2,949 matches
-
unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zor în grădina din fața casei. - Să trăiți dom' director! Ridicând privirea cu o mișcare bruscă a capului care părea să însemne nu atât surprindere, cât mai degrabă iritare, văzându-ne în fața porții, i se lumină fața. Lăsă deoparte grămăjoara de buruieni din mână și se îndreptă spre noi. - Ce mai faceți domnule director? Păreați cam supărat adineauri când am strigat. - Ei, supărat! Nu-s supărat deloc, da nu mă mai porecli și tu ... - Cum adică? Dar n-am zis nimic rău
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
2001! - și râzând se întoarce să încarce fînul din cea de-a doua căpiță. Ne-am văzut în continuare fiecare de-ale lui și după o vreme, văzând că lasă furca din mână și umblă pe marginea ogorului privind printre buruienile din marginea porumbului, cel care punea fânul în căruță îl întreabă cu umor: - Da ce cauți bre, că zâua de ieri nă-i fi uitat-o prin buruieni! - Apăi caut batca! (pe care se ascute coasa). Că i-am dat-o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
văzând că lasă furca din mână și umblă pe marginea ogorului privind printre buruienile din marginea porumbului, cel care punea fânul în căruță îl întreabă cu umor: - Da ce cauți bre, că zâua de ieri nă-i fi uitat-o prin buruieni! - Apăi caut batca! (pe care se ascute coasa). Că i-am dat-o dăunăzi lu Vasile și nu-ș ce dracu o făcut cu e, că nu mi-o mai dat-o. Gîndesc c-o fi dosât-o pi-aici pi undeva
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
stare să ia și pielea de pe tine! Hai să ne vedem de treabă că poate-i mai bine că s-o spart sticla aia, că acuși vine șefu' și dacă nu ne vede lucrând ... Aruncă naibii cioburile dincolo de linii în buruieni și hai mai încolo, c-aici se cam simte mirosul. Bravo, băieți! - le-am zis în gând. Ne-am ridicat bagajele și am luat-o mai repede la picior că să mărim distanța, pentru că abia ne puteam abține să nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
asigură Sebastianus, răspunzând cu un semn la salutul gărzilor și pășind cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o mulțime de slujitori și scutieri ai delegaților încă găzduiți în palat. La pașii lor, ce răsunau sec sub arcade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se gândea cum să se elibereze, înainte de a ajunge la Frediana, de prezența incomodă a Lidaniei. Avu ocazia atunci când un cavaler burgund, grav rănit, se aplecă pe gâtul calului și alunecă apoi din șa chiar în fața lor, căzând greoi în buruienile de la marginea cărării. Rapid, Sebastianus descălecă și se aplecă asupra războinicului. Constatând că se afla pe moarte, îi luă centura și sabia și puse stăpânire pe calul lui, lăsându-l Lidaniei pe al său. Apucând frâele, femeia îl privi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sigur pe faptul că știa bine zona - cărările întortocheate, dar mai sigure, ce traversau pădurea. Astfel că, doar odată cu lăsarea întunericului, ținându-și calul la pas ieși la liziera pădurii și se găsi într-un mic luminiș, numai pietre și buruieni, care se termina pe buza unei pante ierboase. De pe terasa aceea naturală putea să domine câmpia de dedesubt, presărată cu focurile taberei barbare. După-amiază, un vânt cald limpezise cerul și luna răsărise plină și perfect rotundă, martor mut în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la o scară mai mare, națiunile care și-au jertfit imense cantități de sânge pentru o cauză, care într-un fel n-a reușit să triumfe, sunt stoarse de puteri. Cinismul înflorește prea ușor, moralitatea se prăbușește în mod uimitor. Buruienile ies cu ușurință acolo unde creșteau flori doar cu un an înainte. Știința omenească, minunat de adaptabilă în timpul războiului, nu și-a revenit niciodată de pe urma restricțiilor impuse de războiul rece. Întregul glob stagnează azi în inutilitatea negativă a zece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge seva și secrețiile post-mortem ale glandelor, iar vântul și ploile vor mânca literele numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî să intre. Se căzni să deschidă o poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
le-a produs amândurora aceeași stare. Poate de aceea privirile lor se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rândul meu, în fața peisajului oprit în loc, acum elementul activ eram eu, și el, cel pasiv. Se coborâră și doamnele. Doamna M... pășea încet, metodic. Adela se mișca încoace și încolo plină de grațiile ei și ale vârstei ei, rupând o buruiană, privind nerăbdătoare la seidecăria empirică a birjarului, dezmierdând caii, împletind într-o codiță moțul unuia, lăudîndu-le ochii "buni" și fruntea "cuminte". Eu mă dezdăunam de temperanța silită din trăsură fumând cu deliciul fericirilor oprite, ca în liceu în recreație, două
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în picioare elastic și dintr-o singură mișcare, cu fața lângă fața mea, cu ochii în ochii mei, cu un zâmbet schițat și brusc întrerupt. Medită scurt cu privirea fixată o clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum să plecăm. Trebuie să fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul prin iarbă și buruieni, care-i împiedicau mersul, îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de sat ni s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Medită scurt cu privirea fixată o clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum să plecăm. Trebuie să fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul prin iarbă și buruieni, care-i împiedicau mersul, îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de sat ni s-a pus în cale un lan de păpușoi. Ca să ne facem drum mai ușor prin el, ne-am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se târa de la un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria lumii se stricase și acum totul aluneca la vale cu o viteză uluitoare. Zilele treceau ca niște clipite, săptămânile se transformaseră În minute, anii În ore și veacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o demonstrație cu suficient de multe amănunte: de fapt Întradevăr defrișase rădăcinile pe fostul loc al unei păduri. Oamenii munciseră din greu iar În realitate buturugi au fost mult mai multe dar, la Întocmirea devizului ele au fost mascate de buruieni iar proiectantul nu a putut stabili cu exactitate numărul lor, fiind descoperite În timpul nivelării platformei unde au fost turnate betoanele...! Pentruca platforma să ajungă la nivelul proiectat, umplutura de pămând a fost adusă cu roaba de la mare distanță În condiții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
posibilitate câinelui flămând să-și astâmpere foamea...! Unii țărani Însă, avea În fundul curții o groapă săpată Împrejmuită cu coceni de porumb ori alte impropii materiale iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza ceva mai lată, În timp ce șobolanii prietenoși, țineau companie persoanei În meditație...! În timpul iernei cu viscole și zăpadă, locuitorii acestor fericite meleaguri foloseau „Țucalul”, ce erau nevoiți să-l țină În casă tot restul nopții. Primăvara În schimb, ploile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori nu au răbdare să facă un comerț perfmormant În timp, dumnealor forțând o Îmbogățire rapidă dau faliment În câteva luni de zile.Dece...? Dacă comanzi o friptură la grătar, vei primi o invizibilă porție Împăunată cu morcovi și alte buruieni În timp ce mititeii sunt vizibil rahitici iar garnitura de cartofi umple farfuria Însă, aceștia fiind prăjiți În uleiul ce datează de multă vreme fără a fi schimbat, Îi consumi gândindu-te la nota de plată care oricum va fi astronomică. Însfârșit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Badea Vasile părea c-o s-o ia razna. Își ascuțise în foc, la fierar, barda și a plecat după lupi. N-a venit înapoi decât după vreo câteva zile. Părea că-i nebun și se sălbăticise. Barba îi crescuse ca buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-a ciopârțit cu mânie și se mai văd și-acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că ar fi vrut să stea sub copacul răpus
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]