA: Edișor! Cine te-a bătut? EDUARD (cade pe canapea distrus, imediat Bunica aduce un tampon de vată, îl oblojește la ochi, toți îl înconjoară): Uf, ce mi-a făcut deșteptul ăsta de tata! SONIA: Ce ți-a făcut? EDUARD: Se pare că a scris o nuvelă, o povestire, naiba știe. BUNICA: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
imediat Bunica aduce un tampon de vată, îl oblojește la ochi, toți îl înconjoară): Uf, ce mi-a făcut deșteptul ăsta de tata! SONIA: Ce ți-a făcut? EDUARD: Se pare că a scris o nuvelă, o povestire, naiba știe. BUNICA: Ce "se pare"? Chiar a scris. GETA: Așa-mi trebuie dacă m-am ținut de el să-și termine liceul. BUNICA (îngrijindu-și nepotul, mamei): Bine că l-ai forțat să se însoare cu tine. Că dacă mai apuca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de tata! SONIA: Ce ți-a făcut? EDUARD: Se pare că a scris o nuvelă, o povestire, naiba știe. BUNICA: Ce "se pare"? Chiar a scris. GETA: Așa-mi trebuie dacă m-am ținut de el să-și termine liceul. BUNICA (îngrijindu-și nepotul, mamei): Bine că l-ai forțat să se însoare cu tine. Că dacă mai apuca să facă și facultate, vedeam pe naiba. EDUARD: Lasă că și așa... Măcar dacă scria și el la o gazetă literară. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
BUNICUL (citește): Cînd vecinul pleca după marfă, puștiul meu, care nu se omora cu școala, chiulea și hop la domnița de vizavi, care, la nici 40 de ani, nu arăta rău deloc". (Celorlalți) Așa-i! N-arată rău. (Fiului) Șmechere! BUNICA: Da' tu de unde știi cum arată, că abia mai vezi? GETA: Și te-a bătut Pandele? EDUARD: Aoleu. Dacă nu fugeam, îmi rupea oasele. După ce a citit povestirea lu' tata, s-a făcut că pleacă după țigări Assos și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Se ridică) Mă duc să mă schimb, că mi-a rupt cămașa. Dacă-l vedeți pe tata ziceți-i să scrie numai povestiri SF, cu OZN-uri și marțieni, că ne omoară oamenii. (Iese) GETA: Ce facem cu scriitorul nostru? BUNICA: O să ne arate lumea cu degetul. BUNICUL: Ne punem toți veciniii în cap! Aha!! Să știi că pentru el era telefonul ăla. GETA: Ce telefon? BUNICUL: A sunat un tip și a zis că vrea să vină aici să semneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de aia am vorbit eu. (rîsete) Ce, eu nu sînt domn? Și-apoi la ora aia n-aflasem cine-i nuvelistul familiei. SONIA: Așa e. Să știi că ăla are de gînd să-i mai ceară tatii să scrie ceva. BUNICA: Ba să-și pună pofta-n cui. BUNICUL: Lasă că îi arăt eu nuvele. Dacă vine... GETA: Dacă vine... Da' cum facem să nu dea de Fane? BUNICA: Păi dacă vine acum e bin, că Fane e la cafenea. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ăla are de gînd să-i mai ceară tatii să scrie ceva. BUNICA: Ba să-și pună pofta-n cui. BUNICUL: Lasă că îi arăt eu nuvele. Dacă vine... GETA: Dacă vine... Da' cum facem să nu dea de Fane? BUNICA: Păi dacă vine acum e bin, că Fane e la cafenea. Îl punem pe Ilie să facă pe scriitorul. SONIA: Nu merge, că ăsta care vine îl știe pe tata din poză. GETA: Și ce dacă? Îi spunem că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
știe pe tata din poză. GETA: Și ce dacă? Îi spunem că a dat o poză din tinerețe. Așa fac toți scriitorii. Pun pe copertă poza de la 20 de ani doar doar s-o mai uita vreo femeie la ei. BUNICA (bunicului): Hai să te schimbi. Să arăți a autor. (ies amîndoi, sună telefonul) SONIA (răspunde cu fasoane): Hello! (se schimbă brusc la față) Ce? Da' cum vă permiteți? (închide ofensată) M-a înjurat și a închis! GETA: Precis era vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu. Nu-i destul. Cum să publici trei foițe? Du-te și mai scrie. Vreau să fiu mîndră de tine. SONIA (cu înțeles): Toți vecinii ne-au felicitat. Intră Bunicul îmbrăcat ca un scriitor de secol XIX, cu lavalieră, și Bunica. BUNICA (repede tatălui): Dar cei cu tine acasă? Nu mai scrii? BUNICUL (îl pupă pe tată): Bravo. Ai scris grozav. Du-te și continuă-ți lucrul. Du-te imediat că... (face un gest furios) că... altfel n-ajungi clasic! FANE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu-i destul. Cum să publici trei foițe? Du-te și mai scrie. Vreau să fiu mîndră de tine. SONIA (cu înțeles): Toți vecinii ne-au felicitat. Intră Bunicul îmbrăcat ca un scriitor de secol XIX, cu lavalieră, și Bunica. BUNICA (repede tatălui): Dar cei cu tine acasă? Nu mai scrii? BUNICUL (îl pupă pe tată): Bravo. Ai scris grozav. Du-te și continuă-ți lucrul. Du-te imediat că... (face un gest furios) că... altfel n-ajungi clasic! FANE: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
clasic! FANE: Da' am scris destul. BUNICUL: Destul, hai?! (stăpînindu-se) Se poate? Păi Balzac scria ore în șir, zile în șir. Nopți! Hai, du-te. FANE: Da' matale de ce te-ai îmbrăcat așa? BUNICUL: Eu? Păi... (nu găsește o minciună) BUNICA (îl salveză): Dacă are ginere scriitor, s-a îmbrăcat și el așa... În cinstea ta... Să te stimuleze... FANE: Vai, ești grozav. Te iubesc. (îl pupă cu toată oroarea bunicului) Bună idee. Mă schimb și eu. Să arăt a scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a scriitor. GETA: Nu, nu, nu. Tu te întorci la masa ta de lucru... de la cafenea. Nu pierde timpul. Fiecare minut contează la un artist. FANE: Așa e. Vorba lui Neluțu' "Time is money"! Dar nu m-a căutat nimeni? BUNICA: Cin' să te caute? FANE: De la revistă, de la editură... De la Uniunea scriitorilor... BUNICUL: Nu. Dar n-avea nici o grijă. Dacă te caută... Le spunem noi. Mă fac impresarul tău. SONIA: Și eu mă fac secretara ta. FANE (o sărută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
grijă. Dacă te caută... Le spunem noi. Mă fac impresarul tău. SONIA: Și eu mă fac secretara ta. FANE (o sărută și pe ea și pe Mamă): Ah, ce bine că vă bucurați de succesul meu. Asta mă stimulează grozav. BUNICA: Ne bucurăm, ne bucurăm, dar du-te odată. FANE: Știți, e ceva ciudat... la cafenea, la Neluțu' vecinii m-au cam ocolit...De ce oare? SONIA: E normal. Acum ești celebru și îi intimidezi. FANE: Să știi că asta-i cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
i-am făcut pe unii dintre ei personaje. BUNICUL: Nu, dragă! Se tem să nu-ți tulbure ideile. Hai, du-te spre glorie (îl împinge afară). Te așteaptă femeile alea! GETA (brusc speriată): Ce femei! BUNICUL: Muzele, dragă! (Fane iese) BUNICA: Bine c-am scăpat de el. GETA (Fiicei): Dacă vine tipul de la revistă, îl primești tu. Îi spui că ești nepoata "marelui scriitor". Îl ții puțin de vorbă și după aia îl chemi pe bunicul. Mama și Bunicii ies, Fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EDITORUL: Nu-l deranjați de la lucru. Ne simțim bine împreună, nu? Literatura e ca viața. E nevoie de... O simițire mai profundă. SONIA: Sigur, profundă, dar... EDITORUL: Vă plac suprarealiștii. SONIA: Nu, supra... nu. Eu sînt așa, mai realistă Apare Bunica cu o cafea pe o tavă, editorul sare la loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca nepoată-mea. EDITORUL (ceremonios): Sărut-mîna. Vă mulțumesc. Sînteți soția maestrului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nevoie de... O simițire mai profundă. SONIA: Sigur, profundă, dar... EDITORUL: Vă plac suprarealiștii. SONIA: Nu, supra... nu. Eu sînt așa, mai realistă Apare Bunica cu o cafea pe o tavă, editorul sare la loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca nepoată-mea. EDITORUL (ceremonios): Sărut-mîna. Vă mulțumesc. Sînteți soția maestrului, nu? Aveți o nepoată fermecătoare. Cred că-și va moșteni bunicul. BUNICA (nu a înțeles ideea): Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca nepoată-mea. EDITORUL (ceremonios): Sărut-mîna. Vă mulțumesc. Sînteți soția maestrului, nu? Aveți o nepoată fermecătoare. Cred că-și va moșteni bunicul. BUNICA (nu a înțeles ideea): Păi, sigur. Cînd om muri noi, le rămîne lor tot. EDITORUL: Mă refeream la talent. Ce curios că maestrul Mihail a debutat abia la vîrsta... vreau să zic la maturitate. BUNICA: Da, așa a fost el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că-și va moșteni bunicul. BUNICA (nu a înțeles ideea): Păi, sigur. Cînd om muri noi, le rămîne lor tot. EDITORUL: Mă refeream la talent. Ce curios că maestrul Mihail a debutat abia la vîrsta... vreau să zic la maturitate. BUNICA: Da, așa a fost el totdeauna: cam întîrziat. Dar să știți că mintea o are tînără. Uneori gîndește ca un copil de șase ani. EDITORUL: Și scrie tot timpul? Dar trebuie să aibă sertarele pline de manuscrise! BUNICA: Vai, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la maturitate. BUNICA: Da, așa a fost el totdeauna: cam întîrziat. Dar să știți că mintea o are tînără. Uneori gîndește ca un copil de șase ani. EDITORUL: Și scrie tot timpul? Dar trebuie să aibă sertarele pline de manuscrise! BUNICA: Vai, da' abia mai avem loc în casă de cît a scris. (Fiicei) Cheamă-l dragă pe maistru. Pardon... (rotunjește vorba) Pe maestru. (Fiica iese) EDITORUL: Sper că s-a bucurat de debutul din revista noastră. BUNICA: Daaa! Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]