68,811 matches
-
interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și Opoziție, fidelitate și dezerțiune, iubire și ură, activism și contemplativitate, altruism și egolatrie)???". Chiar atunci cînd devine mai inclement, condeiul eseistului se moaie în culori bogate (inclusiv starcorare), accentul căzînd pe modalitatea execuției, pe prețiozitatea care absoarbe (absolvă!) precum un burete impuritățile: "Antonesei, nepotul prin alianță al Maiorului Gavrilă, ni se părea, dintre toți, cel mai puturos, cel mai savuros, cel mai iute la concesii și aranjamente cumetriale, numai să
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
fapt ca o durere surdă, care se trezea ca o foame în suflet. Nu-și amintea de cînd îl secătuia dorul acela de schimbare precum o forță vlăguită. Zăcea ținînd adunate buricele degetelor mijlociu și policar și cum adormea mîna cădea din pat și el își răsfira degetele. Atunci tresărea de parcă pierduse ceva. De fapt, își pierduse sinele. Și dorința acolo era. Teribilă, neînduplecată, grea, de parcă sub povara ei începea să șchiopăteze cu piciorul drept... Sau, altădată i s-a părut
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
care îl întruchipa pe căpitanul Opujiș) și un urs uriaș și se luară la trîntă pe viață și pe moarte.. Bărbatul îi aplică o lovitură de cuțit fiarei, care într-un horcăit agonic urină și îl sufocă. Bărbat și animal căzură pe jos... oamenii aplaudară, comedianții împărțiră spectatorilor cîte o lingură de colivă pentru sufletul răposatului și cineva constată că aceea era prima moarte a căpitanului Haralmbije Opujiș. Urma a doua. Atunci, femeia frumoasă din prima scenă ieși în fața spectatorilor și
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Opujiș alungîndu-i pe spectatori și ținînd în mînă un binoclu militar. După el, în tr-un suman austriac, venea un bărbat cu o pușcă veche. Căpitanul se întoarse și-și puse la ochi binoclul. Atunci celălalt îl omorî prin binoclu. Căpitanul căzu de pe cal, iar animalul eliberat de strînsoare galopă afară în noapte... Aceea a fost a doua moarte a căpitanului Opujiș Și iarăși se împărți colivă pentru sufletul său. Atunci, fetița din prima scenă ieși în fața spectatorilor și se înclină. - Să
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
acest trecut crește odată cu omul de la nașterea lui și merge pînă la moarte. Celălalt trecut se numește "Potecă" și merge de la om către nașterea lui. Cele două trecuturi nu au aceeași lungime. în funcție de lungimea fiecăruia din cele două trecuturi, omul cade bolnav de moartea sa sau nu cade bolnav de moartea sa. în cel de-al doilea caz înseamnă că omul își zidește trecutul și de cealaltă parte a mormîntului și acesta va crește și după moartea sa. Dar adevărul se
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
lui și merge pînă la moarte. Celălalt trecut se numește "Potecă" și merge de la om către nașterea lui. Cele două trecuturi nu au aceeași lungime. în funcție de lungimea fiecăruia din cele două trecuturi, omul cade bolnav de moartea sa sau nu cade bolnav de moartea sa. în cel de-al doilea caz înseamnă că omul își zidește trecutul și de cealaltă parte a mormîntului și acesta va crește și după moartea sa. Dar adevărul se află între cele două trecuturi...
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
remediul nu poate veni de la sine. E absolut necesar și urgent � acum, când e prea târziu � UN PROGRAM NA}IONAL DE EDI}II CRITICE, avizat de Academia Română și patronat de o instituție guvernamentală. Firesc ar fi ca acest proiect să cadă în responsabilitatea Ministerului Culturii, în eventuală combinație cu Ministerul Educației și Cercetării. Se poate porni minimal de la câteva ediții critice ce trebuie repede continuate, pentru care să se organizeze concursuri pentru tineri filologi cu merite excepționale și să se acorde
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
să considere șiretlicul eșuat și să se-ntoarcă acasă, acceptând definitiv înfrângerea. De nu cumva au și făcut-o. Ulise se repede la el, dar nici el nu mai are putere și, incapabili să se bată cu minimum de vigoare, cad amândoi peste ceilalți războinici, care se dau la o parte, tot mai slabi, fără chef. Unii, culcați, sunt atât de țepeni, încât e greu să-ți dai seama dacă mai sunt încă în viață. Ulise însuși simte că-și pierde
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
am văzut colegii cu ziarul deschis la pagina a treia... Acolo era publicat comunicatul Ministerului de Interne. Clasic. Vrând să fugă de sub escortă și nerespectând somațiile legale, au fost împușcați. Urma lista. Cu Codreanu în frunte. Regele fiind plecat, răspunderea cădea pe umerii lui Călinescu... Pe când formula „vrând să fugă de sub escortă“ era a lui conu Costică Argetoianu, prieten cu Armand Călinescu și „Venerabil de gradul 33“. Amănunt esențial... Cazna lui Codreanu și a bandei lui a durat în total cam
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
trunchiul televiziunilor noastre a unor idei izvorâte din conceptul existențialist al iconoclastului filozof danez, și din nihilismul rus lansat de Turgheniev în romanul său “Părinți și copii”, publicat în 1862... -Noa așe!, am exclamat ca un ardelean uimit că tocmai căzuse de pe acoperiș într-o tufă de urzici. Cine mă pusese să-l provoc? Adevărul că nu-l credeam în stare de asemenea înălțări filozofico-literare, deși când are sclipiri de inteligență - rare, e drept - vorbește despre Kierkegaard ca despre un fost
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
însă un mod mai puțin vizibil de transmitere a acestei alterități, de care am devenit conștient abia atunci cînd eu însumi am pus piciorul în România. Am studiat biologia și am unele îndoieli asupra explicațiilor genetice date unor fenomene ce cad sub incidența sociologiei. Genetica are evident o importanță majoră în studiul vieții și al atît de complexelor ei corelații. Dar a face din genetică un principiu universal - mi se pare fals. Tocmai în procesele conștiinței umane, ale conexiunilor ei, există
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
imaginea unui Doinaș „în civil”, relaxat, fără discretu-i nimb aulic, dar convocând, cu o nostalgie lucidă și deplin fair play în evaluările sale retrospective, personalități și personaje care i-au marcat într-un fel sau altul devenirea. Parcurgând aceste pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi se pare limpede că ’ne țesem’ viața într-o dulce inconștiență și că numai de la un anumit punct al ei ne dăm seama de ceea ce suntem și de ceea ce urmează să
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
erou molieresc ce făcea proză fără să știe. Spicuim doar două exemple din interviul din care am extras pînă acum cvasitotalitatea citatelor. D. Țepeneag, care a blamat autodemiterea, discreditarea întregii critici românești de pînă în 1989, afirmînd că s-ar cădea a avea mai multă încredere doar în analiștii inviți după acel an-turnantă, e amendat printr-o interogație de bun-simț, în simplitatea ei acidă: „care crede că ar fi fost imaginea lui D. Țepeneag, a lui N. Breban, dar și a
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
povestindu-le planurile sale de a-și termina filmul, de a-și publica volumul de poeme, de a-și deschide o expoziție, spunîndu-le că era mulțumit, puternic, plin de creativitate, îndrăgostit de logodnica lui, Yvette. În dimineața următoare avea să cadă fulgerat de un infarct pulmonar. Am rămas singuri, Silvia și cu mine. Prietena noastră dragă, Carmen Balcells, a înțeles mai bine ca oricine relația dintre mamă și fiu: Mă gîndesc mai ales la Silvia, care și-a dedicat întreaga viață
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
din final, desigur, nu chiar cincizeci ca în Danaide... și ploaia, ploaia care își bate ritmul deasupra capatelor noastre, pe “acoperișul” imaginat de Purcărete ca un fel de pînză imensă. O corabie încă ancorată la țărm. Se aud picăturile cum cad. Se strîng, ca la țară, sau ca pe străduțele pustii ale orășelelor de provincie, în jumătăți de jgheaburi prăpădite - sisteme improvizate de colectare a apei de ploaie - care dau într-o găleată, și găleata într-un butoi... Cum doriți sau
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Valer Dellakeza, Constantin Cicort, Angel Rababoc, Iosefina Stoia, Ion Colan, Valeriu Dogaru - și prezentul, adică Cerasela Iosifescu, Nicolae Poghirc, Iulia Lazăr, Romanița Ionescu, Mihai Arsene. Și pianistul Ion Butnaru, muzicantul nostru de la spartul tîrgului. Și ploaia măruntă, rece, fără de sfîrșit, cade - purificator? - peste noi toți...
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
a formula pentru prima oară și pregnant un gând dinamitard, cu o vehemență retorică a intervențiilor, s-a abandonat tocmai el unui calcul eronat. Pledând pentru justiție socială, pentru apărarea celor slabi și năpăstuiți, el n-a observat că a căzut nu rareori într-o capcană. În ciuda gravelor încălcări ale principiilor de cugetare slobodă, de indulgență față de alte păreri, de respectare a drepturilor omului - abateri prin care Rusia și lagărul socialist formau un obstacol în calea păcii și a progresului - scriitorul
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
obstacol. Dacă sînt, deci, prea multe cărțile, le car cu o roabă. Am o roabă pe care o foloseam înainte drept scrînciob pentru fetiță, atîrnînd-o, ingenios, de ramul unui copac foarte gros, probabil un castan, zic asta deoarece din el cădeau niște bile cafenii, numerotate, rămînea cifra pe scăfîrlie cînd te picneau, te simțeai însemnat de Dumnezeu! Umplu roaba cu vîrf și mă duc pe Lăpușneanu... Oricum, chiar dacă nu iau roaba, înhaț cîteva tomuri, la întîmplare (nu aleg, e mai nostim
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
noastră, autorul Necuvintelor, ce a avut parte de-o supralicitare valorică) au fost supuși unor examinări care, vizînd compromisurile, conjucturalismele ori pur și simplu unele verigi mai slabe ale creației lor, n-au ocolit prețuirea lor în ansamblu, n-au căzut în abisul negației nedrepte. Și de ce, iarăși, insinuări vexatorii ale lipsei de onestitate, de corectitudine? Ar fi fost mult mai util poziției autorului referirea concretă la cîteva nume, la cîteva texte critice, urmată de o contraargumentație. Altminteri, avem a face
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
celui ce-a cunoscut războiul, refugiul, totalitarismul, depeizarea, criză a cărei imagine apare extinsă asupra întregului univers. Am putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
tot mai mult/ gîndul poate-i porni spre ararat/ sfîșiind seninul unui cer ocult// anii-și cer birul cu dobîndă/ timpul în loc să crească - scade/ arătînd în zare o uitare fumegîndă/ precum un șarpe între visări și moarte// frunzișul de cuvinte cade veșted/ în lume se abate o răcoare/ adînc prevestitoare/ așezînd pe creștet/ o împăcată-n sine așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu nu e mai puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
a rezulta chiar dintr-o accepție demonică a transcendenței. Izbăvirea și damnarea se împletesc într-un chip inextricabil. Mormintele, osemintele îngerilor ce semnifică altceva decît contradicția internă a spiritului, impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc de-a semnifica, precum la Rilke, stadiul superior al transfigurării întru duh, prefacerea vizibilului în invizibil, acești îngeri indică o recădre în vizibil, deci un eșec: “oase de îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Procesul etapei, e fiindcă mă interesează fotbalul. Și nu accept să fiu înșelat în așteptările mele de iubitor al sportului. Ca lui Fontenelle pluralitatea lumilor, mie îmi place pluralitatea sportului privit și comentat de mai mulți. De aceea nu pot cădea de acord cu Umberto Eco. Dar aș vrea ca aceste comentarii să se refere la ce se petrece pe teren, nu în afara lui.
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
diferite situații. Ca să le evoc pe toate, ar trebui să-mi reconstitui viața integral (ceea ce ar fi plictisitor). Dar pot să enumăr categoriile de situații. Am citit la masa de lucru, aplecat asupra cărții, astfel așezat încât lumina să-mi cadă din stânga, urmând un sfat de demult al mamei, dar și așezat la întâmplare, cu propria mea umbră proiectată asupra paginilor. Am citit în pat (în copilărie, uneori, noaptea, la lumina lanternei, sub plapumă, pentru că trebuia să dau impresia că dorm
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]