3,622 matches
-
cum, o întâlnire a unui artist debutant cu maestrul Benone Sinulescu e întâlnirea frunzei cu roua care o îniorează și sorele care o lăcuiește! Din ziua întâlnirii cu Benone Sinulescu, până azi, Naidin a urcat, ajungând un artist ce savurează cântul și-l redă omului rafinat și dulce, precum albina care ia de la floare gust și parfum, le preface fagure cu miere! Artistul a învățat, a muncit, învață și muncește încă, a avut și are duh! Firește, datorează maeștrilor săi, mentori
NAIDIN SAFIRELE ALBASTRE ALE CÂNTECELOR SALE, DESCOPERITE DE BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352854_a_354183]
-
maestrului Benone Sinulescu ceea ce a ajuns azi. Iată, câtor oameni și câtor stări le destinăm noi, așadar aplauzele, pe lângă a le destina celui care înglobează totul într-o voce, un violoncel și o poezie, Naidin, trup și spirit al propriului cânt, nouăzeci părți înger, zece părți demon! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Naidin Safirele albastre ale cântecelor sale, descoperite de Benone Sinulescu / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1629, Anul V, 17 iunie 2015
NAIDIN SAFIRELE ALBASTRE ALE CÂNTECELOR SALE, DESCOPERITE DE BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352854_a_354183]
-
fundamentală, după Yijing, focul corespunde sudului, culorii roșii, verii, inimii. În relația sa constantă cu inima, focul simbolizează pasiunile (dragostea, mânia). Așadar, putem vorbi despre focul spiritului.: De parcă numai mie-mi spune povestea la ureche/ focul din sobă își întețește cântul, trosnind/ Brațul pădurii pierdute printre vreascurile uscate/ și-mi mângâie obrajii supți de griul ce mă-nconjoară,/ învăluindu-mă cu aripi și limbi portocalii încingând,/ luminând ca de ziuă tot locul, serbând cina cu făclii.” (”Focul și cenușa”, pag. 70
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plăpândă floare de cais Ție cântul meu adie, Ești frumoasă ca un vis Puf și fulg de păpădie. Ruptă ești din prag de rai Și firavă ca o boare, Gingașă și fără grai Așteptând un puls de soare. Roua nopții te descântă Răcorindu-te ușor, Albinuțe
PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352900_a_354229]
-
1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Taina serii m-a învăluit în parfumul trandafirilor din grădină... Cât de prețioase sunt aceste clipe de liniște și pace sufletească! Se aude doar un foșnet ușor al frunzelor care-și șoptesc cântul în amurg; o melodie minunată plutește prin aer... Sufletul cântă și el aceeași melodie iar gându-mi se înalță lin, tot mai sus spre cer, ca pe urmă să se întoarcă la mine plin de o mulțumire liniștitoare. In acest
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
Brăila, locul natal al poetului avangardist Ilarie Voronca, pomeni, în treacăt, de poemul acestuia Colomba, poem de iubire inspirat de soția lui. Din iubirea-i profundă, senină, ieșiseră drept lavă încinsă versurile, orânduite ca-ntr-o carte sfântă în cinci cânturi după modelul Cântării Cântărilor, mă informă ea. Iubita, în viziunea poetului se confunda acolo cu natura: Inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă/ Privirea-n desfrunzire pe-o gură ca un scrin/ Pleoapa mea de tine se umple
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
tău c-un alintat.. Îți scriam pe nisipul arzător o slovă, Ce-ți mai plăcea să-ți spun acea vorbă Acolo era caldul fin precum o rouă, Când nu mai aveam o mână, ci două. Atunci, te cuprindeam pe acel cânt, Nu știam cât de treaz eram visând, Cât era vis de puteam trăi o realitate, Da, eram în traiul fără-o cecitate... Îți mișcai mâinile fine în inflexiuni, Ți-adorai versurile în discrensiuni, Miraje citoplasmatice-mi olfactive, Epidermicele-mi ce
IUBIREA CU TOT INIMICUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352996_a_354325]
-
păcate - Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-i noapte, Fiorii dragostei adevărate. TE PORT ÎN ICOANĂ Pe-un ram de alun lângă ciutura slută Ultimul zvâcnet al iernii se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare liniște-n cetate Cu nori îngenunchind tăceri în hume. Ce pace-i azi la mine, în odaie - Căminul vechi, dantelării
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
Dar dorul să-mi bată cuminte! Când luna ne săruta și-n toate Se simte mirajul iubirii, Când sunt înfloriți trandafirii, Dansează cu mine în noapte! Și-n valsul iubirii mă strânge, Dansează cu mine în vânt, Cănd adierea e cânt, Iar mărul petala își plânge! Rămâi în al meu univers, Dansează cu mine în ploaie Trimite-mi iubirea în valuri,șuvoaie De dor în pasul meu șters! Referință Bibliografica: RĂMÂI / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul
RAMAI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354281_a_355610]
-
Gândurile noastre înfășurate-n valuri de mătase Pășim pe creste albastre fără arme, fără scuturi. În desfrâul acestei lumi căzută în dor și ruturi. Și din al meu suflet mângâiat cu mii de fluturi, A rămas doar amintirea închinată unor cânturi. Trec desculță peste zare, într-o mare de-așteptări, Când speranța e pierdută între cele patru zări... Nu strâng lacrimi în batistă, când iubirea nu există, Nu mai cad în agonie când de vise-s dezgolită... Mi-ai furat din
ETERNUL DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354283_a_355612]
-
România.// Azi, prin suflete pictate/ De iubirea vetrei noastre/Sărutăm limba română/ La Marea Neagră-albastră.// Sărutăm și al ei nume/ Care veșnic ne adună/Limba neamului meu dacic,/Limba noastră cea română.// Sărutând marea și limba/Limba noastră cea română/Cânt-a patriei ființă/ La întâlnirea cea divină.” Domnul Al.Florin Țene a trecut în revistă principalele aspecte ale devenirii literare a Domniei Sale, ale înființării Ligii Scriitorilor din România după ce în timpul petrecut în Belgia a putut constata că în această țară
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
Toate Articolele Autorului NEDUMERIRE...CU DOR... Dor de Tine, dor de verde, dor de-albastru, dor de cer și de-al lui astru care-n nopți făr’ de iubire brodează-din amintire, cu lumini, amestecate, suflete îmbrățișate. Dor de lacrimă și cânt, dor de toate câte sunt, câte-au fost într-o iubire... Fost-au, toate, amăgire? Referință Bibliografică: NEDUMERIRE...CU DOR... Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1848, Anul VI, 22 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora
NEDUMERIRE...CU DOR... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354486_a_355815]
-
Din iubirea cea din Dumnezeu. Să-nmugurim pe ramul veșniciei. Și-n frunze verzi aici să viețuim... S-avem în noi puterea omeniei Prin fapte bune să ne prețuim. Stropi de cer să picure privirea S-aducă primăvara vieții-n cânt Să înflorim asemeni cu câmpia Iubindu-ne mai mult și cu avânt. Cluj Napoca, 21 aprilie 2016 Zâmbet de viață Scriu azi cuvântul cu litere dalbe Și risipit e în albe și roze petale... Împletit-am penel din raze de soare
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
Strălucind... de șoapte, ochii le petrece. Privind sus la ele, vreau să fug de zori Clipe de iubire le-ascundem în fiori. Ne înălțăm la stele, simțindu-le albastrul Patima iubirii ne transformă-n... Astrul Ce parcă plutește pe-un cânt de simfonie. Și cerul zâmbește... de-a noastră euforie! © D. Theiss Referință Bibliografică: Patima iubirii / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1173, Anul IV, 18 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PATIMA IUBIRII de DOINA THEISS în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353774_a_355103]
-
alte câteva genuri scurte, scoase de-a valma din memorie, fără o analiză critică. Aforismul - Tudor Mușatescu Nu sunt sensibil la frig. Chiar și gerul mă lasă rece. Distihul aforistic - Stelian Filip Iubirea ce mă strigă, din tinerețea mea O cânt abia acuma, când n-o mai pot avea. Definiția aforistică - Mihai Frunză Ceai rusesc - Băutură foarte fierbinte; când temperatura ei scade la 40 grade, se numește vodcă. Pilula - Ananie Gagniuc S-a plâns că, de un timp, soțul ei doarme
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
clopoței de cristal, ciocnindu-se, rup vieții toată suavitatea ei și o răsădesc în compoziție și glas. Familia compozitorului Dumitru Lupu freamătă, dedată pe viață armoniei muzicale. Ea n-ar repudia alt viciu uman, niciodată, mai mult ca viața fără cânt. Dumitru Lupu compune inimitabil, deși toate cântecele sale le auzim în noi, înainte de a fi compuse, iar ascultându-le, ascultăm ecoul celor din noi, de atunci când erau spirit fără să aibă formă! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință
DUMITRU LUPU. CÂNTECELE SALE ERAU ÎN NOI, FĂRĂ FORMĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353844_a_355173]
-
printre dansatori și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr. Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea sa lascivă, sugera plăcerea, exprima senzualitatea, chema și excita, atrăgând prin mișcările sale unduitoare
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Autorului Din unghere răsăreau umbre sfioase tăcerea deasă transforma tic-tacul în suspin, se adunau secundele rătăcite în casă viața se unduia peste destin. Unde suntem, strigam dincolo de gând, peste unda de vânt ca o boare clopotul rătăcea în adierea de cânt linii negre, linii negre, silnice tenebre. În barba neagră cu sclipiri de argint dorm visuri tainice și amintiri, le-am adunat, le disec în gene peste tăceri, clipe și iubiri. Referință Bibliografică: Începutul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNCEPUTUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353909_a_355238]
-
în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
trezit mereu bucuria Triumful vieții cu iubire din mine a țîșnit Dăruită meditației, tăcerii, percep feeria Unui fantastic vis ce aievea am trăit! Din dragostea mea, pândă, șarpe veninos Am pregătit tainice leacuri și am adus Aproape de mine, păsările cu cântul lor pios Să-mi înalțe gândul spre ceruri tot mai sus De prigoana secetoasei singurătăți M-am apărat neîncetat numai cu iubire Ani întregi am răscolit colbuite antichități Să pot găsi scînteietoarele, aurite potire Mă culc târziu, cu-un gând
MIRACULOASA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353931_a_355260]
-
1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea mângâie trecutul, Trecut vibrând de amintire, Într-un prezent varsă tumultul De clipe dulci spre retrăire... Imagini de atunci cu tine, Din lupta dragostei carnale, Revin în zilele senine, Revin cu cânturi siderale. Mă-mbată iar trăirea noastră De poezie și mister... Te văd, te-ating - timpu-i fereastră Și amintirile nu pier... Știi, luna și-aprindea lumina Să-mi vadă chip de fericire. Tu căutai mereu pricina De a-mi vorbi despre
FEREASTRĂ ÎN TIMP de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354017_a_355346]
-
greutate deosebită, prin simboluri, semnificații și metafore sculptate în trup de ceruri, Grigore Vieru: fiul României rănite de o apă ce-și dorește punte. ” O, el e-un crin pe care-l scapă cerul, Rugându-ne sa i-l întoarcem cânt. Deschideți geamul, a-nflorit Vieru, Frumos ca un poem doinit de vânt (...) De-acum va fi să fie numai cânt Și mâine-n zori, trezind oarbe morminte, La braț mergând, pământ lângă pământ, Ne-om duce-n templul său nins
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
ce-și dorește punte. ” O, el e-un crin pe care-l scapă cerul, Rugându-ne sa i-l întoarcem cânt. Deschideți geamul, a-nflorit Vieru, Frumos ca un poem doinit de vânt (...) De-acum va fi să fie numai cânt Și mâine-n zori, trezind oarbe morminte, La braț mergând, pământ lângă pământ, Ne-om duce-n templul său nins de cuvinte” (Nins de cuvinte, pag. 52-53). Am primit, așadar, cu drag această ”salbă de lirice”, dar bucuria mi-a
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
și de jale, cuvântul durere, răni, boală și moarte, noroi, întuneric, cuvinte udate în lacrimi din veșnica teamă. Treptat cuvintele s-au stins prin gări, în spitale, pe fronturi, războaie. Au mai rămas amintiri și umbrele lor în inimi, în cânturi, în povești, balade și doine, mici felinare în zboruri de fluturi, petale de lotus, priviri de copil, gânduri-poeme în muguri de floare, în raze de soare... CERUL DIN INIMA MEA Eternul prezent, totul trece și curge, în acea liniște nimic
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]