56,840 matches
-
cîmpului estetic care se autonomizase în timp prin supraordinarea condiționărilor extraestetice. El nu neagă propriu-zis funcția estetică, ci o reduce la starea de ancilaritate prin regresia în timp pe care o presupune construcția unei societăți simple ("fără clase"), cu puține cîmpuri autonome. Numai că ancilaritatea asumată, "normală" într-un timp revolut, în contextul unui patrimoniu specific scăzut, poate produce opere cu valoare estetică, autentice, pe cînd practicată după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar anacronici. Revolută și adesea falsă sub aspectul sensibilității, literatura proletcultismului întreține un raport ambiguu cu realitatea. Deși este numită realistă, literaturii i se cere să reflecte o realitate esențială, descrisă de legea istorică
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
idei vehiculate în legătură cu definirea eseului, dar pornind de la sugestiile oferite de analiza unor texte aparținînd unor autori diverși (Alexandru Odobescu, Paul Valéry, Peter Handke, Virginia Woolf, Octavian Paler, Henry Fielding, Günter Grass, Michel Tournier), fiecare aducînd un parcurs inedit în cîmpul de înțelegere al temei: eseul ca "dialog nesfîrșit", "cutreier printr-un cerc de uimire", "coexistență a diverselor", "interogare a stereotipurilor", "punere în cumpănă", "antifrază continuă", "variațiuni și paradoxuri", "interpretare delirantă". Acest prim capitol, Lectura eseurilor, cuprinde și, după cum ne avertizează
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
adjective propusă, recunosc că sunt "ironic" (cum aș putea s-o neg?). Aș preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. L.V.: Câmpul dvs. de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ați vrea s-o ocrotiți (s-o păstrați tainică) dar o sfărâmați în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa dvs. puneți în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrieți referiri autobiografice? Unde? J.B.: Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră a tuturor e un câmp de bătaie, nu-i așa? Ar fi tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să arate cu degetul și în același timp să analizeze misterul. Atitudinea mea față de viața afectivă
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
unde ne aflam noi și rămîneam în umbră. După ce acest proiector s-a plimbat de cîteva ori, căci "libertatea de circulație", cum se spune în mod abstract, nu era recunoscută de comuniști, am sărit peste linii și am intrat pe cîmp. Și am mers așa, frumușel, spre un sat unde Bodolea reușise dinainte să găsească un loc de odihnă. Și cum mergeam noi printr-un noroi înspăimîntător, care ne umplea bocancii cu kilogramele, la un moment dat, apropiindu-ne de un
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
pe el față de noroaiele de la Curtici și din Ungaria. Am dormit la un austriac, nu mai intru în detalii, care ne-a dus a doua zi... Hai să vin totuși cu un detaliu. Cînd am ajuns noi, austriacul era pe cîmp și-am rugat să ne dea o locuință pentru o noapte. Deci nu era nimic pregătit dinainte? Nu, aici eram deja în Austria și aveam încredere în austrieci. Am fost colosal de bucuros la Viena, cînd am văzut că austriecii
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
tabere de personaje - cea a călăilor, de un raționalism rigid și fad care sfârșește în neomenesc, și cea a victimelor, înzestrate cu o fantezie de care atârnă însăși viața lor. Această împărțire ireconciliabilă transformă tabla de șah într-un adevărat câmp de luptă, pe care se moare sau se supraviețuiește. Varianta Lüneburg reprezintă șansa de salvare fizică și morală a victimelor, și revanșa lor asupra bestialității, prin probarea unei subtile, dar decisive superiorități intelectuale - cu resurse la nivelul instinctului. Cartea lui
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
Marius Chivu Când această culegere cu publicistica lui Adrian Marino a apărut în 1995, Editura Polirom abia tipărea prima carte și, probabil, nu-și închipuia că va ajunge să joace un rol de o asemenea amploare în câmpul cultural românesc. Pentru Europa a pus laolaltă articolele ocazionale militante ale unui cărturar cu viziune care simțea că e nevoie de un manifest în spirit postpașoptist pentru mobilizarea intelectualității românești întru depășirea tendințelor revolute ale unui moment ideologic și cultural
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc, remarcat de G. Călinescu în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
vedere inconformiste, novatoare, menite a restabili climatul democratic în cetatea culturii: " Nu a fost deloc la îndemînă să scriu atît de răsfirat, mărturisește Ovidiu Pecican, trebuind să înving ba acuzele de sprijinire a adversarilor (și deci de concurență neloială în cîmpul revuisticii!) formulate de redacția-mamă, ba frînele cenzurate ale unor redactori șefi neinteresați în promovarea revizuirilor, însă foarte implicați în protejarea amicilor lor personali." (Menționez aceste detalii pentru că, în cei cincisprezece ani scurși între timp, asemenea conduite sînt departe de a
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
principele valah un personaj modern, protagonistul, din perspectiva căruia e relatată narațiunea. Pe fondul ciocnirii dintre creștinism și islamism, Dracula povestește la persoana întîi intrigile dinastice cărora le-a fost victimă și meditează asupra raportului dintre abjecție și sublim în cîmpul acțiunii. Autorul construiește un Dracula conștient de propria-i legendă, care se află în posesia documentelor ce au alimentat gustul gotic-macabru pentru istoria sa. Profilul este acela al principelui renascentist, cult și poliglot. Marin Mincu s-a simțit atras de
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
râvna casei Tale!..."), de destinul căruia atârnă ca o pânză de păianjen întreaga narațiune. Cu un nume dăruit de tatăl său pe când acesta se afla în transa preamăririi mistice și religioase și accelera prin aburii alcoolului, Ierusalim este copil al câmpului și al străzii, fură, sparge mașini și se prostituează pentru a i se da șansa de a trăi. Înaintează ,ca de altfel toate personajele cărții, aproape fără speranță, în ideea instinctului de supraviețuire ilustrat de Darwin, în căutarea unei libertăți
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
o să fie martore și surorile mele, dar e altceva să te vadă cu ochii lor. Nu Țin minte tot drumul, dar Țin minte că mirosea puternic a ben zină, transpirație și mușama încinsă. Am trecut de case, de grădini și câmp, apoi am ajuns în deal, acum se vedea tot orașul în vale, cuminte în soarele de vară ce sta să se domolească. Ne-am oprit, a oprit și motorul spunând că s-a încins și trebuie să se răcească, între
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
Ťromanulť mamei și mă face să visez, este așadar conversația dintre un bărbat călare (cu alți doi cai de schimb urmîndu-l!) și o tînără femeie purtînd pe cap, sub un vălătuc, un mare coș cu mîncare pentru ai săi, la cîmp. Ne aflăm pe un drum de țară. Călărețul se ivește din urmă, într-un mic nor de praf". O scară de bambus infirmă, extrasă din lăzile de gunoi și dăruită autorului, la Paris, de către un concierge, îl încîntă precum o
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
interpretarea și dificultățile de transcriere, arii de răspîndire a perfectului simplu sau a unor cuvinte, sesizarea unor date de istorie orală în texte dialectale). A analizat (prin cîteva studii remarcabile) raportul dintre termenii de înrudire și termenii de adresare, cîteva cîmpuri onomasiologice (animale domestice, pieptănat), evoluții semantice (venind de pildă în sprijinul etimologiei cuvîntului mire din lat. miles "soldat"), verbe delocutive derivate din imprecații: a drăcui, a răuli (a da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam lupta cu leii/ ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt/ libelule fluturau artistic în Colosseum/ cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic". Să remarcăm că
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
valoare socială în timp ce producerea socială a identității a revenit consumului de masă. Esteticul, devenit catalizator al existenței, "design social", scoate arta din modelul ei de prezentare și o lasă pradă instituțiilor: Conflictele sociale vor fi tot mai mult negociate în câmpul culturii. ș...ț Muzeele au fost transformate în vitrinele culturalismului, în care mizeria socială devine luminoasă". Marketingul cultural este acela care creează artificial dihotomia underground-overground, căci contracultura ("produsele încărcate cu apel subcultural") e mai bine vândută. Integrată sistemului neoliberal într-
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
modelele ei de prezentare, ci că, astfel, permite confiscarea discursului ei avangardist de către dreapta. Și astfel ajungem la substratul real al criticii lui Marius Babias: pierderea aderenței artei la ideologia de stânga. Nu depolitizarea artei sau inexistența dizidenților capitalismului din câmpul cultural, ci pericolul orientării artei în sens invers pe fondul criticii de dreapta a globalizării ("imboldul de dreapta" e criticat drept conformist), pe care teoreticianul german, visând la o revitalizare a stângii socio-politice, o persiflează. "Dreapta recunoaște valoarea strategică a
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
dreapta, mai mult decât discutabil, la fel și ideea instituționalizării rasismului sau strategiile economice date ca exemple pentru "imoralitatea" capitalismului: muncitorii Lumii a Treia dacă nu sunt prost plătiți atunci sunt,mai rău, capital uman nomad), analizele superficiale asupra funcționalității câmpului artistic (relația artă-design de lifestyle ar fi trebuit să fie clou-ul teoriei) și de subțirimea bibliografică (concepte nedefinite sau nerelaționate unui background teoretic mai exact) critica mult prea pasională a eseistului german trebuie privită cu reticențe măcar din cauza parti-pris-ului
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
așteptări sînt mai multe proiecte editoriale, două dintre ele închinate lui Țuculescu și unul strict personal, cel al unei cărți de autor, intitulată Chipuri și locuri, - un fel de album tematic alcătuit exclusiv din desene -, care deplasează interesul artistei din cîmpul mărturiei asupra artei - cartea despre Țuculescu este, în acest sens, edificatoare - în acela al mărturiei prin artă. Albumul acesta în care desenul are o funcție dublă, de formă artistică și de text (de suport narativ pentru o realitate deja constituită
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
Marius Chivu In mod normal un premiu literar ar trebui să provoace o reacție în lanț: criticii comentează cartea premiată încă o dată, revistele o dezbat, eventual se stârnesc polemici (interes în câmpul literar-cultural, de specialitate, deci reconfirmarea - de cele mai multe ori - a valorii cărții), autorul și cartea ajung instantaneu și în atenția presei de informație, televiziunile îl invită pe autor la talk-show-uri, ziarele îi iau interviuri (interes în presa mondenă, de divertisment, deci
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
prima vedere, ar plasa totul în spațiul înalt al unui umanism sever, adică încărcat de nenumărate responsabilități. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar așa stau. Numai că acestă angajare a lui Liviu Capșa, fie că ea se manifestă în cîmpul pur al ficțiunii, în cel impur al socialului sau în acela de-a dreptul insalubru al politicului, nu este nici una didactică, și nici una misionară, ci una ludică și necruțătoare în același timp. Și poate că tocmai acest amestec paradoxal de
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
mai recente, lupta cu spațiul, cu suprafața albă a pînzei, dar și bucuria de a triumfa prin culoare și de a clama supremația prin formă sunt prezente în aceeași măsură și se manifestă la fel de puternic. În al doilea rînd, în cîmpul fragil al culorii, oricît ar părea de paradoxal, vocația unui decorativism amplu și fascinația pentru ritmurile care susțin adevărate construcții simfonice sunt contrapunctate prin tensiunile irepresibile pe care le generează fie dinamica liniei, fie nenumăratele contraste, de la cele statice, de
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
biciul său, cu gestul unui cioban mioritic: Un comandant, aprig călău, I-adună ca pe-o turmă Și-nseamnă chiar pe biciul său Câți au căzut în urmă. Versurile nu devin mai bune, dar concentrarea atenției asupra convoiului culcat în câmp, "făr-adăpost nici foc" dă demnitate povestirii - deși ideea că atâția oameni laolaltă se vedeau condamnați la "moartea albă" pare curioasă chiar pentru un imperiu terifiant; te întrebi cum de putuseră ajunge până acolo și de ce acela era neapăratul punct terminus
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]